897 matches
-
harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume. Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au mențiunut o blocadă navală împotriva Germaniei, blocadă care fusese impusă încă din timpul războiului. Termenii armistițiului permiteau transporturile de alimente pe cale maritimă către Germania. Aliații au pretins ca Germania să asigure vapoarele necesare transportului. Guvernului german i s-a cerut să-și folosească
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume. Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au mențiunut o blocadă navală împotriva Germaniei, blocadă care fusese impusă încă din timpul războiului. Termenii armistițiului permiteau transporturile de alimente pe cale maritimă către Germania. Aliații au pretins ca Germania să asigure vapoarele necesare transportului. Guvernului german i s-a cerut să-și folosească rezervele de aur, după ce
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
că proasta aprovizionare cu alimente cu mijloacele navale a fost una dintre principalele cauze ale izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Există însă și acum voci care afirmă că tratamentul aplicat de Aliați Germaniei trebuia să fie mai aspru. Blocada maritimă nu a fost ridicată până în iunie 1919, când Tratatul de la Versailles fusese semnat de majoritatea națiunilor participante la conflict. După ce negocierile Conferinței de pace de la Paris din 1919 s-au încheiat, a fost semnat Tratatul de la Versailles pe 28
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
s-au adunat pentru a o comemora pe Corrie în locul în care fusese ucisă. Cântărețul irlandez Christy Moore și-a dedicat albumul din 2005, intitulat "Burning Times", memoriei lui Rachel Corrie. În iunie 2010, la o încercare de a străpunge blocada instaurată de Egipt și Israel asupra Fâșiei Gaza, în flotila de vase care a participat la acțiune a fost și un vas al organizației „Campania de Solidaritate Irlandezo Palestiniană” (în ) redenumit cu această ocazie „MV Rachel Corrie” "My Name is
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
activă la campania electorală a lui Allende. După victoria "Unității Populare", când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța. În 1972 este invitat la New York la "Reuniunea Pen Clubului", unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie "Memoriile". Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
că Spania controla puternic Țările de Jos din sud. Totuși, controlul în Zeelanda însemna că Țările de Jos din nord puteau controla și închide estuarul Scheldt, intrarea dinspre mare a importantului port Antwerp. Portul Amsterdam a beneficiat din plin de pe urma blocadei portului Antwerp într-o așa măsură încât comercianții din provinciile de nord au început să se întrebe dacă nu cumva era de dorit să se încerce recucerirea provinciilor din sud. O campanie pentru a câștiga controlul în regiunea de coastă
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
nu însemna că ele vor deveni parte din Țările de Jos, ci că ele erau împărțite între învingători, rezultând într-un stat francez puternic la frontiera Republicii. Mai mult, acest lucru însemna că portul Antwerp nu mai era supus unei blocade devenind astfel un competitor serios pentru Amsterdam. Odată cu încheierea Războiului de 30 de ani, nu mai era nevoie de o luptă armată pentru a susține națiunile protestante. Ca rezultat s-a luat decizia de a înceta războiul. Pe 30 ianuarie
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Napoleon III nu dorea să deranjeze Marea Britanie intervenind pentru oprirea lui Garibaldi, dar la fel de mult n-ar fi dorit să-l vadă pe acestă ocupând Neapole și amenințând Romă și Papalitatea. El a sugerat prin urmare Mării Britanii posibilitatea unei blocade comune asupra strâmtorii Messina pentru a-l reține pe Garibaldi în Sicilia, dar britanicii au refuzat. Garibaldi a trecut strâmtoarea cu succes la mijlocul lui august, întâlnind doar o rezistență simbolică din partea marinei militare napolitane, cu care convenise deja să nu
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
de la Keren sau a altor lupte din această campaniei. Între 1 și 4 martie, cele câteva submarine rămase la Massawa au scăpat de eventuala distrugere evadând spre sud. Echipajele submarinelor "Guglielmotti", "Galileo Ferraris", "Perla" și "Archimede" au hotărât să spargă blocada aliată, să navigheze pe lângă Capul Bunei Speranțe, să continue drumul prin vestul Africii și să ajungă la Bordeaux, Franța. Pe 29 martie, "Perla" a fost realimentată de crucișătorul auxiliar "Atlantis" în Oceanul Indian. Celelalte submarine au fost realimentate de petrolierul german
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
