2,533 matches
-
faptului că italienii intraseră în posesia unei copii a planului aliat de atac atunci când l-au luat prizonier pe maiorul Clayton. După o serie de acțiuni de recunoaștere, Leclerc și-a reorganizat trupele pe 16 februarie. A abandonat două vehicule blindate, păstrând doar piesele funcționale de artilerie. El a atacat militarii companiei mobile italiene, reușind să o înfrângă pe 17 februarie. După acest succes, Leclerc a încercuit oaza El Tag și, în ciuda unor atacuri ale resturilor companiei mobile italiene și a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de misiuni, pentru sprijinirea atacurilor diviziilor germane și italiene. Germanii au cerut francezilor să se predea, dar generalul Koenig a contraatacat în mai multe rânduri (pe 2, 3 și 5 iunie). Francezii au fost aprovizionați în timpul nopții cu ajurorul mașinilor blindate britanice. Royal Air Force a aprovizionat din aer trupele franceze. Comandamentul aliat a autorizat pe 9 iunie retragerea francezilor de la Bir Hakeim, retragere care a început în noaptea de 10 - 11 iunie. De Gaulle a organizat în septembrie 1941 guvernul francez
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
urmau să declanșeze debarcarea din sudul Franței, a fost creat pe 1 august 1944 în [[Corsica]] Grupul al 6-lea de armate americane de sub comanda generalului [[Jacob L. Devers]]. Trupele debarcate erau formate din trei divizii americane, o divizie de blindate franceză. și mai multe unități independente franceze. Divizia a 3-a americană a debarcat pe plaja Alfa ([[Cavalaire-sur-Mer]]), divizia a 45-a americană a debarcat în centrul dispozitivului, pe plaja Delta ([[Saint-Tropez]]), iar divizia a 36-a americană a debarcat
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
000, pentru ca la sfârșitul anului 1944, să se ridice la aproximativ un milion. Până la sfârșitul războiului în Europa, efectivele FFL ajunseseră la aproximativ 1.250.000. La sfârșitul războiului, în Germania luptau 7 divizii de infanterie și 3 divizii de blindate franceze. [[Categorie:Istorie militară după țară|Franța]] [[Categorie:Istoria Franței]] [[Categorie:Armata franceză]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
(n. 21 februarie 1890, Craiova - d. 2 martie 1959, colonia de muncă Culmea) a fost un general în Armata română, creatorul primei divizii blindate românești și politician - ministru de finanțe în guvernul Ion Antonescu. La 1 septembrie 1908 a intrat ca elev și a urmat cursurile școlii militare de ofițeri de artilerie. A fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1910 și
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate. Această strălucită carieră militară a fost întreruptă prin numirea sa ca ministru al finanțelor în guvernul Ion Antonescu, (27 ianuarie 1941 - 1 noiembrie 1942). La 1 noiembrie 1942 a fost avansat la gradul de general de divizie și numit Directorul
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
în guvernul Ion Antonescu, (27 ianuarie 1941 - 1 noiembrie 1942). La 1 noiembrie 1942 a fost avansat la gradul de general de divizie și numit Directorul superior al Învățământului Militar. La 1 aprilie 1943, a revenit la comanda Diviziei 1 blindate. La 4 aprilie 1944 a fost numit comandantul Corpului 4 Armată, care s-a distins în cadrul operațiilor pe frontul de vest în toamna anului 1944. Corpul 4 Armată a executat continuu, timp de 12 zile marșuri forțate cu etape mari
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
armata poloneză din occident contribuia din plin la succesul operațiunilor aliate. În mai, Corpul de armată de sub comanda generalului Władysław Anders s-a distins în luptele pentru cucerirea mânăstirii-fortăreață de la Monte Cassino, deschizând drumul către Roma. În august, Divizia I blindată poloneză a avut o contribuție hotărâtoare la obținerea victoriei în bătălia de la Falaise, iar, în septembrie, Brigada poloneză de parașutiști comandată de generalul Stanisław Sosabowski a luptat cu dârzenie în bătălia de la Arnhem. În același timp însă, Armata Roșie intra
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Un aspect puțin cunoscut este faptul că pe aliniamentul Bordei Verde - Viziru s-a dat în perioada Crăciunului anului 1916 prima mare confruntare motorizată de pe teritoriul României dintre trupele Corpului Expediționar Otoman și aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament. Soldații care au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul verbal din 5 octombrie 1922
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
ușor a permis fabricarea unui număr mare de Sherman. Aceasta a permis multor divizii, chiar și unor divizii de infanterie, să aibă propriile subunități de Sherman. Unele divizii de infanterie aveau astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu tancurile ușoare japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
Coreea, războaiele arabo-israeliene și cele indo-pakistaneze din a doua jumătate a secolului al XX-lea, uneori opunându-se tancurilor T34 sau unor modele mult mai moderne de tancuri sovietice. În timp ce se pregătea să intre în al Doilea Război Mondial, doctrina blindatelor în SUA era guvernată de manualul intitulat FM 100-5 Operations (publicat în luna mai 1941, ulterioară celei în care s-a selecționat designul final al tancului M4). Manualul FM spunea că: "Divizia de blindate este destinată în principal pentru misiuni
