1,790 matches
-
Cum vor mușchii lor lingvistici. Un minim respect pentru limba română, pentru că ea adoptă cuvintele străine, dar le transformă în neologisme numai după o prealabilă „românizare”.Altfel, acestea se transformă în preș pe care atâția vorbitori și scribălăi își șterg bocancii comunicării. Limba română, de regulă, nu acceptă neologisme în forma lor brută, adică așa cum se scriu și se pronunță în limba de origine. Le adaptează în funcție de legile sale gramaticale, le trece prin furcile caudine ale morfologiei și sintaxei românești, precum și
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
moartă, într-o baltă de sânge, cu pieptul perforat de gloanțe și pe ei, pe jandarmi, prinzând-o cu laț de un picior, încă nerăcită, târând-o prin praf și pietriș până la marginea unei gropi, în care era împinsă cu bocancii, peste un morman de alți morți. - Hai, liniștește-te! Că, dacă ești ascultătoare, nu numai că nu pați nimic, dar o să-ți fie și bine! Eu urc pe punte și tu stai aici până vin. Pe ușa aceasta, și-i
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
Autorul Ion C Gociu Povestea unui dezertor În plină noapte, peste câmp, un soldat ce ducea în spate o povară care atârna mai mult de jumătate din greutatea lui, se întorcea dinspre front, gâfâind de efort și trăgând cu greu bocancii din noroiul cleios. În crăpat de ziuă, ajunse la cortul bulibașei Mihai. Având în mână pușca încărcată cu cinci cartușe, stătea nemișcat, în picioare, la oareșce distanță de ușa cortului. Fără să strige, aștepta. Era sigur că oamenii din cort
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Azi-noapte, când a venit, rupt de oboseală și de frigul care-i pătrunseseră în toate mădularele, l-a ascultat pe bulibașă și s-a culcat în cort, în locul dinspre marginea unde era căruța. N-a dat jos de pe el decât bocancii și obielele, trăgând în locul lor ciorapii de lână împletiți într-un cârlig, ca să fie mai groși, de nevastă-sa, înainte de a pleca de acasă. Îi încălța numai în cantonamente când se culca, să nu-i înghețe picioarele. Foaia de cort
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
de frunte în societate. Pe fondul unei sărăcii lucii, dar asumate ca o medalie a resemnării, cade zvonul unei posibile demolări a cartierului. Citind paginile respective am avut imaginea unui mușuroi de furnici în care un copil nătâng lovește cu bocancul. Amelia Caracas știe să pregătească suspansul literar, dar emoția, furia personală, starea de spirit a personajului central , aici devenit autor, este relevantă, și frisonul teribil te cuprinde, te schimbă emoțional iremediabil. Tu, cititor, ești de partea cetățenilor așezați în calea
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
nostalgie la clipele frumoase petrecute împreună dar și cu bucurie la clipele viitoare. Cu timpul și greșelile devin amintiri plăcute deoarece sînt sufocate de dragoste... ...Pe aici dragă și scumpă ... e foarte rece. Să ști că nu-mi sînt rupții bocancii, dar sînt cu talpă de cauciuc, cînd merg transpir și mie cald, iar cînd stau pe loc mi-e rece, pt. că am transpirat și sînt ud... 08.02.1988 ...dar să-ți povestesc cum s-a întîmplat, am jucat
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
de miile de ochi și urechi ale Marilor Tovarăși. În consecință, la ora stabilită se așezară pe o bancă dintr-un parc și, ca din întâmplare, intrară în vorbă. Erau îmbrăcați cu hainele obișnuite ale muncitorilor, plus șapca proletară și bocancii ieftini. Abilități de pe vremea ilegalității, ce-și dovedeau încă valabilitatea... - Care-i baiul? șopti printre dinți tov Sălăvăstru sugând cu poftă din țigara înverzită de salivă și prefăcându-se că se uită la porumbei. - Termină ăl micu’ a lu’ nevastă
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
discutăm și altceva în afară de problemele de serviciu, îi răspunse șeful. Furturile de echipament pe care voi îl gestionați prin plutonierii de companii e strigător la cer. Pe unde merg observ că toți bărbații civili din comună poartă bluze, pantaloni și bocanci militare. Dacă le mai dați și grade pentru epoleți sunteți gata cu încă o unitate!... Faceți încă o brigadă bine echipată, că hainele de pe ei sunt noi. Timpul se scursese cu repeziciune. Discutaseră despre toate și când șeful se pregătea
