1,008 matches
-
spun Dumnezeu? Dacă da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de cea a Fiului, sau de cea a Sfîntului Duh? Și, pe deasupra, dacă spun că Fiul e o specie în raport cu genul suprem al lui Dumnezeu, nu săvîrșesc o blasfemie de vreme ce mai înainte spuneam că specia este o colecție de realități individuale, așa cum este de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Mariana Neț Nu mă încumet să interpretez Cartea Genezei. Îmi lipsește competența și, în plus, ar fi o blasfemie. Mă voi referi aici numai la cîteva dintre transpunerile sale artistice și literare. Și/sau la unele posibile Ersatz-uri din "realitate". Fără îndoială, specialiștii în istoria picturii au criterii extrem de complexe, diferite, și gîndesc după canoane care, în mare parte
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
De la Burta înstelată (2005) la Inima de diamant (2006) și de la aceasta la recentele Poeme amniotice, se observă efortul poetului de a găsi o combinație cât mai bună între organicitatea viziunii și productivitatea utilizării ei, îndrăzneală imaginativă și retractilitate reflexivă, blasfemie și psalm. Volumul nou se deschide printr-o dedicație ("Mamei mele, Ioana, care de patruzeci de zile nu mai locuiește doar în lumea aceasta") care va da, inevitabil, greutate și gravitate existențială versurilor ce urmează. Jocurile de cuvinte, bufoneriile scandaloase
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renuță la sine și apucă pe căile sfințeniei...". Cioran în sine nu e interesant, interesant rămâne însă personajul, Sfântul Emil. Studiindu-l pe Cioran, devenim hagiografi. Așa că citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce tâmpit sunt". Se teme de blasfemii (mistice, livrești), de aceea revine mereu, scrie lung și anevoios, frazele au un răsunet prelung, un ecou perpetuu, dincolo de punctuație și chiar de punctul final (care, la Cosmin, ca și la ceilalți "colegi de formație", nu prea există). C.M. este
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Covrig Roxana Membrii unui grup islamist, legat de al Qaeda, din nordul orașului sirian Alep au executat un băiat de 15 ani în fața familiei sale pentru ceea ce ei au considerat o blasfemie. Este moartea tragică a unui băiat care nu a crezut în Mohamed și care a vrut democrație. Însă, bilanțul de după Assad este unul tragic: 94.000 de oameni au fost uciși și 1,6 milioane au fugit din țara stăpânită
Copil executat pentru blasfemie. Ce riscă Siria dupa Assad by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56061_a_57386]
-
televizoarelor cu sonorul închis, dar în permanență deschise”, poveștile unor săraci trăind în perpetuu (simbolic) semiîntuneric - năpădit dintr-o dată de o realitate pe care afișele tipărite de Departamentul Cultelor („Omul este o culme a creației lui Allah, iar sinuciderea, o blasfemie”) nu reușeau s-o ascundă. Inserțiile din istoria Turciei, dar și din viața de emigrant a lui Ka din Germania („nu mă vedeam cu nimeni, nu vorbeam cu nimeni și renunțasem la poezie”), priveliștile și „seara revoluției”, personajele stranii și
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
derizoriu și nesubstanțial ca „Veta e nimfomană”, „Jupînul e impotent”, Spiridon este omorît de un complot mîrșav, Rică Venturiano este un bătrîn obsedat care face amor cu Veta în baia căminului conjugal. Nu vreau să continui pentru că aș participa la blasfemie. Un urlet general, un haos desfășurat fără nici un fel de măsură și fără nici cea mai mică dorință de a găsi o idee nouă, valabilă din studiul personal, din propria citire și frămîntare față de Caragiale, față de temele și personajele lui
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
Baconsky într-un excelent studiu despre ,Râsul Patriarhilor" (București: Anastasia, 1996) - n-a lipsit niciodată din panoplia plină de savori a sfinților. Aceasta nu înseamnă, totuși, că Biserica nu operează cu noțiuni tari, cum ar fi cea de ,erezie" sau ,blasfemie." Pot exista, fără îndoială, sfidări grosolane sau parodii fără gust. Pentru cei credincioși, dar nu încă desăvârșiți, aceste transgresiuni rămân problematice. Atunci Biserica se folosește de singura armă de care dispune în mod legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
