985 matches
-
împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul deschide largi perspective. Înțelegem, în temeiul lui, că „la început” a fost realitatea mitică, transformată, cu timpul, în cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și al discursului gestic. Tonul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și al discursului gestic. Tonul îl dă mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului, mamei i se asociază oile care, crede
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să dănțuiești” (Ecclesiastul, 3. 1-4). Capitolul de unde provin aceste versete vechi testamentare poartă titlul Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. Ultima parte mi se pare semnificativă pentru înțelesul antropologic. A doua normă care reglementează textele în discuție arată că bocetul este o specialitate a femeilor, fie că sunt vizate riturile de fertilitate, fie aspecte din viața omului. Putem conchide cu fermitate: femeile plîng în cadre organizate ritualistic. Toate marile divinități feminine ale pămîntului și ale vegetației plîng religios. Nu și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mioara, nu întîmplător „năzdrăvană”. Nu vreau să văd aici neapărat „asemănări” care să ducă la concluzii pripite. Mă gîndesc doar la factori creatori de atmosferă, care dau viață textului. Aventura mitică a coborîrii în Infern, pribegia schematizată în spirit ritualistic, bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică strictă, calea e lungă. E. Bocetul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică strictă, calea e lungă. E. Bocetul orfeic De obicei, zeii misterici nu au poveste. Sunt adorați pentru darurile pe care le fac să se reverse asupra oamenilor, pentru înțelepciunea generoasă și binefăcătoare, pentru anume meșteșuguri ce urmează a fi împărtășite muritorilor. Orfeu este unul dintre ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la dispoziție un complex mutant de imagini care ni se dezvăluie în întindere și în mișcare. Mama își caută înlăcrimată Fiul și în seria de variante mariologice de mai sus, și în textele păstorești. Acestea din urmă se învecinează cu bocetele. Colindele mariologice se mențin mai sobre. Maica Domnului nu apare înaintea cetașilor mîndri, “pe cai pogonici”, cu daruri de ceremonial sărbătoresc și în același timp cuprinsă de hohote de plîns, fără stăpînire de sine. Dar starea emotivă se resimte în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nuntă. Un joc de-a existența, de-a nunta și de-a moartea. Așa se unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în termeni mai degajați schimbarea survenită. Alegoria are alt statut. Ea nu face contabilitate, nu înregistrează cazurile comune, repetînd la infinit aceleași gesturi disperate și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație asupra morții. C. Imaginar mioritic în Baltagul Se face adesea apropiere între „epopeea păstorească” Miorița, și opera sadoveniană Baltagul, înrudite cel puțin tematic, adică inspirate din același mediu de viață păstorească. Romanul ar fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai complicată a morții, ținînd cont de natura datelor conflictuale și de prelucrarea lor în formă sensibilă. Moartea prematură și năprasnică a nelumitului cere expresie liricizată, pătrunzătoare și precis ritmată în stări emoționale pure; nu improvizația ușoară și jeluitoare de bocet profesionist, ci forma elaborată și meditativă, ca lectorul să ia aminte, să se implice pe sine cu gravitate, dat fiind că întîlnirea cu moartea îl așteaptă pe fiecare, mai devreme sau mai tîrziu. Graba ori întîrzierea indică accentele tensiunii momentului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de tradiție. Frica de moarte își face loc într-un mod tensionat și anxios, doar în legendele neritualizate despre strigoi, singura rațiune de a exista a acestei categorii folclorice. În schimb, intră în surdină în balade și în colinde. În bocete, precumpănește îndurerarea firească a celui care pleacă „dincolo”, prin glasul celor rămași în viață. Nota distinctivă a formelor „de trecere” rămîne aceea de a atenua dramatismul momentului și, mai mult decît atît, starea de frică în fața morții. Legendele despre strigoi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsi loc: nici în genul epic, întrucît îi lipsește avîntul narativ (care, de regulă, configurează și justifică această realitate poetică), deși se recunosc unele secvențe povestite; nici în lirică, datorită îngrădirilor baladești, cu tot cu tonalitățile acute, uneori de doină, alteori de bocet și de colind. Pentru evitarea acestei situații dilematice, difuze, mai potrivit mi se pare să se utilizeze termenul de poemă decît cel de baladă. Structura complexă și „îmbinarea imposibilă” de genuri asigură unicitate textului și îl ridică la înălțimea capodoperei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-i-se din piept spre gât și în