garnizoanei izolate să alăture forțelor lui Charles de Gaulle (Forțele Franceze Libere), spre consternarea acestuia din urmă. Regimul de la Vichy a continuat să exercite controlul aspra coloniei pentru încă aproape un an după capitularea italienilor. În decembrie 1942, după o blocadă britanică de 101 zile, Somalia Franceză a fost ocupată. Forțele Franceze Libere și Aliații au ocupat colonia. Un batalion local din Somalia Franceză a particpat la luptele pentru eliberarea Franței din 1944. Între noiembrie 1941 și septembrie 1943, diferite unități
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
final au obligat forțele franceze să capituleze după căderea Cairoului și a Alexandriei. Marea Britanie a continuat războiul pe mare. O coaliție a statelor neutre ce includea Prusia, Rusia, Danemarca și Suedia a intervenit pentru a proteja transporturile navale neutre împotriva blocadei britanice. Flota britanică a repurtat o victorie prin atacul surpriză al lui Nelson împotriva flotei daneze în portul Copenhaga. În 1802, Britania a semnat Tratatul de la Amiens, sfârșind războiul și recunoscând cuceririle franceze. Astfel a început cea mai lungă perioadă
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile britanice. În timpul „Războiului ciudat”, RAF a declanșat raiduri de bombardament de mică amploare și un număr mare de raiduri de lansare a manifestelor de propagandă, (cu numele de cod „Nickels”). Royal Navy a impus o blocadă împotriva Germaniei. Norvegia era o țară de maximă importanță atât pentru Germania cât și pentru Regatul Unit datorită marilor zăcăminte de fier din nordul Suediei. Hitler se temea că britanicii ar putea acționa în Norvegia pentru stoparea exportului de minereu
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
german în timpul celui de-al doilea război mondial. La începutul războiului, britanicii și francezii considerau că se vor bucura de superioritate pe mare, de vreme ce forțele lor navale păreau superioare celor germane și italiene. Britanicii și francezii au declanșat imediat o blocadă navală a Germaniei, care a avut însă un efect limitat asupra industriei germane. În schimb, marina germană a început să atace transporturile navale britanice, atât cu vase de suprafață cât și cu submarine, scufundând vasul S.S. Athenia la numai câteva
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict. În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Franța, Marea Britanie au preluat vestul orașului Berlin, iar URSS a preluat estul, capitală a fost împărțită în 1948, iar sovieticii au închis complet accesul spre Berlinul de Vest. În 1949, pentru că occidentalii aduceau provizii pe calea aerului, sovieticii au ridicat blocadă, iar până în 1958, trei milioane de est-germani s-au refugiat spre vest. În 1961, Germania de Est a închis rută de acces prin construirea Zidului Berlinului prin centrul orașului. Acesta era Războiul Rece, o divizare a Europei între cele două
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
scară mare. Un moment în care Războiul Rece putea să devină unul "cald" îl reprezintă anul 1962, când sovieticii au plasat în Cuba, devenită comunistă sub Fidel Castro, rachete cu rază medie de acțiune. Americanii au răspuns prin instalarea unei blocade maritime, ajungând foarte aproape de a declanșa o bătălie navală cu sovieticii. În cele din urmă, însă, prin intervenția președintelui american Kennedy, s-a ajuns la normalizarea relațiilor cu sovieticii. A urmat o perioadă de destindere, marcată de întâlnirea dintre Kennedy
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Nichita Hrușciov în 1963, când au stabilit ca în viitor pentru comunicări urgente și de importanță majoră între Casa Albă și Kremlin să folosească "telefonul roșu" (care era de fapt un telex). Alte momente tensionate ale Războiului Rece au fost Blocada Berlinului (1948-1949), Războiul din Coreea (1950-1953), Criza Berlinului din 1961, Criza Suezului (1962), Războiul din Vietnam (1959-1975), Războiul de Iom Kippur (1973), Războiul Afgano-Sovietic (1979-1989), Doborârea cursei KAL 007 (1983) și Exercițiul militar NATO „Able Archer” (1983). În 1950, nord-coreeni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
forme de război mecanizat a pus pe gânduri mai mulți generali britanici și francezi, dar majoritatea ofițerilor superiori Aliați considerau că Germania poate fi învinsă, chiar și în lipsa unui front de răsărit, la fel ca în primul război mondial, prin blocadă. Această părere era împărtășită mai mult de planificatorii militari britanici, decât de cei francezi, poate unde Franța suferise mult mai mult, atât din punct de vedere material, cât și uman în prima conflagrație mondială. Premierul francez Edouard Daladier era conștient
