1,350 matches
-
valoare o indică numărul de exemplare vândute), precum și o mare admirație (compromițătoare în ochii multora) pentru Cezar Petrescu și o atitudine negativă față de criticii momentului. Disparitatea intențiilor se reflectă bine în construcția romanului. Acesta debutează cu un tablou realist al boemei studențești în Bucureștii anilor ’30 ai secolului trecut. Cadrul ei, o casă de raport din strada Belvedere, cu locatari amintind mai curând de lumea lui Charles Dickens decât de cea a lui Honoré de Balzac, sugerează starea de extremă mizerie
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
în 1934, ulterior practicând avocatura la București. Din 1947 și-a pierdut vederea. Desenator și poet, debutează în 1897, cu versuri, la „Foaia pentru toți”, în timp ce revista „Moș Teacă” îi publică prima caricatură. În 1903 se afla la Paris, frecventând boema din Montparnasse. O caricatură, iscălită Est (din E de la Eugeniu și st din Ștefănescu), i-a apărut în „L’Assiette au beurre”, importantă revistă umoristică a timpului, iar altele în „L’Indiscret”, „La Chronique amusante” ș.a. La București ziarul „L
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
Ion Maiorescu” din București. De aici trece la liceul particular „Sf. Gheorghe”, renumit pentru severitatea lui, unde director era Anghel Demetriescu; printre profesori - A. I. Odobescu. S-a decis pentru Facultatea de Drept, dar din motive neclare - poate furat de deliciile boemei - rămâne cu studiile juridice neterminate. Între timp se afirmase ca om de condei, în 1911 fiind cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Mobilizat într-un batalion de jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
de muncă în Iași: Fabrica de Țigarete, Fabrica de Mătase Victoria, Centrul de Librării, Centrul de Calcul al Universității „Al. I. Cuza”. În 1990-1991 este redactor, secretar general de redacție la revista „Timpul”, apoi, o vreme, director literar-artistic la Editura Boema, director de marketing la Editura Polirom (1995-1996), redactor colaborator al cotidianului „Obiectiv” și redactor realizator la Radio Hit Iași. Debutează în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
studii de istorie etc. Sunt semnalate apariția publicațiilor similare din Craiova, Târgu Mureș, Oradea, Brăila, Chișinău, Reșița, precum și debutul editorial al câtorva colaboratori: Aurel D. Bugariu, Pavel P. Belu, Mircea Georgescu. În colecția editorială „Sbucium” a apărut volumul de versuri Boema de Leonida Secrețeanu. C.H.
SBUCIUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289527_a_290856]
-
martie, un text inedit al lui Emil Gârleanu. Aici Liviu Rebreanu este titularul cronicii teatrale, Mihail Sorbul comentează cărți aparținând lui Mihai Codreanu, I. Trivale ș.a., Mihail Dragomirescu dă un fragment din studiul Pictura religioasă, Ion Minulescu semnează articolul Academia boemă, iar Ion Vinea textul intitulat Compania a doua. Din Charles Baudelaire sunt selectate Cugetări, paradoxe, impresii, în transpunerea lui Al. T. Stamatiad. Alți colaboratori: D. Nanu, Const. A. Giulescu, Vasile Stoica, I. Irimescu-Cândești, George Marinescu (sub pseudonimul G. Marius). S.
