1,211 matches
-
mă sprijin de peretele bazinului, oftez în semn de iertare, nu te-am auzit, mă gândeam la altceva. Ploaia cade cu tot mai multă forță, dar Udi mă trage afară, pe terasă, în mijlocul căreia e o fântână neagră cu apa bolborosind și sărim în ea, încet apa ne înfierbântă pielea, amestecul de rece și cald face ca viața să îmi pulseze în vene, iar inima să îmi bată nebunește, de îmi tresaltă întreg trupul. Printre brațele noastre plutesc nori violeți, ascunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că o atingea pe a lui, când observă expresia buimacă a acestuia. ― Nu pot să bată în retragere acolo înăuntru! Trebuie să intervenim! (El își ridică încet ochii la ea, dând abia perceptibil din cap. Buzele i se mișcau, dar bolborosea fără noimă.) Pe dracu'! Nu mai avea ce să-i ceară acestui om. Nu se mai putea conta pe el. Burke se îndesase în panoul opus, crezând că se apăra astfel de luptele care făceau ravagii în măruntaiele stației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Precizez că mă aflam singur cu el, într-o încăpere total improprie pentru anchetă, mai exact, în camera în care erau depozitate corpurile delicte. Omul s-a ridicat de pe scaun, orb de furie, și, privind parcă hăituit prin încăpere, a bolborosit: „Cu ce să-ți dau în cap?!”. Și, slavă Domnului, avea destule în jur. Nici acum nu-mi pot da seama cum de am avut puterea să-l întreb, cât mai calm cu putință: „Și cum e cu luminița divină
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la marginea atriumului, cu instalația suspendată în spatele meu. El se retrase tocmai în zona recepției și se așeză pe vine, bolborosind ceva pentru el, ca un aurolac: — Ia-ți mâna de la nas a urlat. Foarte bine. OK. Întoarce-ți capul într-o parte. Da, așa. Acum întoarce-l la loc puțin... puțin mai mult... uite, urmărește-mi degetul. Îl vezi? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că la cina de ziua fetelor preferase să întrebe decât să răspundă, spunând hotărât că viața lui era mai puțin interesantă decât a mea. Din anumite motive, încercarea de a-l sensibiliza a reușit repede. A devenit alb ca varul. Bolborosind ceva despre făcut rost de băutură, a plecat. Am privit în urma lui surprinsă. Ce Dumnezeu spusesem ca să îl supăr? Am intrat în dom și am dat nas în nas cu Sebastian. Mă cuprinse afectuos cu brațul. Scuze că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că asta nu este o problemă... Aștepți aici? mi-a spus, evident stresat la gândul că poate voi apărea să-l sfidez pe Sir Richard în biroul lui. —Doar zece minute. M-am uitat la ceas cu subînțeles. David Stronge bolborosea în timp ce ieșea pe ușă, într-o avansată stare de teroare indusă de mine. Poate când se întoarce am să-l fac să stea în patru labe și să-mi ofere cecul ținându-l între dinți. În starea în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
este nimic mai frumos decât a fi îndrăgostit, Sam. Ar trebui să încerci. S-a uitat la mine compătimitor. — Adevărata comunicare ce poate exista între două persoane care se unesc cu mintea, cu sufletul... — Dar cum rămâne cu trupurile? am bolborosit. S-au întâlnit deja? Dar, din fericire, Tom nu a auzit. —Uite, duminică mergem la un fel de club, zise el, pe aleea cu măslini. Niște persoane pe care le cunoaște Alice sunt patroni. De ce nu vii cu noi? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
privirile lui Saul; se uita, sau așa mi se părea mie, cu înțelegere. Or să vină consumatorii de Ecstasy, iar hipioților nu le place, a spus scurt. Presupun că e destulă iarbă aici cât să dea gata o armată, am bolborosit. Alice era în picioare. — Mergem? a întrebat. M-am ridicat fără chef de pe scaun, lăsându-mi geanta cu băieții, și am urmat-o afară pe o ușă spre balcon. Era împărțit în standuri, lăsând doar câțiva centimetri liberi între rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu ochii încremeniți. A reușit să bea laptele și i-a înapoiat paharul lui Sebastian. —Cum te simți? a întrebat repede Sebastian. Mai bine... mai răcorit... James a inspirat adânc și toată lumea din jur a răsuflat ușurată. —Mai bine, a bolborosit James, nu mai doare atât de tare... Apoi, de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un coniac -, dar Susie refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