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
lor în al doilea răăzboi mondial; 6) cei care au lucrat, în perioada asediului orașului Leningrad, la întreprinderi, unități și organizații ale orașului și au fost decorați cu Medalia "Pentru apărarea Leningradului", precum și persoanele care au primit distincția "Supraviețuitor al blocadei Leningradului"; 7) persoanele care au fost decorate cu ordine și medalii ale URSS pentru activitatea lor neobosită în perioada celui de-al doilea război mondial; d) soțiile (soții) supraviețuitoare ale veteranilor de război invalizi, participanți la operațiunile militare din perioada
Medalia „60 ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945” () [Corola-website/Science/313385_a_314714]
-
de către Primul Imperiu Francez, în 1811. Departamentul ocupa teritoriul regiunii Prusace Frislanda de Est ce a fost anexată în 1807. Teritoriul nou anexat este organizat sub forma departamentului "Oost-Friesland" al Regatului Olandei. În urma refuzului Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez incorporarează întregului Regat Olandez în Imperiu în 1810. Departamentul este numit după râul Ems, atributul "Oriental" indicând că acesta se găsește la est de acest râu. Reședința departamentului a fost orașul Aurich. Departamentul era administrat indirect prin intermediul
Ems-Oriental () [Corola-website/Science/313964_a_315293]
-
Delf" și "Rijn". În 1801 acestea sunt reorganizate, în regiune fiind formate departamentele "Utrecht" și "Holland" acesta din urmă fiind reorganizat la rândul lui în 1807 în regiune fiind format departamentul "Amstelland". În urma refuzului Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez incorporarează întregului Regat Olandez în Imperiu în 1810, departamentul Zuyderzée fiind format din reunirea departamentelor "Utrecht" și "Amstelland". Departamentul este numit după golful Zuyderzee, din 1932 separat față de mare printr-un dig impresionant. Reședința departamentului a fost
Zuyderzée () [Corola-website/Science/313959_a_315288]
-
unul din teritoriile Provinciilor Unite. Odată cu formarea Republicii Batave în 1798 teritoriul este organizat ca un departament, după modelul francez, numit departamentul "Schelde-en-Maas". În 1801 acesta este reorganizat fiind format departamentul Zeeland. În urma refuzului Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez preia treptat controlul direct asupra anumitor porturi din departament, acesta fiind transformat în departamentul Bouches de l'Escaut în 1810 odată cu incorporarea întregului Regat Olandez în Imperiu. Numele departamentului înseamnă "gura fluviului Escaut" și indică faptul că
Bouches-de-l'Escaut () [Corola-website/Science/313954_a_315283]
-
Departamentul (, ) a fost un departament al Franței din perioada primului Imperiu. Departamentul a fost format în urma anexării unor teritorii ale statelor din Confederația Rinului în 1811. Motivul principal al anexării era de a controla strict aplicarea Blocadei Continentale, politică față de care cele mai importante regiuni portuare de la Marea Nordului erau reticente. Teritoriul departamentului conținea orașul liber Hanseatic Bremen și părți din Marele Ducat Oldenburg și din fostul Electorat de Hanovra, din 1807 aflat sub administrația Regatului Westfaliei. Departamentul
Bouches-du-Weser () [Corola-website/Science/313965_a_315294]
-
organizat sub forma de departamente, după modelul francez, teritoriul aparținând departamentului "Oude IJssel". În 1801 acesta este reorganizat în regiune fiind format departamentul "Overijssel" din care în 1807 este separat departamentul "Drenthe". În urma refuzului Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez incorporarează întregului Regat Olandez în Imperiu în 1810. Numele departamentului înseamnă "gura fluviului IJssel" (Yssel fiind denumirea în franceză) și indică faptul că este situat pe cursul inferior al acestui râu, în apropiere de vărsarea acestuia în
Bouches-de-l'Yssel () [Corola-website/Science/313956_a_315285]
-
al lui Clement Attlee refuza să o admită. Dominantul și controversatul său ministru de externe Ernest Bevin a continuat politica colonialistă tradițională britanică: "divide et impera". Vechile și sângeroasele conflicte indo-pakistanez și arabo-israelian sunt, parțial, rezultatele directe ale acestei politici. Blocada britanică contra „Ișuvului” (colectivitatea evreilor care locuiau în Palestina) cuprindea interzicerea emigrării evreilor care încercau să se salveze din holocaustul european și ulterior, celor salvați din lagărele morții, care erau acostați, arestați și reexpediați spre țările și lagărele de unde fugiseră
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]