5,205 matches
-
fi decât unul cu o mare forță inclusivă și sugestivă, bazat pe un mixaj de erudiție și speculație ce solicită, provoacă și încântă în egală măsură. Asta s-ar putea spune, în mare, despre ultimul volum semnat de Ion Vianu - Blestem și binecuvântare - volum ce reunește o serie de eseuri scrise în ultimii ani, eseuri care, ca și romanele sale - Caietele lui Ozias, Paramnezii și Vasiliu, foi volante - , au ca fundal relația dintre literatură și psihanaliză, evidențiate fiind punctele comune celor
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
literatura (deși declara că a avut un singur profesor, dar acesta a fost Tudor Vianu, tatăl său) și practicând de peste patruzeci de ani psihoterapia, atât în România, cât și în Elveția. Faust, de la magie la alchimie, Jung și tipologia psihologică, Blestem și binecuvântare (Ce este un tată?), Sine autentic și sine fals, Freud, azi, Despre Sacher-Masoch, Antigona, o disidentă - sunt titlurile eseurilor din prima parte a cărții în care Ion Vianu abordează printr-o grilă personalizată teme des puse în discuție
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
asemenea Lui, atunci ar deveni posibilă instituirea Împărăției aici, pe pămînt. Iar clonarea constituia primul pas În sensul acestei evoluții. Ea oferea posibilitatea unui număr incalculabil de fecioare să zămislească, fără sămînță bărbătească, un număr incalculabil de cristoși, abolind astfel blestemul păcatului originar; Învierea prin clonare dăruia viața veșnică În trup, era poate chiar Pomul vieții, din care Adam nu apucase să guste În grădina Edenului. Căci perfecționarea procedeelor făcea posibilă nu doar crearea În laborator a vieții, ci, prin intermediul telepatiei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de acțiune, ori rece, cu un glonț în cap. Liniștiți-vă dom’ Roja, zice Gulie, lăsați-mă să mor, nu înțelegeți? Cum mai pot eu să trăiesc cu rușinea asta în cîrcă? Curistule, cel puțin tu ar trebui să înțelegi blestemul ăsta. M-a basculat în mijlocul drumului, eu fac dreapta spre Gara de Nord, descurcă-te mai departe, mi-a spus, era deja spartul tîrgului, ajunsesem prea tîrziu. N-aveam de ce să mai pierd timpul, așa că am luat-o la picior încoace minunîndu-mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu se ratează chiar cu riscul de a cădea în dizgrația opiniei publice pentru totdeauna, asta a fost de fapt nenorocirea care a dat peste toți cei care de-a lungul istoriei au devenit celebri peste noapte, își dă seama, blestemul lor. Era o o prostie să dea înapoi tocmai acum, hîrrrșșșt, hîrrrșșșt, în sfîrșit obrazul îi este complet curățat de stratul de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fiecare dată? Ea cu irigațiile, el cu ciorăpeii, fiecare cu ale lui, spune Tîrnăcop. — Pînă la urmă l-au lăsat pe el în pace și au început să se ciorovăiască între ele, scrisori, amenințări, telefoane la miezul nopții, înjurături, blesteme și tot tacîmul, așa a pățit-o și sistemul, s-a împuțit de la sine, zice Dendé. N-ați auzit pînă acum că fiecare revoluție are cîte un contingent masiv de privitori care-și dau cu părerea, care pun idei pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la capăt și de data asta, zice Tîrnăcop. — Să nu-mi spuneți că încă funcționează toate bisericuțele alea, dom’ Roja, se sperie Gulie, simțind că începe să amețească, să se clatine cu tot cu scaun. — îmi pare rău, dar e ca un blestem, nu mai pot să scap de ele, recunoaște Roja, nemaiștiind ce să spună. — Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uite de toți și de toate, să înceapă o viață nouă? Lucrul ăsta încercase să și-l închipuie și Tușica de nenumărate ori, dar crede-mă că nu merge, soro, odată ce ai făcut primul compromis față de cineva e ca un blestem, urmează imediat al doilea, iar după aceea un altul, și altul, pînă ajungi să-ți pierzi mințile dacă nu ai puterea să pui piciorul în prag pînă nu e prea tîrziu. Își închipuise întotdeauna că viața alături de un bărbat oricît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
data asta? Știm cu cine avem de-a face. Camarile, partide politice, servicii secrete. Doar numele le-a fost schimbat de la un regim la altul. Apucăturile le-au rămas aceleași, s-au manifestat prin același tip de indivizi mizerabili. Iar blestemul nostru e că la noi au existat mai mulți decît oriunde în altă parte. Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc care a rezistat timpului și arată ca un trup purulent, cu răni deschise și nevindecate, au răsărit cotloane jalnice În care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de licențe poetice pentru a relata ce s-a Întâmplat sau nu la fundație. În jurul orei șase seara, m-am dus cu bicicleta la Apollo, unde am rămas până la miezul nopții. Else Oloaga discuta În continuare despre binecuvântarea - sau poate blestemul - antenelor radio, În timp ce fiul ei Își Îndeplinea obligațiile la pian cu obișnuitul său entuziasm brutal. Deoarece luminile erau stinse În foaier și jaluzele, trase, colega mea Îmi reaminti că nu mai aveam program a doua zi. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
constă totul? Ți-ai vârât sula într-o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp de din walkie-talkie se aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din ochi și-și împinge bărbia în față, spre mine. Vine și-și înfige degetul arătător în pieptul meu, împingându-mă zdravăn, țintuindu-l în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe Stridie trăind toată viața cu perfuzii și cateter. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură. Ca să vindeci durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci somnul. După cum spune Teofrast, citește Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asta chiar că e plină numai de dobitoci. Helen își deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii antici, care scriau tăblițe cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu blesteme, numite defixiones. Grecii foloseau kolossi, păpuși de bronz, de ceară sau de lut, pe care le înjunghiau cu cuiul, le răsuceau, le mutilau, tăindu-le capul sau mâinile. Puneau părul victimei înăuntrul păpușii sau vârau în ea un blestem scris pe un sul de papirus. La Luvru se află o figurină egipteană din secolul al II-lea e.n. E o femeie goală, legată fedeleș, plină de cuie înfipte în ochi, în urechi, în gură, sâni, mâini, picioare, vagin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]