924 matches
-
au nimic în comun? Un răspuns lucid la această întrebare încearcă să ofere profesorul Lucian Boia în cea mai recentă carte a sa, Mitul democrației. Adept al lui Fernand Braudel și al școlii de istorici formați în jurul revistei "Annales", Lucian Boia a introdus o viziune nouă în istoriografia românească (zona sa predilectă de cercetare este istoria recentă, cu precădere regimul comunist). Spre deosebire de istoriografia tradițională care prezenta evenimentele unilateral, noua metodă presupune analiza structurilor economice, sociale și, mai ales, mentale ale epocii
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
evenimentelor în corelație cu imaginarul epocii respective. Rezultatul este o relativizare a adevărului istoric (dacă se poate vorbi despre un adevăr istoric), dinamitarea unor mituri legate de persoane și faptele acestora, devenite locuri comune ale conștiinței publice. Studiile lui Lucian Boia obligă la reflecție. Ele au efectul unor dușuri reci asupra celor deprinși să înghită fără să mestece idei de-a gata. În accepțiunea comună, democrația este o mitologie. Dar ce ar trebui ea să exprime? Lucian Boia încearcă o explicație
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
Studiile lui Lucian Boia obligă la reflecție. Ele au efectul unor dușuri reci asupra celor deprinși să înghită fără să mestece idei de-a gata. În accepțiunea comună, democrația este o mitologie. Dar ce ar trebui ea să exprime? Lucian Boia încearcă o explicație: "În primul rînd, democrația înseamnă «suveranitatea poporului». E sensul său literal, sensul său dintîi. Dar încă două semnificații se adaugă acesteia. Într-o societate inegalitară, suveranitatea poporului riscă să devină vorbă goală; ar fi pur și simplu
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
au vorbit fasciștii, naziștii și comuniștii, iar războaiele (citește masacrele) care au însîngerat harta lumii în ultimele două secole au avut aceleași înalte motivații democratice. După o incursiune în diversele tipuri de sisteme electorale și de reprezentare, concluzia lui Lucian Boia vine de la sine: "Suveranitatea poporului e un principiu abstract, ceva ce nu există în sine. Poate fi invocată în toate sensurile, în bine sau în rău. Dacă interesul suprem al națiunii o cere, nu există sacrificiu prea mare" (p. 19
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
1989, a fost brutal infirmată. "Eșecul comunismului - scrie profesorul bucureștean - nu a fost eșecul unei derive antidemocratice; a fost eșecul unei maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul real contrasta flagrant cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu zona gri. Lucian Boia numește această zonă a interferențelor "modelul Tony Blair". Puritatea doctrinară lasă locul pragmatismului politic. Societățile suferă o egalizare de fond (au dispărut discriminările bazate pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală) care permite afirmarea (încurajată instituțional) tuturor tipurilor de identitate (cu
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
acestui foarte condensat eseu asupra esenței substanței îmbrăcate în vocabula "democrație", concluzia cititorului este una singură: "știu că nu știu". Cuvîntul "democrație" este o ușă, aparent ușor de deschis, în spatele căreia se întinde însă hăul. Sau, cu vorbele lui Lucian Boia: "Înțeleasă în sensul ei complet, democrația e nici mai mult, nici mai puțin decît o utopie; i-ar fi și imposibil să-și țină toate promisiunile, exorbitante și contradictorii" (p. 151). Operă a unui autor cu o recunoscută forță analitică
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
utopie; i-ar fi și imposibil să-și țină toate promisiunile, exorbitante și contradictorii" (p. 151). Operă a unui autor cu o recunoscută forță analitică, Mitul democrației este o carte esențială pentru profesionalizarea dezbaterilor politice din spațiul public românesc. Lucian Boia, Mitul democrației, Editura Humanitas, București, 2003, 160 pag.