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
în al Doilea Război Mondial, doctrina blindatelor în SUA era guvernată de manualul intitulat FM 100-5 Operations (publicat în luna mai 1941, ulterioară celei în care s-a selecționat designul final al tancului M4). Manualul FM spunea că: "Divizia de blindate este destinată în principal pentru misiuni care necesită mare mobilitate și putere de foc. Acesteia i se dau misiuni decisive. Ea este capabilă să îndeplinească orice misiune, dar rolul său principal sunt operațiunile ofensive îndreptate spre zonele din spate ale
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
nu se folosea acest termen. M4 nu a fost creat cu scopul de a fi un tanc de însoțire a infanteriei; de fapt, manualul FM 100-5 declara exact opusul acestui rol. El plasa tancul în eșaloanele "de izbire" ale diviziei blindate și plasa infanteria în eșaloanele "de susținere". M4 nu a fost destinat nici luptei tanc contra tanc. Din punct de vedere al doctrinei, acest rol revenea distrugătoarelor de tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
tancuri. Manualul de utilizare al Sherman (FM-17-33 "Batalionul de tancuri ușoare și medii" din septembrie 1942) dedica doar o pagină de text și patru diagrame luptei tanc contra tanc (din totalul de 142 pagini al acestuia). Această primă doctrină a blindatelor a fost mult influențată de succesele tacticilor utilizate de germani în Blitzkrieg. Din nefericire, până când M4 a ajuns pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau de departe
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
pe câmpurile de luptă în număr suficient de mare, nevoia de susținere a infanteriei și luptele tanc contra tanc erau de departe mult mai importante decât nevoia de tancuri de străpungere. Deși conceput ca tanc de străpungere, doctrina americană a blindatelor a căutat și alte roluri pentru M4. Spre deosebire de alte națiuni, care aveau tancuri medii special destinate pentru roluri antitanc (de exemplu PzKw III) și de sprijin (PzKw IV), americanii doreau ca M4 să îndeplinească toate misiunile posibile. Deși nu era
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
sau pentru sprijinirea infanteriei, M4 putea să îndeplinească astfel de misiuni într-o măsură mai mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
ar fi creat momente în care batalionul de tancuri s-ar fi aflat în inferioritate până când distrugătoarele de tancuri ar fi putut fi aruncate în luptă. În mod evident, această doctrină ar fi îngreunat o străpungere efectuată de un batalion blindat, dacă inamicul ar fi avut tancuri în dotare. De asemenea, o forță blindată inamică ar fi înfrânt ușor un batalion american de tancuri dacă acesta nu ar fi avut amplasate distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
în inferioritate până când distrugătoarele de tancuri ar fi putut fi aruncate în luptă. În mod evident, această doctrină ar fi îngreunat o străpungere efectuată de un batalion blindat, dacă inamicul ar fi avut tancuri în dotare. De asemenea, o forță blindată inamică ar fi înfrânt ușor un batalion american de tancuri dacă acesta nu ar fi avut amplasate distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 19.247 Sherman au fost
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate țărilor aliate acestor națiuni. Corpul Infanteriei Marine SUA a folosit variantele M4A2 diesel și M4A3 benzină în Pacific. Totuși, șeful Trupelor Blindate ale Armatei, generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior (America continentală). Armata americană a folosit toate tipurile existente atât pentru teste, cât și pentru instrucție, în SUA, dar a
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a crescut în mod semnificativ, sovieticii având o superioritate uriașă la toate capitolele. Planificatorii polonezi apreciaseră că superioritatea sovieticilor în ceea ce privește efectivele era de 3:1. Superiioritatea soviteicilor în tancuri și avioane nu
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri în lagăre, aceștia din urmă fiind
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu grijă, de cele mai multe ori în apropierea plantațiilor de măslini. Unele dintre baterii au primit ordinul să nu deschidă focul în timpul atacului inițial al parașutiștilor pentru a nu-și dezvălui pozițiile și pentru a nu fi atacate de aviația germană. Blindatele aliate erau nouă tancuri Matilda IIA și 16 tancuri ușoare Mark VIB. În acel moment, lucru obișnuit de altfel pentru unitățile de blindate britanice la începutul războiului, muniția pentru tunul de 40 mm al tancurilor Matilda era formată în exclusivitate
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
al parașutiștilor pentru a nu-și dezvălui pozițiile și pentru a nu fi atacate de aviația germană. Blindatele aliate erau nouă tancuri Matilda IIA și 16 tancuri ușoare Mark VIB. În acel moment, lucru obișnuit de altfel pentru unitățile de blindate britanice la începutul războiului, muniția pentru tunul de 40 mm al tancurilor Matilda era formată în exclusivitate din proiectile perforante, total ineficiente împotriva infanteriei. Tancurile aliaților aveau numeroase probleme de întreținere. Motoarele blindatelor erau vechi și pe insulă nu existau
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]