1,034 matches
-
ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi niște bijuterii care ne fac să devenim melancolici. Iarba mângâiată de rouă care se prelinge pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de diamante. În grădină este un copăcel ce împarte vise cu miros de flori de măr care te-ar primi bucuros în paradisul miresmelor. Gărdulețul grădinii care pare făcut de îngerași este pictat de raze de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
la Dumnezeu și-i spunea mai mult din cele bune ce se fac pe pământ. Ca oamenii să nu banuiască cine era de fapt, el spunea tuturor că este moș Nicoară.Și moș Nicoară fiind un om iubitor, răbdător și blajin, Îi ajuta pe oameni ori de câte ori se ivea prilejul.Asculta păsul tuturor, ca un Înțelept ce era, făcând fapte bune una după alta.Ajuta văduvele dându-le câte un bănuț de argint, copiilor orfani le da câte un colăcel, punea apă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru! o dojeni bătrâna blajin, fără asprime, vorbindu-i ca unui copil. Cu trupul ei micuț, uscat, numai cu mâinile și picioarele mari, deformate de trudă, brăzdate de vine negre, umflate și noduroase, se-ndreptă spre spălătorul din ungher și-și clăti mâinile și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
meditativ Odette. Ora când nu știi dacă să mai dormi, dacă să te trezești... Eu m-am trezit, îi declară Victor. Amândoi stăteau unul lângă altul pe canapea, îmbrățișați, aproape contopiți, ca o barieră împotriva frigului. Odette, o ființă mică, blajină și firavă, asemeni unei căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
mai ales "romaní") denotă, ca întotdeauna, "ceva". Toți - sau mai toți - cunoșteam, "înainte de-", cum se pune (adică, "de revoluție", ori "de 1989" etc.), zicală "Să(-i) moară capră vecinului!". Nu are rost să discut din care cauza acest animal blajin, poate cam prostuț, dar nepretențios sí scoțând lapte chiar de pe râpi mai ponosite, este evocat sí în alte zicale, ca de pildă în cea care îi opune "varză", ori o acuză de "râie" sau de sărituri semnificative, o înzorzonează la
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
fundamental: dovadă și moștenirea cuvântului, la noi, exact ca în latină - capră. Însă "după -", zicală a devenit mereu mai frecvent folosită, s-a transformat chiar în slogan, aș zice într-un cliseu-emblema-tic. Ne-a dovedit, treptat, transformarea unui neam relativ blajin, deștept dar lesne de prostit, pleznind de talent dar ușor invadabil de artefacte sau pseudo-produse de artă străine, omenos (nu am găsit în alte limbi traducerea posibilă, ca și pe cea a omeniei), iertător și solidar cu semenii - dar, de-
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui Ioanide, dar chiar așa, așa... E un om priceput, care dacă ar fi fost ordonat putea să ajungă cineva. După această sentință, Pomponescu își roti ochirile blajine și suficiente asupra celor de față. - Așa e! Întări aproape strigând Gulimănescu, veșnic solicitant și care avea știri că Pomponescu, fost ministru, putea să intre în minister. Gaittany cerceta ceva foarte atent în agendă, Dan Bogdan rămase solid pe poziția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serios ca niciodată față deSaferian, arhitectul; îi plătești vreo leafă lui Tudorel, băiatul meu, prin sucursala de pe Dorobanți? Manigomian exprimă o uimire maximă, ajutată de ochii săi cam bulbucați. - Te rog să fii sincer! insistă arhitectul. Manigomian reluă râsul său blajin. - Am fost eu vreodată altfel cu dumneata? Și Saferian se jură că nici nu l-ar cunoaște la față pe Doru, că nu i-a dat în nici un chip și niciodată vreo sumă de bani. Ioanide îi povesti cazul cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în clasă Gavrilcea, în locul profesorului de istorie. Pentru mine a fost o revelație. Un moment sufletesc crucial. În loc să examineze sau să treacă la lecția următoare, Gavrilcea a închis catalogul și apoi, aducîndu-și scaunul în fața băncilor, ne-a întrebat cu seriozitatea blajină care-i este caracteristică: "Voi studiați istoria, vă dați voi seama însă ce este istoria ? Cine știe să-mi spuie cu ce se ocupă istoria?" Au fost fel de fel de răspunsuri, rezumabile la aceea că istoria povestește faptele întîmplate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a murit înain-tea lui. - A părăsit-o! - Mi-a povestit el întîmplarea, așa, mai pe ocolite.Nevastă-sa se ținea de la o vreme cu un ofițer, fiind mult mai tânără decât Gavrilcea-bătrînul. El, ca să se ferească de scandal, fiind om blajin, a cerut mutarea tocmai în sat la noi. Nevastă-sa însă n-a voit să vină, a zis că nu-și lasă rosturile ei, orașul în care s-a născut, ca să trăiască la țară. Avea și un pic de avere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conducă afară din instituție în modul cel mai discret cu putință. Când Suflețel se prezentă, necunoscutul, ras proaspăt, părând ciupit de vărsat, ședea în haina lui de piele pe marginea patului. Fără a se ridica, spuse calm, cu o nuanță blajină, lui Suflețel: - Nu v-am spus cine sunt. Mă numesc Gavrilcea! Lui Suflețel părul i se ridică vâlvoi în cap cu atâta promptitudine, încît Gavrilcea, mirat de acest fenomen, pe care-l credea numai de domeniul anecdotei, zâmbi. - Vă mulțumesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aibă insomnii. Verdictul medicului se dădu fără dificultate: avea o nouă criză de uremie, care impuse un regim alimentar sever. În ciuda lui, starea geografului se agravă, și după o teribilă perioadă de nervozitate, în care, în discordanță cu firea sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Noakes