tâmple bătându-i inima cu putere. ,,În bisericile noastre nu vom trage clopotele și nu vom cânta cu glas tare rugăciunile noastre. Vom face să nu se audă la înmormântări plânsul și bocetul nostru și nu ne vom conduce spre groapă morții cu lumânări aprinse...” Asta îi lăsase taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stafide și un pahar de vin dulce. Marele spătar tăcea și mânca, dar gândurile îi alergau. I se părea atât de stupid s-o audă pe Lavinia spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții capul agăi Constantin, ginerele lui Șerban. Cum era Brâncoveanu să se dezvinovățească altfel față de turci? Bălăceanu, devenit general austriac și ucis în bătălia de la Zărnești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase. Boierii au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a murit tata nu am stat toată noaptea la priveghi fiindcă a trebuit să o ajut pe mama cu treburi și când mergeam din când În când să mai duc cafele, gogoși, suc, la lumea care tot venea, auzeam doar bocete. Se Întâmpla atunci când venea mereu altcineva, pentru că vreau să vă spun că la priveghi este un adevărat pelerinaj; vine tot satul, la fel ca la pomană, după Înmormântare. Una, mai tânără decât ele mă Întreabă: - Pe mine mă mai cunoașteți
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mierea; buzele tale din care izvorăsc cuvintele în limba latină; inima ta, cuptorul în care se coace pâinea noastră cea de toate zilele, (sau izvorul din care țâșnește iubirea acoperind toată suflarea)”. Țara mea a tăcut. S-a auzit doar bocetul unui tulnic cântând o doină de jale... Cotidian Nu știu cum a trecut primăvara; a fost ca o veste adusă de păsările călătoare. Astăzi mă uit cum se scutură polenul de la florile de tei ca niște lacrimi. Uite, acu’ o să treacă și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi. 17. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: 18. "Un țipăt s-a auzit în Rama, plîngere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mîngîiată, pentru că nu mai erau." 19. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20. și-i zice: "Scoală-te, ia Pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a dus, că n-avea încotro, și s-a prăpădit nici nu se știe pe unde, prin cele țări muscălești, înainte de a se împlini un an. Cât l-a plâns și el, și fata, o, Doamne! Dar parcă lacrimile și bocetele au înviat vreodată pe morți? Acuma Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!... Altfel, pe-aici a fost liniște până când au sărit și românii în bătălie. De atunci însă vai și amar! Mulți au fugit de frică mai spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de ea!... Se porni pe niște bocete așa de sfâșietoare, că Apostol numai cu chiu, cu vai reuși s-o ostoiască. Totuși, de atunci Apostol Bologa se simți străin în Parva. Stătea ceasuri întregi în cerdac, în soare, sorbind albastrul văzduhului, în care își plimba neîncetat gândurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși de plumb brăzdau cerul cenușiu, cậnd frunze îngălbenite de vreme cădeau îndurerate de pe copaci, cậnd picături grele de lacrimi zăboveau pe florile triste din fața casei. O ploaie rece de plumb însotise bocetele celor rămași să-i fie dragi doar lui, celui ai cărui ochi mă priveau acum intrigați... Vizibil emoționată, am încercat să-mi ascund durerea, căci suferința lui Yon devenise acum și a mea. În copilărie, pe mine mă încậntau copacii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Îi place numai preludiul, la orgasm - ia uite la Gicu, i se lungesc urechile când aude acest frumos cuvânt! - nu mai ajunge... Da’ când l-am văzut pe geonică cum pleacă el din ceseat m-am prăbușit În hohote și bocete... Mai aveam puțin și mă tăvăleam, mi-a dat a mea un extraveral, mi-a pus comprese și zicea că eu sunt lumina ochilor ei, Îmi pune și ventuze dacă solicit oficial... Gore apucă o măslină și o aruncă În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de cursă lungă, Însă este atent și la discuțiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă Întristezi. Și acolo unde este Întristare se lasă cu lacrimi și bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta - Titulescu ăl mititel și fără forță pe el - că sistemul adversarilor a funcționat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat În fața camerelor de luat vederi. Toți fură, bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
coboare de pe scaun, nu de alta dar eu știam că ai rău de Înălțime, stimabile, așa că nu vreau să avem pe-aci echipaje de la smurd, apoi se urcă la rândul său pe obiectul rămas fără stăpân. Sanduleeeee, Sanduleeeee, iartă-mi bocetul incipient, dar te iubesc ca un nebun și te-am iubit și mai mult În noaptea de revelion, atunci când ai scos tu damigeana din boxă și ai pus-o În mijlocul sufrageriei, ca să jucăm În jurul ei precum indienii În jurul focului. Doamne
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]