SCENA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
1946-1952) și activist cultural (1952-1953). Întemnițat din nou pe motive politice (1954-1957), se va angaja după ieșirea din închisoare tot ca activist cultural, la Rupea (1958-1959). Revine la Ploiești, dar e iarăși arestat (1960-1963). Debutează editorial cu volumul de versuri Boema, apărut în 1938. E prezent cu versuri, proză, recenzii, însemnări critice și în „Prahova noastră”, „Sbucium”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Gânduri și rânduri”, „Vremea”, „Timpul”, „Tribuna”, „Cum vorbim”, „Contemporanul”, „România liberă”, „Îndrumătorul cultural”, „Orizont
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Conștiința (1935) și Învierea (1939), iar radiofonic i se difuzează scenariile Fete... este destule și La datorie (1943). Semnează și cu pseudonimele Anteu, Daleony, Liviu Anghel, Stelorian Cricoveanu. În versurile din primele culegeri ale lui S. răzbate ceva din atmosfera boemei ploieștene, alcătuită la sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30 ai secolului trecut în jurul poetului și compozitorului Ionel Fernic. Singurătatea, sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
lapidaritatea aforistică a versului. Proza lui S. a rămas, în cea mai mare parte, în pagini de reviste. Menționate în diverse publicații, volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele (1946) și Scurt tratat politic (1946) nu se găsesc în biblioteci. SCRIERI: Boema, Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
se găsesc în biblioteci. SCRIERI: Boema, Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23; Șt. Al. [Ștefan Alexiu], „Epigrame”, „Școala Prahovei”, 1942, 3-4; Ștefan Alexiu, „Cneaz peste furtuni”, „Școala Prahovei”, 1942, 5-6; Mihai Niculescu, „Cneaz peste furtuni”, UVR, 1942
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Ploiești, 1938; Epigrame, Ploiești, 1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23; Șt. Al. [Ștefan Alexiu], „Epigrame”, „Școala Prahovei”, 1942, 3-4; Ștefan Alexiu, „Cneaz peste furtuni”, „Școala Prahovei”, 1942, 5-6; Mihai Niculescu, „Cneaz peste furtuni”, UVR, 1942, 20; Ion Șiugariu, „Cneaz peste furtuni
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
1938; Epigrame, [Ploiești], 1941; Poante bahice, [Ploiești], 1941; Cneaz peste furtuni, București, 1942; Marele salt, [Ploiești], 1943; Cântec pentru Prometeu, București, 1969; Marea aurărie, București, 1975. Repere bibliografice: Niculae Manolescu, „Boema”, „Gânduri și rânduri”, 1938, 8-10; „Boema”, VRA, 1938, 545; „Boema”, „Deșteptarea României” (Ploiești), 1938, 23; Șt. Al. [Ștefan Alexiu], „Epigrame”, „Școala Prahovei”, 1942, 3-4; Ștefan Alexiu, „Cneaz peste furtuni”, „Școala Prahovei”, 1942, 5-6; Mihai Niculescu, „Cneaz peste furtuni”, UVR, 1942, 20; Ion Șiugariu, „Cneaz peste furtuni”, RFR, 1942, 9; Dimitrie
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Era unul din cei optsprezece copii ai Smarandei și ai boiernașului Eni Șerban, devenit Șerbănescu. A urmat școala primară în orașul natal și Academia Mihăileană din Iași. Elev al Școlii Militare din același oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe care aceasta le punea escapadelor sentimentale, poetul demisionează în 1873, când dobândise gradul de căpitan. Retras la Tecuci, duce o viață aproape idilică. În 1876 acceptă funcția de prefect al
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter parabolic, experimente ale „scriitorului”-personaj, care începe să se bucure de atenție locală. În căutarea gloriei, el demisionează din funcție și se stabilește în capitală, unde frecventează cercuri boeme la modă, se implică în tot felul de încurcături și „experiențe” de viață și ajunge în cele din urmă pacient incurabil în clinica de psihiatrie a singurului său prieten adevărat. Acțiunea este inutil complicată, aproape o jumătate de roman devine
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva de mărimea unor micromonografii, precum cele închinate lui E. Lovinescu și N. Iorga. Evocările se întind de la anii studenției sale boeme și ai începuturilor literare (sunt remarcabile secvențele despre Academia Bârlădeană, despre participanții la întrunirile ei literare, Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, V. Voiculescu, V. I. Popa) până la prietenii Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, D. Iov și la ziariștii Gheorghe Rădulescu-Archibald, Constantin Xeni
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
alcătuiește note bibliografice, comentează stilul gazetelor din București, se ocupă de cele mai vechi poezii satirice românești, scrie un studiu asupra spătarului Nicolae Milescu, compune versuri. Un foileton excelent, intitulat Scene din pasagiu, în care sunt surprinse elemente caracteristice ale boemei bucureștene, pare să fie scris alternativ de Hasdeu, de I. C. Fundescu și Șt. Vellescu. În S. a apărut pentru prima dată poezia Viața la țară a lui Al. Depărățeanu, însoțită de o prezentare a activității poetului, care murise în 1865
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
apartenența la aceeași zonă geografică nu îl fac pe T. să treacă peste defecte evidente, să supraliciteze merite. Faptul era de natură să îi mărească autoritatea între contemporani, dar împotrivă au lucrat alți factori, între care productivitatea scăzută, înclinația către boemă, împrejurările nefavorabile (care duc la sistarea gazetei cu care încercase să cucerească un loc în capitală), amânarea strângerii textelor în volum etc. Conștient de neîmplinirea sa în calitate de critic, T. învinuiește în prefața volumului Atitudini politice și literare (1932) mai întâi
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
să formeze volumul de debut. Devine un redutabil jucător de șah, participă la concursuri, face parte din echipa de șah prin corespondență a României. Se împrietenește cu Leonid Dimov: cei doi sunt o vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963 e doi ani corector la Editura Meridiane. Debutează în toamna lui 1964, cu schița Aripi
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
pene. Mai dezvoltată, cea de-a treia secțiune, Evocări, propriu-zis memorialistică, unde nu se mai simte tirania modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada ieșeană, U. surprinde nuanțat atmosfera boemă de la Academia liberă, adăpostită într-o încăpere din faimoasa băcănie a lui Samoilă, sau ambianța de la crâșma Bolta Rece și creionează afectuos-nostalgic câteva portrete ale membrilor și colaboratorilor revistei (Mihai Codreanu, N.N. Tonitza). Se reține în special portretul lui G.