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
nostalgie la clipele frumoase petrecute împreună dar și cu bucurie la clipele viitoare. Cu timpul și greșelile devin amintiri plăcute deoarece sînt sufocate de dragoste ... ... Pe aici dragă și scumpă ... e foarte rece. Să ști că nu-mi sînt rupții bocancii, dar sînt cu talpă de cauciuc, cînd merg transpir și mie cald, iar cînd stau pe loc mi-e rece, pt. că am transpirat și sînt ud ... 08.02.1988 ... dar să-ți povestesc cum s-a întîmplat, am jucat
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
Dumnezeu i-a binecuvântat cu un fecior...și erau mulțumiți. Când era treaz și netulburat de vreo codană, și el recunoștea că ține la nevasta lui...ca la ochii din cap...dar o mai culca cu fața la podea...în lovituri de bocanc...” Să nu uite ce-i respectul! Să tremure și-n somn de frica rumânului ei!” Măcinat de alcool, nopți nedormite, altercații...i l-au adus într-o dimineață...țeapăn. A rămas Raveca, înainte de 40 de ani...cu casele...fiul...mulți
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
CUVINTE Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în
NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345798_a_347127]
-
piscurilor gemene ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne nu știu dacă ai certificat întregul poate ai încrustat singurele gânduri exacte sau ai trișat pentru o femeie-supernovă un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate) și câteva arcuri pornite să-și regleze săgețile în strigătul meu ador mirosul mareelor așadar întind planetele pe brațe insolațiile pot aștepta febra glaciară vorbește pe un ton blând împreună am decodat eul s-au întors
ULTIMUL LUP FLĂMÂND de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347407_a_348736]
-
-i privirea. O deranja acest interogatoriu al doctorului. „Cine se crede el? Pe toate le știe. O fi știind și ce am mâncat eu aseară? Asta mai lipsea acum... Hm! Domnul știe totul! Cine este el să-mi intre cu bocancii în viață, în problemele mele intime?” Nu întrebările o deranjau atât de mult, ci afirmațiile că deja știa anumite lucruri fără a o cunoaște. Întorcându-și privirea către el, îl surprinse fixând-o insistent. „O fi vreun cititor de gânduri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
1.Dorina Șișu 2.Patricia Lidia 3.Olga Alexandra Diaconu Antologiile beneficiază de o mediatizare pe măsură, realizată de Grupul Media SINGUR în parteneriat cu următoarele puncte media: PARTENERI MEDIA Lithera.ro (site), FDL.ro-Fabrica de Literatură (site), RomanianVip (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proză (site), Necenzurat (site), Știri MM (site), Institutul Blecher (site), ziarul „Glasul Maramureșului” (Maramureș), revista „Caiete Silvane” (Sălaj), revista „Cenaclul de la Păltiniș” (Sibiu), revista „Dacia Literară” (Iași), revista „Oglinda literară” (Vrancea), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara
ANTOLOGIILE REVISTEI SINGUR de GRIGORE TIMOCEANU în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348997_a_350326]
-
se ține de ghidușii; mai, mai, să-i fure încălțările sau să-l trântească. Lui însă nu-i pasă; s-au hârjonit și altă dată și a învățat să-l biruie. Înaintea sa, nu vede mai nimic, dibuiește cu vârful bocancilor smocurile de iarbă de pe marginea potecii și adulmecă (asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească. Piciorul coboară pe bâjbâite. Pare teren sigur. Nămolul îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
o curbă ascuțită te-ai oprit din senin sau nu mai puteai asculta clănțănitul dinților și căutai după haine pentru mine care nu știam că pentru motocicletă trebuie să te îmbraci mai gros, dacă se poate, cu ciorapi lungi sau bocanci cu tureac înalt ca să nu pătrundă vântul nebun printre crăpături. Picioarele nu mi le simțeam de atâta frig, era bine, durerea mă amorțise. Te-ai oprit brusc și mi-ai întins pantalonii tăi de pijama, în plină noapte, pe șoseaua
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
în simțiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. -Te simți bine, Etrius? Etrius tresări. Întoarse spatele castelului și se uită spre prietenul său. Era un bărbat de douăzeci și cinci de ani, cu părul negru, tuns scurt. Purta o vestă antiglonț, bocanci și ținea o mitralieră în mână. În spatele său era dubița cu care veniseră aici. -Da, David. Mă simt bine..., răspunse Etrius. -Ești sigur că nu vrei să vin cu tine? întrebă David. -Sigur. E prea periculos. Știi bine ce a
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
treizeci și cinci de ani, cu părul șaten, drept și lung până deasupra umerilor. Ochii lui erau de un verde intens. Spre deosedire de prietenul său, David, el nu purta vestă antiglonț, ci o simplă cămașă și pantaloni. Dar în picioare avea bocanci de cățărat. Mersul său era apăsat și ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră pe care trebuia să-l escaladeze, pentru a ajunge la castelul din vârf. Găsi o crăpătură și încep să se cațere pe munte
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
ar crede când mama plângea de dragul meu la mijlocul serii nici să mă dau de mâncare la câini la urletul lupilor nu am învățat când au strigat vecinii moare moare tata ne-apucînd să își ia rămas bun nici când au înghețat bocancii în dedesubtul privirii tale nu am strigat abia acum știu eu cum e să mori fără să fii în cărțile morții abia acum știu eu ah eu cum e să-ți cadă munții în hîrciogul gândului știind că ai plecat
AH EU de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345159_a_346488]
-
poezia. Preferința pentru creația în versuri se poate explica și prin necesitatea ca procesul de creație să se desfășoare exclusiv mental sau, în cel mai fericit caz, pe un ciob de sticlă, pe o bucată de săpun sau pe talpa bocancului, însă inscripționarea nu putea fi decât de scurtă durată, iar, pentru a putea fi păstrată, creația trebuia memorată, prin urmare, erau de preferat versurile, acestea având calități mnemotehnice evidente, comparativ cu proza. Înainte de a avea valoare estetică, poezia închisorilor comuniste
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului să las copilul să coboare din icoană să o ia desculț pe drumul destinului nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului temnicer tăcut ...crud nu știi ce cauți ai bocancii însetați între două patimi de vis în vitrina unui market prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului - vreau fluturi delirul lui adună izvorul pe treapta a doua irișii copilului despică zorii cu pădurea pe umeri întinzi capcane tremurul cuvintelor din urmele poemelor
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
Se simțea trădata și mă ocolea...Nici eu nu îndrăzneam să o caut...deși aș fi vrut să ne despărțim amiabil, păstrând clipele frumoase petrecute împreună, ca pe niște bijuterii prețioase în casetă sufletului nostru.. Realizăm însă că intrasem cu bocancii plini de noroi în inima ei..și probabil acum ea încerca să facă ordine, aruncând bocancii cu noroi cu tot...Poate merităm să fiu i eu aruncat odată cu ei...Am zis...-Viața merge înainte tinere!...-Mai ai două zile și
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
vrut să ne despărțim amiabil, păstrând clipele frumoase petrecute împreună, ca pe niște bijuterii prețioase în casetă sufletului nostru.. Realizăm însă că intrasem cu bocancii plini de noroi în inima ei..și probabil acum ea încerca să facă ordine, aruncând bocancii cu noroi cu tot...Poate merităm să fiu i eu aruncat odată cu ei...Am zis...-Viața merge înainte tinere!...-Mai ai două zile și pleci acasă,,,Cred că puteam să aranjez cu directorul să mai prelungesc, până la sfârșitul săptămânii...dar
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
urmat, firește, dar tot exemplu era! Și ....încă mai e...nu l-au uitat oamenii...e pomenit mai mereu, de către cei care l-au cunoscut atunci....în vremea lui. Era pregătit permanent ,,să fie înrolat în armată”! Avea echipament complet: bocanci . manta militară, șapcă și....gamelă, căci de șoldul lui atârna mereu o cutie de conservă prinsă de centură cu o toartă de sârmă....căci avea și centură, bineînțeles! De unde? Poate de la vreun binevoitor, rezervist militar care-și făcuse pomană cu
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]