piesei Evangheliștii n-a purces - în virtutea libertății de expresie - la parodierea unor portrete ale dnei Mungiu, la vandalizarea teatrelor sau la arderea ritualică a cărții domniei sale, acum proaspăt reeditată. Cu toate acestea, judecată teologic, piesa Evangheliștii explorează conturul orgiastic al blasfemiei. În absența umorului și a unei referințe istorice plauzibile căreia ironia să-i corespundă măcar tangențial, granița dintre hiperbolă și grotesc a fost încălcată. Deși mă refer aici doar la efecte, iar nu la intenții, dna Alina Mungiu n-are
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
greu să-ți imaginezi o mai severă pedeapsă. Ar fi, o dată în plus, rizibil ca legislația unui stat modern să dicteze prin decret care sunt limitele publice sau private ale ilarității. Pentru că justiția seculară nu poate discrimina între umor și blasfemie, criteriile normalității sunt negociate politic în sfera culturii. Inutil să adaug aici ultimele detalii ale paradoxului românesc. Nici președintele, nici ministrul de Externe al României n-au găsit lipsa de haz a dnei Alina Mungiu suficient de gravă încât să
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
o ofrandă gata să-și intre în rol, Lupa Capitolină (Lupoaica de pe Capitoliu), căreia i-au fost transferate însușiri simbolice... suprarealiste! O serie de critici de artă, printre care îl amintim aici pe Erwin Kessler, au reacționat la așa-zisele blasfemii publice, pe care noi le-am califica drept postmoderniste, dacă n-ar fi, unele dintre ele, excesiv de vulgare, când ele vin de la cei pe care nu-i putem suspecta de lipsă de înțelegere și de entuziasm maladiv, când li se
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
da deodată consistență lumii, de a trezi la viață micile întâmplări rămase într-un colț al minții este mai puternică decât orice altă vrajă, mai puternică decâtodski umple impropriu politicul de erotism, ruinează solemnitatea liturgică a ritului pravoslavnic și ridică blasfemia la scara unui hohot de râs universal. Este lucrul de care se tem cel mai tare dictaturile, de neseriozitatea funciară a scriitorilor, de ironia lor necontrolată. Evgeni Ogandjanian, Artem Smola și Grigori Ditiatkovski îl joacă pe Brodski la diferite vârste
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
Franța, autoritățile de suflet ale tinereții sale au fost trei: Nietzsche, Marx și Freud, iar dintre ei singurul de care nu are imboldul de a se dezice e primul, ceilalți doi fiind trecuți la capitolul „dezamăgiri stinse”. Ca să înțelegem proporțiile blasfemiei la care se dedă Onfray, să amintim că în Franța nu te poți lega de Freud fără să primești repede stigmele de reacționar fascist îndrăgostit de Hitler și de negaționist de dreapta însuflețit de secrete impulsuri antisemite. Într-un cuvînt
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
de mesaje în care se cerea ajutorul pentru interzicerea unui film numit "Corpus Christi". Nemulțumirea era aceeași: Iisus și discipolii săi erau prezentați ca fiind homosexuali. Ajutorul cerut era tipic viralelor din mediul online: Da mai departe, să oprim această blasfemie!!!". Acum, în 2011, credincioșii se înfurie din nou pentru că același mit urban a revenit în actualitate. Vă prezentăm textul mesajului care circulă pe Internet: MERGÂND DINCOLO DE LIPSĂ DE RESPECT, FILMUL „CORPUS CRIȘTI” ESTE PE CALE SĂ APARĂ ÎN CINEMATOGRAFE ÎN IULIE
Corpus Christi - Legenda urbană cu Iisus gay, reînviată după un deceniu () [Corola-journal/Journalistic/69683_a_71008]
-
nu chiar șocante, ca Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov (unde cele două povești, a maestrului și a lui Woland, petrecute într-o Moscovă a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