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
ș.a. A scris și la publicații din Iugoslavia („Libertatea”, „Lumina”, „Polja”), Bulgaria („Literaturen front”) și Ungaria („Népsabadszág”). A mai semnat Daniel Jaleș, Dan Udrea. Începând din 1991 a ținut în cotidianul „Renașterea bănățeană” rubricile „Nod în papură” (zilnic) și „La Boema” (săptămânal). În 1992, împreună cu Petru Regep și Constantin Cazmiuc, a editat revista „Timișoara, mon amour” (două numere). A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1971, 1979). Deficiențele primei cărți a lui U., Temperamentul primăverii - tonul patetic și declarativ
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Militară. După război profesează avocatura la Iași. Debutul literar se produce în 1934 la „Realitatea ilustrată”, cu poezii traduse din limba franceză. Colaborează sporadic cu versuri la „Convorbiri literare”, „Gluma” ș.a., folosind și pseudonimul Ragastens, însă, încurajat de prietenii din boema literară ieșeană (Sandu Teleajen, Aurel Leon, George Lesnea, George Mărgărit ș.a.), dar mai cu seamă de Mihai Codreanu, mentorul său, dă curs talentului de dramaturg, realizând adaptări pline de har, în special după poveștile lui Ion Creangă. În 1953 are
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
și nuvelelor Jeana și Un drum greșit, ultima având în centru un ins torturat de iluzia feminității ideale. Există în nuvelistica lui Z. și narațiuni în notă umoristică: Petrică e, în povestirea omonimă, un tânăr mecena surprins într-o ambianță boemă, Furfanțo întrupează un italian bețiv și sentimental pripășit la un han din Târgoviște, iar În carantină relatează peripeții ale unor călători opriți la Predeal. În roman s-ar fi putut crede că Z. a debutat cu ghinion. În fața vieții le
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Învață în satul natal, apoi urmează ciclul secundar la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, dar în 1925 optează pentru Școala de Poduri și Șosele din Cluj. În 1927-1928 este salariat al municipalității Clujului, într-o funcție obscură. Face parte din boema literară a tinerilor, audiază cu asiduitate, la Universitate, cursuri de estetică, filosofie, istoria artei etc., iar în 1928 animează, alături de Ion Th. Ilea, Miron Radu Paraschivescu ș.a., un cenaclu literar. Debutează cu versuri la „Societatea de mâine”, în 1931, este
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
a lungul vremii a mai semnat Dumitru D. Petrescu, D. Petrescu-Orfanul, Anton Olaf. Apariția a trei volume, Cetatea de marmură (1939), Vagabondul (1941) și Trecere (1942), invocate de poet, dar și de Al. Piru, nu este certă. „Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat numaidecât. Atribuind, integral, eului liric propria biografie, poetul îi conferă implicit și calitatea de „stelar”: „Vântură vântul șiroaie,/ Stelaru merge în
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
V. Voiculescu, București, 2003. Antologii: Glas al libertății, glas al unirii, pref. edit., București, 1988; Antologia poeziei religioase românești, pref. edit., București, 1992; Satul românesc în poezie, postfața edit., București, 1994; Cele mai frumoase colinde, București, 1996; Cafeneaua literară și boema din România de la începuturi până în prezent, București, 2002; N. Porsenna, Antologie de lirică universală, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Obsesia păsărilor”, RL, 1970, 15; Radu Cârneci, Pro amicitia, ATN, 1970, 6; Aureliu Goci, „Mereu peregrinul”, RL, 1972
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]