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
din sumarul revistei ACOLADA (nr. 1, ianuarie 2013). Cronica literară semnată de Gheorghe Grigurcu este consacrată unei cărți din 2010 a Irinei Petraș Literatura română contemporană. Prelungiri. La rubrica sa Flux-Reflux, Barbu Cioculescu comentează cu suplețe intelectuală răspunsurile lui Lucian Boia la întrebarea „De ce este România altfel?” Versuri bune, de inspirație germană, publică Nicolae Coande: „Am trăit în vremea mai multor cenzori dar nu am știut/ acest lucru. Nici Iisus n-a știut/ poate nu citea jurnalele epocii. Stai în praf
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3936_a_5261]
-
Și celelalte titluri nominalizate s-au bucurat de cîte o pledoarie din partea membrilor juriului. Pledoaria lui Gabriel Chifu pentru romanul Provizorat, de Gabriela Adameșteanu, o puteți citi în pagina 3 a numărului curent. Sorin Lavric a nominalizat Germanofilii de Lucian Boia, spunînd despre cărțile acestuia că sînt capabile să medieze participarea cititorului la epoca sau evenimentele descrise și amintind că, în ciuda aprecierii unanime de care se bucură cărțile sale, ilustrul istoric n-a primit încă niciun premiu. Ioana Pârvulescu a vorbit
Premiul Cartea Anului - ediția a noua () [Corola-journal/Journalistic/5908_a_7233]
-
de Anul Nou trece neobservată (cum trece neobservată și involuntara viclenie a apelului generos: din punctul de vedere al bradului, e totuși preferabilă rămânerea sub ninsoare). În studiul „Un nou Eminescu - A. Toma” (din volumul Miturile comunismului românesc, 1998), Lucian Boia semnalează ironic prezența textului („faimos în epocă”) în diverse culegeri de poezii pentru copii aparținându-i lui A. Toma; asemenea producții fiind „mai adecvate, în fond, mijloacelor poetului” (p. 75). Prezența, decenii în șir, în abecedare a făcut ca poezioara
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
de publicistică Pe ce lume trăim valorifică din plin calitatea de om de cultură a lui Teodor Baconsky, dar și savoir-faire-ul rezultat în urma activității sale diplomatice. Premisa acestei cărți este tocmai ispita autorului de a demitiza relațiile internaționale. Precum Lucian Boia în istorie, Teodor Baconsky se străduiește să arate cât de departe este uneori imaginarul colectiv de esența unor fenomene și întâmplări care țin la un moment dat capul de afiș al actualității în politica internațională. Între farduri și bisturiu este
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
Alexandru Niculescu Dacă îmi iau permisiunea de a mă implica în discuțiile despre lucrarea domnului Lucian Boia o fac dintr-un sentiment de solidaritate cu cei care de-a lungul vremii și-au pus aceeași întrebare: de ce sîntem noi, românii, „altfel“? De ce este țara noastră, România, „altfel“? Altfel... adică - ne putem întreba - nu este Franța și nu
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
Crișana, opunînd o dîrză rezistență invaziei maghiarilor și regelui Arpad (889-907), a refuzat să se predea, invocînd pe „Domnul (Stăpînul) meu“ din Constantinopol. În virtutea aceleiași dependențe / alianțe a rezistat timp îndelungat alt voievod român, Glad (sec. IX-X), din Banat. Lucian Boia a caracterizat corect situația specială a entităților statale românești: le-a numit „de margine” (p. 9-10). Am putea spune însă... „la margine” fiindcă noi am apărat întotdeauna, dinăuntru, imperiul în care ne găseam integrați. Am apărat, de-a lungul Dunării
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
în sec. XIX datorită cîtorva boieri luminați. Desigur, nu se putea scrie totul într-o lucrare destinată a fi citită cu ușurință (stilul autorului, aproape jurnalistic, confirmă o asemenea ipoteză) de mulți. Dar tema este extrem de importantă și, dacă Lucian Boia are un mare merit este acela de a fi semnalat absența unei autodefiniri existențiale naționale și social-culturale. Ceea ce a întreprins D-sa - alături de ceea ce au scris și alții înaintea sa - nu poate constitui decît o inițiativă pasionantă, necesară în cultura
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
13. Și, totuși, peste doar șapte ani, atunci când ziaristul este încarcerat (România intrase în război, iar „agenții” austro-ungari trebuiau neutralizați!), vine un moment în geografia sa publicistică când lămurește autoritățile ce este cu acest atașament al său față de kaiser. Lucian Boia a descoperit Memoriul asupra faptelor de care sunt învinovățit, scris în timpul anchetei și datat 15 septembrie 1916. Istoricul precizează: „Își declară fără înconjur convingerile prohabsburgice. «Am supt oarecum cu laptele mamei simțământul de devotament față de Împăratul». E sigur că vederile
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
16 (29) iulie 1910. 12. Octavian Goga, Ce e „Tribuna” zilelor noastre. Răspuns la broșura Mangra, Tisza și „Tribuna”, Tribuna, Institut tipografic, Nichin și cons., Arad, 1911, p. 22. 13. „Minerva”, I, nr. 137, 4 (17) mai 1909. 14. Lucian Boia, „Germanofilii”, Ed. Humanitas, București, 2009, p. 309. 15. Ioan Bulei, Viața în vremea lui Carol I, Ed. Tritonic, București, 2005, pp. 138- 139. 16. A se vedea și interesanta trecere în revistă făcută de Ileana Florea, în Ioan Slavici - un
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
putea avea acest verb creat ad-hoc...). Ceea ce nu poate decât să ne dea speranțe că nu e totul pierdut. O temă provocatoare În DILEMA VECHE (nr. 472, 28 februarie - 6 martie) este publicată o dezbatere pe marginea cărții lui Lucian Boia De ce este România altfel?. Iată câteva dintre argumentele prin care autorul își susține poziția: „Să dau câteva exemple din comunismul românesc, fiindcă altminteri, dacă spun că România e altfel, e greu de demonstrat. România intră în comunism cu cei mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
de inconștiență, iar un alt pasager care avea licență de pilotaj pe acest tip de aparat a intrat în cockpit pentru a-l ajuta pe copilot să aducă avionul la sol, scrie NBC News. După aterizarea pe aeroportul din localitatea Boise, comandantul a fost preluat de o ambulanță, dar a decedat, vineri dimineață, la spital.