vechiului Egipt, noi, creștinii, cu numai două milenii, - două mii de ani - sîntem, calendaristic, spun, înapoiați. Cu numai 2000 de ani îndărăt, noi sîntem cea mai tînără civilizație sau cultură, judecînd lucrurile în mare și fără a socoti aceasta ca o blasfemie adusă creștinismului mondial... Doar un musulman de astăzi se consideră depășit de noi, sau în urma noastră, dacă scădem din 1999, anul 622, - anul Egirei, - cînd Mahomed a înființat islamismul. Ca musulman azi, ești doar în anul 1377, - (nici nu s-
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
nivelului studenților, mai ridicat decât azi, abordarea studiului literaturii era mai puțin îndrăzneață, adesea birocratică. A propune, de exemplu, chiar la sfârșitul anilor ’80, ca subiect de licență proza lui Mircea Nedelciu sau poezia lui Mircea Cărtărescu echivala cu o blasfemie. După ’89 au pătruns în universitate mai mulți scriitori, dintre care nu puțini poeți. Cursurile de creative writing n-au luat avântul scontat (ele se află, de altfel, într-un lung declin peste tot în lume), însă studiul literaturii s-
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
ar fi dublă față de cea a planetei Pământ, scrie antena3.ro. Aceștia au folosit, pentru a-și susține teoria, "Legea lui Moore". Această informație a generat tot felul de controverse, iar forum-urile creștine consideră această teorie ca fiind o blasfemie.
Lumea creștină dată peste cap înainte de Paște by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64464_a_65789]
-
face vinovată de invitarea președintelui "Asociației 21 Decembrie 1989", Teodor Mărieș, la Adunarea Omagială consacrată Revoluției Române din Decembrie 1989, a apreciat. Fostul șef de stat susține că Teodor Mărieș nu a participat la Revoluția din decembrie 1989. "O veritabilă 'blasfemie' a constituit-o subminarea Adunării omagiale a Parlamentului prin invitarea la luarea de cuvânt a lui Teodor Mărieș - un impostor, care nu se știe prin ce împrejurări a ajuns în funcția de președinte al 'Asociației 21 Decembrie'. Asociația a fost
Iliescu: Mărieş este un impostor. El nu a fost la Intercontinental pe 21 () [Corola-journal/Journalistic/46538_a_47863]
-
scriu nu realizează ce mare păcat săvârșesc. Pentru că nu e numai un păcat strigător la cer să-i dedici lui Dumnezeu o poezie proastă, lipsită de emoție, fără nici un fel de temei poetic, golită de conținut adecvat, dar și o blasfemie în toată puterea cuvântului. Cu bune intenții și evlavie de fațadă nu se poate scrie poezie creștină. Pot să spun, în cunoștință de cauză, că o poezie bună, scrisă după toate rigorile și tehnicile poeziei moderne, poate fi o mare
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii sunt
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii sunt "puri și duri"), primește o dimensiune violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
neînțelepți"? Al doilea fenomen este, ca să ne exprimăm așa, apocalipsa în stare de comedie, dezastrul ca farsă. Pe tonalități nu o dată rizibil acute, cîțiva conservatori pretind că orice critică adresată unei serii de autori tabuizați ar reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-a reclama pur și simplu ceea ce le-ar conveni, adică sistarea discuției, înghețarea ierarhiilor, statu-quo-ul opiniilor proprii, acești comentatori care-l urmează îndeaproape pe liderul lor, pisc academic care, la rîndul
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
ale balanței a idealului spiritual, respectiv, a prezentului ticăloșit, nu este nouă în literatura română de la Eminescu încoace, dar tratarea ei în romanele lui Dan Stanca este extrem de dură, fapt ce i-a adus autorului numeroase reproșuri, inclusiv acuza de blasfemie. Este evident faptul că problematica romanelor semnate de Dan Stanca este una de mare actualitate, menită să stîrnească reacții pro sau contra. Cum se explică atunci tăcerea care învăluie scrisul prozatorului? Pentru că deși numele autorului este adesea citat cînd vine
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]