988 matches
-
de cili, de-a lungul trompei, a trompetei de înger apocaliptic, era de la-nceput bipolar, și multidimensionalul destin a fost de la-nceput părtinitor. Un infim plus de șansă la polul animal, o insesizabilă floare de vid la cel vegetativ. O boare de căldură față de care căldura unei răsuflări de copil ar fi o explozie termonucleară luminase ușor ovulu-ntr-o parte; un strop de umbră răcoroasă se întinsese, ca umbra Pământului pe lună, în cealaltă. Și când ovulul ajunsese în ultimul pătrar, înconjurat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ușa întîrzia însă să se deschidă, iar tremurul pământului părea că nu se mai sfârșește. Văzu o crăpătură îngustă cum brăzdează în zig-zag tencuiala tavanului, lăsând în urmă nori minusculi de praf. Când cutremurul încetă, ochii Abatelui erau scăldați în boarea reținută a unor lacrimi amare. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt adevărații mei prieteni și că m-ați încredințat că nu mi-am irosit viața închinînd-o vouă. Mulțumesc și fiindcă m-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
voi o știți. Nu-i nimic, nu mai fiți supărați! Uite fetița doctorița, care a cântat adineauri, știe o poezie nemaipomenit de frumoasă, Moartea Căprioarei. Vrei s-o auzi? Fără să mai aștepte răspuns, Sorina începu: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol”... Toată lumea ascultă cu respirația întretăiată. Așteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ninsoare, Ca un fum. Dintre brazi ieșim ca visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene și arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri. Și totuși frenezia asta era înăbușită și înnourată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În primatul pe care l-a acordat conștiinței. Rareori au fost mai potrivite, decât pentru Blecher și pentru scrisul său, ceea ce a spus Pascal despre om: „Nu e nevoie ca Întreg universul să se Împotrivească pentru a-l strivi - o boare, o picătură de apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
strivi - o boare, o picătură de apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb și iluminat scafandru al durerii, un apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-a răspuns. Așa se întâmplă când nu te cheamă Bogart sau Belmondo. Aceia nu trebuie decât să apuce femeile și să le strângă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
om mergând printre brazi spre munți Înzăpeziți, pe care scrie „Cu schiurile prin munții Bucegi”, te apuci și răspunzi la scrisoarea vărului tău. Începi așa: Dragă vere... Răsăritul soarelui pe râul Moscova Începe cu o frază muzicală Întruchipând parcă ușoara boare a dimineții ce se ridică. Chiar și fără a cunoaște titlul compoziției Îți dai seama că e vorba de un cântec despre Rusia, despre natura ei: (Se inserează P O R T A T I V pag. 100) Când Încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pășind cumva dezarticulat cu piciorul drept. Ca și cum piciorul ăla ar fi fost din fier. Zilnic, făcând același drum, după pâine și iaurt. Nici un zâmbet pe chipul fostului director sau așa ceva de la Astra Română. Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când o boare atinge pânza de păianjen. Impunător și, probabil, canceros. Spunându-ți sec, dar cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu un Făt Frumos. Ridică privirea spre cer, nu se vedeau stele, era înnorat, nu adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
degrabă o părere. De Paști încă mai fulguise la București. Dându-și drumul toate pometurile, în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile erau sub stăpânirea turmelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se dădu jos și o porni pe aleea pietruită spre palat. Lăsa pe dreapta în urmă cuhnia cu fumul cuptorului înălțându-se căci nu era nici o boare de vânt. Larmă de glasuri venea din toate părțile și dinspre corpul de gardă și dinspre grajduri, doar palatul așa cum bătea soarele pe el, drept din față dinspre răsărit părea o minune din basm. În goana mare, zornăind cheile, ispravnicul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să ierte, chiar de-ar vrea el, nu-l lasă nevastă-sa și nici feciorii... La Ediculé el n-a stat ca Mihai Racoviță, ci a fost întemnițat într-o pivniță în care se spune că nu se simte decât boarea pământului, a gropii... Era fericit când îl scoteau la interogatoriu, chiar dacă îl supuneau la cazne, putea să răsufle și asta era o binefacere. Vă spun, n-o să ne ierte pe niciunul, o să ne scurteze cu un cap pe toți! Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a leagănelor pentru orfani în care crescuse și-n care-și câștigase traiul ca pedagog-supraveghetor. De bună seamă că se grăbea, era nerăbdător, iar graba și nerăbdarea asta ar fi putut să-l ducă de râpă, Rafaele, te urmărea o boare de vină căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș, documentându-te, luând interviuri, consemnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei se cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
meditație în mișcare. Mintea trebuie să fie mereu activă, să facă concentrările adecvate exercițiului executat. Atunci, abia atunci vei simți că lucrezi cu Universul, atunci faci exercițiul cu adevărat... Și mai avem de lucru până acolo, Bart, mai avem... O boare rece se strecură în încăpere prin fereastra lăsată întredeschisă, pentru aer curat. Deodată se petrecu ceva neașteptat: Bart rămase nemișcat ca o stană de piatră, apoi se plesni cu palmele peste pulpe și sări în picioare agil ca un gimnast
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
continui, să știi că am să mă culc și eu în ziuă, am să mănânc alămâi, și înainte de masă am să-mi stric foamea cu bomboane și cu mere crude. Vorbea acum pasionat și-i luceau ochii ca într-o boare de lacrimi. Semăna cu fata de cincisprezece ani când protesta că nu-i copil. După asigurările mele că o să mă țin de cuvânt, "pe cât posibil", s-a îmbunat, apoi a consultat "steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai misterioase, din care se înalță, cercetând depărtările, turnurile bisericilor, albe. Și, deasupra ariei pământului, cu mine și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noapte, iar recolta noastră era mai mult decât modestă. Dar ne puneam speranța în celelalte două zile și o noapte pe care le aveam la dispoziție. Timpul era splendid, pe cer niciun fir de nor. Dispre nord adia ușor o boare de vânt. Vântul acesta din nord face poftă de mâncare peștilor, așa că n-aveam decât să așteptăm mușcăturile la momelile noastre. Și așteptările noastre n-au fost în zadar. Pe la patru dimineața, am sorbit fiecare câte o ceașcă zdravănă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a exista, fără ca tu însuți să realizezi asta. Ești condamnat să privești, să participi și să aplauzi, ceea ce devine numai problema ta. Teatrul continuă să trepideze, să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
noi, bunul Dumnezeu!... își zise el și făcu cruce, plecându-și ochii către sf. Icoană. Din icoană, Sfânta Fecioară îl privea cu bunătate. ”Doamne, nu mă pedepsi!... Păzește-mă, Doamne... Păzește-mă!” Zorile se revărsară printre faldurile perdelei ca o boare. Deschise ochii... În jurul lui singurătatea veghea singură. Vroia să se trezească din acea noapte lungă, lungă și străină. Se simți dintr-o dată, într-o uriașă însingurare, rupt de tot ce-l înconjoară și, o tristețe grea îl cuprinse... - Acestea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuprinse o milă fără margini, pentru Vasilica, o dorință nebună de a fi lângă ea... de a-i cere iertare, de a o mângâia. Răsfrântă, lumina lunii se revărsa în cameră. Se apropie de fereastră. O ceață ușoară ca o boare se prelingea peste case, apoi, înălțându-se deasupra fantomatic, printre copacii desrunziți, părea un cimitir plutitor... Cât a rămas așa, cu privirea țintă afară, n-a știtut. Simțea cum însigurarea se strâse în jurul lui ca un brâu. -... Te naști singur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tocmai coborâsem lin într-o văioagă unde fagii se făcuseră rari și subțiri, iar pe pământul negru dintre tulpinile lor tăcute se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el. Tu n-ai să biruiești... Personalul oprește icnind la Tarcău. Coboară munteni cu saci de grăunțe, cu sacoșe pline de pâine... Cărarea lasă calea ferată și duce pe valea Tarcăului în sus. Ca niște iezme, cireși amari își frâng boarea prin verdele ca o părere al fagilor. În tăcerea umedă, sare apa în știoalne, să sperie frunzele care se desfac din somn. Uruit de gater, rozând brazii pădurilor. Aici, la Tarcău, lucrează cu profit bun firma Forestar, care aparține de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]