970 matches
-
îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reținerile fiind la Austria, cum se și cuvine să fie, gândindu-ne la frații din Ardeal. Altminteri, răposatul rege Carol ar mai fi ținut secret tratatul cu Germania vreme de treizeci de ani ? Iată ușa îndepărtată de o palmă, astfel încât boarea fierbinte de-afară învolburează perdeaua străvezie, crème, fluturând deasupra parchetului lucios ca o oglindă ! Și, oricât se gândește, tânărul nu găsește nicio explicație liniștitoare. Dacă Profesorul a deschis ușa, este posibil și să fi ieșit pe terasă și să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și lipsită de consecințe. Observa posac niște urme pronunțate de fericire, izvorâte din nimic, care se năpustiseră asupra lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv și afectuos era Tom, cât de puțin însemnase pentru el. Tom iubea lumea întreagă, întinzându-și întruna mâinile calde pentru a atinge lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adăpostea căile de acces spre izvorul fierbinte, ca și intrarea laterală spre lungul coridor al Camerelor. Tom se opri, trase cu urechea, apoi se strecusă pe ușă. În ultimele momente începuse să simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
admira o foarte frumoasă biserică cu un turn zvelt, impunător, iar după alți șase km ajung într-o mică localitate, Giscaro. Nu-i timp de stat, deși căldura parcă mi-a înmuiat și oasele. Dumnezeu trimite însă și câte o boare de vânt și câte un mic nor, care mai acoperă soarele măcar câteva minute. Mai am încă o mică rezervă de apă, care sper să-mi ajungă până diseară, când voi ajunge la Gimont. Trecând de capela de la Cazuhac, părăsesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
șirul de întâmplări pe care îl vedea derulându-se pe ecran. Antonia se apleca spre el, și aproape atingându-i urechea cu buzele, îl întreba șoptit: Spune drept, ai venit doar fiindcă a insistat Iulian? Îi atinsese urechea și ceafa boarea umedă și caldă venită din adâncul feminității ei trupești. Totuși nu asta era important. Răspunse moale: Nu, n-a insistat. Nu, deloc. Simți cu amărăciune că nu știa să fie convingător. Se întreba dacă nu cumva puteau să comunice prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne continuăm cisla. Poftă bună și somn ușor. ― Sărut dreapta, părinte, și noapte bună - am răspuns înainte de a ieși pe poarta chiliei bătrânului. Soarele asfințise deja, dar m-a întâmpinat o boare de aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am bălăcit o vreme, pentru a-mi reveni din iureșul dialogului cu bătrânul. Am pornit spre chilie, cu pas domol. De obicei, la acel ceas fereastra de la chilia mea nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ora, cînd de partea nerăbdătoare capătul lumii să se oprească-n rărunchii mei, iar muștele să atace cerul, iar lemnul să se răzvrătească pe cruce. E tăcere... Nu se aude decît rumegatul marilor ierbivore din staulul icoanelor, vine doar o boare de vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură a lui Dumnezeu. Ridică-te, femeie! și vestește Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte de inconștiență
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
atunci, se spune ca fata de împărat, de câte ori zărește o plantă înflorită, se oprește și în taină îi șoptește: Gingașă floare, cu parfumul fin De tine mă apropii, ca să te alint. Un zâmbet cald este mirosul tău, O boare gingașă este sufletul tău. Gingașă floare, cu parfumul fin! Pomii din livadă E toamnă. Soarele își face loc cu greu printre crengile copacilor încărcați cu roade. Pline de rod și ce mireasmă au poamele copacilor încât nu mai poți pleca
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
E foarte bine. E călduț și miroase a pământ umed. E multă lumină. Unde am stat eu toată iarna era întuneric și... bârrrr foarte frig. Tremura gărgărița numai la gândul că a suferit de frig. Un vânt călduț și o boare plăcută le mângâie ușor, încât cele două insecte au adormit una lângă alta. Cât timp au dormit nu se știe dar s-au trezit speriate de zgomotul făcut de niște albinuțe ce purtau în mâini niște coșulețe micuțe. - Ce se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
zece centimetri de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să co boare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
început să cânte, cu voce caldă, un imn înălțător. Era semnul de recunoștință față de Dumnezeu, care i-a arătat calea prin glasul clopotului de mănăstire. Un porumbel a întărit cuvântul Domnului Pretutindenea era cuprinsă de o pace adâncă. Doar o boare de vânt se strecura unduios printre crengile și frunzele copacilor uriași. încet-încet, păsările din preajmă au început și ele să cânte, ca într-un concert celest. Armonios și domol, cântecul era repetat și amplificat de corul întregii păduri. Lui Seine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Maxențiu, acolo, departe, era ca și mort, și Lică stăpân. Sus, Ada se opri în biroul apartamentului ei. Cu două degete începu să bată 283 un tact pe masa de scris, poate că o măsură clin De profundis Observă o boare ușoară de praf și, cu degetul arătător, pe care purta safirul uriaș, scrise pe praful subțire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, mașinal, șterse. Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
le mai simțisem de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ajung la iubire?“ „Nu poți. Nu poți.“ Ceva se întîmplă la puțină vreme după cinci dimineața. Lupta împotriva gîndurilor legate de păduche și împotriva somnului care-i făcea să pară reali, cînd îi apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de tunet depărtat sau o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când încremeni la jumătatea mișcării auzind un zgomot la una din uși. Cu arma îndreptată spre locul de unde venise zgomotul, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i simți imediat duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
singuratic, mai ales că îl chema Shams. Era nume de învățat și de alchimist, de profet. Nu-i spusese decât târziu că e mevlevit, fiul dervișului Yassin, despre care armenii ziceau că n-ar fi îngropat, ci că rămăsese o boare de trandafiri, ce adia seara, înainte de lună plină. Dar nici derviștii nu mai erau cum credea, așa că Omar nu dădu prea mult suflet știrii. El, care n-avea prieteni de atât de mult timp, se lăsase în tihna apropierii de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chimbalul și tobele sferice ale kudüm-ului începură să sune ca într-o jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]