Momente de coșmar la 10.000 de metri. Pilotul a făcut infarct by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55348_a_56673]
-
în 1913, Cadrilaterul îi revine României. Cu un dar nesperat, ascuns de o infrastructură proastă și de o demografie exotică - Balcicul. Recuperarea afectivă, în fapt, crearea legendei va fi mult mai lentă, dar și mult mai spectaculoasă. Peste ani, Lucian Boia vede urmele unei iubiri într-un catalog de expoziție (Doina Păuleanu, Balcicul în pictura românească, 2004, ediție revăzută, 2007), și se simte ispitit să refacă drumul pictorilor la Balcic, drumul reginei, drumul melancoliilor noastre, care se împletesc, atât de potrivit
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
publică din interbelic, a cărei legendă o stimulează pe cea a Balcicului, nu va fi departe și de intrigile de la curte, de problemele Regenței, de nebuniile lui Carol. Nedorind, pesemne, să amestece un loc frumos cu o istorie urâtă, Lucian Boia se păstrează în stilul celor care au scris despre Balcic ca despre o oază. Menționează, în treacăt, pelerinajul oamenilor politici la curtea, alternativă, a celei pe care o izolaseră, dar nu intră foarte adânc în problemele politice ale unei țări
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
conferințe. Pictorii revin în țara zguduită, din nou, de război. Scriitorii trăiesc din amintiri. Politicienii apucă alte drumuri, iar regina moare în străinătate, trimițându-și, cu limbă de moarte, inima la Balcic. După cedarea lui, glosează cu destulă amărăciune Lucian Boia, „inima reginei Maria și-a continuat peregrinarea. După Bran, a ajuns, în 1969, la București, trecând în grija Muzeului Național de Istorie. Multă vreme părăsite într-un depozit, cele două casete sunt acum expuse în sala Tezaurului. După atâta neodihnă
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
contestări excelent formulate științific. Sau acela, stupefiant, că - deși primitiv ca alonjă - acesta își asuma un rol de avangardă culturală, iar opozanții erau trimiși automat în categoria culpabilă a retrograzilor și reacționarilor. Pe urmele studiilor de gen ale lui Lucian Boia și în contradans alternativ cu acelea ale Katherinei Verdery, O istorie "glorioasă" preferă fățiș abordarea mentalitară a chestiunilor legate de mitologia regimului comunist. Disputele, pretextele și efigiile tutelare autohtoniste sunt puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
provocat de politicieni care scăpaseră din mână situația. Au urmat procese de revizuire a Ioanei d’Arc, a originilor Franței, a creștinării celui dintâi dintre regii ei și așa mai departe. La noi, prima carte în română a lui Lucian Boia a atras atenția, între altele, asupra mitului lui Mihai Viteazul, operă a unor istorici ardeleni de la începutul secolului XIX, apoi Neagu Djuvara a demonstrat că Negru-Vodă avea origine cumană, spre consternarea naționaliștilor, deși sugestia venea de la Iorga. Toate acestea dovedesc
Adio miturilor! () [Corola-journal/Journalistic/3935_a_5260]
-
culturale? DD: Asta desigur are un rol de jucat în ceea ce privește literatura română. Eu mă gândeam când am răspuns la întrebarea dumneavoastră la cărțile de istorie, mai ales la studiile de istorie, la analize, ca de exemplu cea a lui Lucian Boia, apărută recent în limba engleză la o editură londoneză, o carte, într-adevăr, foarte originală, care s-a bucurat de succes. Cu scriitorii, însă, se pierde destul de mult în traducere, dar asta nu înseamnă că anumiți autori români nu merită
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]