clătină din cap și oftă. — Ah, ar putea fi distrus cu ușurință, dacă ar fi o simplă mașinărie criminală. Dar, ca toate mașinăriile, aduce profit celor care o posedă, iar în zilele noastre multe secții sînt deținute de oameni blajini și lipsiți de putere care nu știu că sînt canibali și nu te-ar crede dacă le-ai spune-o. De asemenea, institutul este incredibil de tolerant cu cei pe care îi consideră și vindecă mai mulți oameni decît îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câteva pete de culoare, trecutul În lumina care comandă ritmul general. Uleiul e liniștit, sigur pe el, lucru definit terminat; acuarela În schimb, frământată ca și cum ar mai urma etape de geneză. Pentru mine, spirit de moldovean atras de un romantism blajin dar nu și paseist, poate că grafica constituie un imbold la acțiune. Hotnogii Îs vechi În istoria Moldovei ca și numele lor. Ștefan a copilărit În cadrul livezilor de la Comarna unde bunicul său a fost o viață Învățător. Titus Hotnog, tatăl
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
în serviciul Casei Regale a României.. : ,,Înalt, svelt, vioi, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș Clementina, în anul 1888, iar peste 2 ani, s-a născut Constanța, o fetiță pe care Prezan a recunoscut-o mai
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
doar uitare, o dulce uitare. VI. Doamne, tineri mai eram Vara lui ’83 și admiterea la facultate mi-au consumat ceva din potențialul capacităților intrinseci, viața oferindu-mi bucuria acelor momente unice. Atunci cred c-am văzut în ochii mari, blajini și binevoitori ai tatălui meu, primele lacrimi. Erau lacrimi de fericire ce întregeau un alt moment de succes consumat cu aproape două săptămâni înainte, examenul de treaptă al fratelui meu la Liceul de Marină. Lacrimile i se scurgeau în broboane
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul Magaziei. Această
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
doar uitare, o dulce uitare. VI. Doamne, tineri mai eram Vara lui ’83 și admiterea la facultate mi-au consumat ceva din potențialul capacităților intrinseci, viața oferindu-mi bucuria acelor momente unice. Atunci cred c-am văzut în ochii mari, blajini și binevoitori ai tatălui meu, primele lacrimi. Erau lacrimi de fericire ce întregeau un alt moment de succes consumat cu aproape două săptămâni înainte, examenul de treaptă al fratelui meu la Liceul de Marină. Lacrimile i se scurgeau în broboane
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul Magaziei. Această
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noastre, fără nici o satisfacție. Următoarea oră era de dirigintie, cănd profesorul a intrat în clasa să uitat atent preț de câteva clipe în ochii noștri, noi am rămas în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand impresiile, iar el blajin că un gospodar de la munte, a spus doar atât: ați crescut! Am inteles cu satisfacție că a avut nădejde în noi și de asta am fost tare mândri. Profesorul Vasile Tiganescu în special, si de multe ori împreună cu profesorul Pantelimon
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
zboară fără țintă, ce trece și nu știe, Când moartea te trezește din visul cel plăcut Bagi prea târziu de seamă că viața a trecut {EminescuOpVIII 174} BOIERII Trăiască Ștefan Vodă! (ciocnesc) Mulți ani steie-n domnie! UNUL Un Domn blajin și dulce pentru noi toți să fie. (Arbore n-a ciocnit) ȘT[EFAN] Oho, priviți! Portarul neci vrea ca să ciocnească Când cineva dorește ca Vodă să trăiască. Priviți numai la dânsul, ce trist și crunt îmi șade, Nu vrea să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
are o purtare care să fie luată drept model de o fată ce se pregătește să se înscrie în clasa a V-a la Școala centrală de fete din București. O viață blândă, domoală. Sau, cum să spun, o viziune blajină asupra vieții. Absolut nimeni dintre apropiați sau dintre cei care populează jurnalul nu e bănuit de intenții necurate. Cuvintele păstrează un registru calin. De altfel, stilul în întregime este un amestec interesant și contradictoriu. O detașare caldă, plus un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
care m-or fi văzut umblând noaptea pe Ana Ipătescu, plângând fără să-mi pese de lume. În fine, vine și Cojar, ne pupăm și mergem să vedem clasa. Avea Tavi un fel al lui de a stârni pasiuni, era blajin și îngăduitor, nu făcea caz de urieșenia lui de maestru, vorbea cu toată lumea la fel și de aceea ucenicii, cei care se strecurau pe ușa cârciumii ca să se afle în preajma lui, se bucurau de atenție mare, lucru care, probabil, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
măriei sale Io Șerban Voievod iar una se află la preasfințitul Theodosie și mărturie pui pe Dumnezeu cum că doamna, cu gura ei, m a învățat să scriu. Ridică din nou privirea spre Brâncoveanu, acesta îi răspunse iar cu un surâs blajin. Iară încă aproape n-am fost ca să înțeleg ce zice, fără numai dumnealui Constantin spătarul Brâncoveanul vorbea cu domnia ei și pe urmă venea la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pași repezi spre ușă și se asigură că nimeni nu trage cu urechea, apoi începu să măsoare încăperea de colo colo, așa cum făcea ori de câte ori îl frământa ceva. Din colțul lui, Theodosie îl urmărea cu dragoste, încerca prin prezența sa blajină să stabilească o atmosferă de încredere, care să-l liniștească pe Șerban. — De la o vreme mă chinuie în fiecare noapte un vis, același vis, care este într-un fel înspăimântător, fără să fie un coșmar. Cred că asta a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]