recepționera se uita la noi curioasă. Vorbisem încet, dar era clar că această conversație fusese serioasă. —Ai primit câteva telefoane, Baby, i-a spus. Baby a ridicat mâna, în semn că mesajele pot aștepta, uitându-se încă la mine. A bolborosit: Crezi... vreau să spun... crezi... ce m-ai întrebat acum... Vocea i-a coborât. Nu voia să o spună tare. Și nici nu voia să mă privească în față. —Trebuie să plec, a spus. Ai grijă de tine. Apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mă pregătesc să chem pe cineva de la pază și protecție, pentru că nu prea-mi place atitudinea tipului ăstuia. —Trezește-te. Doamne, Katie, nu-mi vine să cred că iar ai adormit. Până la urmă nu e un fan. E Tim. —Scuze, bolborosesc eu. Sunt așa de obosită. Chiar sunt. Și nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării lui de artă: cât vreți dumneavoastră, atât cât vreți dumneavoastră și să ridice superior din umeri. Așa o baie caldă de complimente nu mai făcuse în viața lui. Vezi, Nik, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți ar fi veridic, ar fi perfect adevărat, dacă ne-ați prezenta și partea cealaltă, care trebuie să existe, antidotul mocirlei de care avem nevoie. Păi, așa, n-ar mai exista speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit din primul somn o privise mirat printre gene și bolborosise: Dorm, ce-ai vrea să fac la ora asta? Ea își așeză mâinile sub cap, zâmbi copleșită de o senzație de amețeală, nu, nu era drept să treacă anii și ea să continue să se simtă fecioară, să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se putea elibera de moștenirea ei genetică, mai ales că o partea a ei era atât de mândră de ea? Cum putea respinge bunătatea celor pe care Îi iubea? Putea fi respinsă bunătatea? — Asta n-o să folosească la nimic! a bolborosit Armanoush. Nici o pastă de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială cu ea Însăși: aur și bijuterii! Asyei i-au trebui câteva secunde În plus ca să priceapă despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-o facem. Sângele Îți este saturat cu heliu gazos În soluție. În momentul ăsta ești sub presiune, așa că totul e În regulă. Dar dacă eliberezi presiunea aceea brusc, este ca și cum ai destupa o sticlă cu apă carbogazoasă. Heliul va bolborosi exploziv ca să iasă din organismul tău: vei muri instantaneu. Oh! făcu Norman. — Nouăzeci și șase de ore. Atât Îi trebuie heliului ca să iasă din organism. — Aha. Norman se duse la hublou și privi la DH-7 și la submarin. Până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar propulsat de viziunea avută, gândindu-se doar că trebuia să facă ceva, că trebuia să acționeze cumva, astfel că traversă Cilindrul B, ajunse În A și Își zări costumul. Dar nu mai era timp, iar prin trapa deschisă apa bolborosea și Împroșca. Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth Îmbrăcat În costum, lovindu-se de pereții metalici ai sasului. Propriul său genunchi sângerând pe metalul trapei, Împrăștiind picături de sânge. Mâinile tremurânde ale lui Beth Încercând să-și deblocheze casca. Mâini tremurânde. Apa din trapă. Apa din trapă, bolborosind. Lumini care-i băteau În ochi. Undeva, o durere teribilă. Rugină, foarte aproape de fața sa, o muchie metalică ascuțită. Metalul rece. Aerul rece. Luminile din ochii săi, scăzând În intensitate. Stingându-se. Întuneric. Senzația de căldură era plăcută. Auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații (1984);Cotidiene (1986); Oglinda și vidul (1993); Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996); Nimic n-ar trebui să cadă (1997); Amarul Târg (1997); Dealul purtat de scripeți (1999); Spațiul dintre corole (2000); Acul și steaua (2001); De unde până unde (2002); Natură moartă și vie (2003); Un trandafir învață matematica, ediție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
știai ? — Deșertul e viu, spuse Ken. nu există niciun motiv să nu trăiască arici în deșert... Ken se instală la volan și Betty se chirci, ușor înfrigurată, pe bancheta de alături. Ken răsuci cheia în contact dar motorul începu să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trebuie în niciun caz să las societatea de consum să mă transforme în simplu consumator. nu, el trebuia să rămînă cetățean, adică un ins care gîndește și acționează, nu un consumator docil perfect dresat de orînduirea comercială. Cafetiera începu să bolborosească, semn că își îndeplinise misiunea. Domnul Busbib își umplu ceașca doar pe jumătate, adăugă puțin lapte, presără peste cafea o jumătate de linguriță de zahăr și începu să amestece totul cu răbdare. Deci, care erau problemele lumii ? Domnul Busbib consideră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Trebuia să hotărască doarme ori stă de povești. S-a gîndit că-l așteaptă zile grele. Mi-e cam somn, domnule Ali, și nu știu cînd o să mai pot prinde un pui de somn." Turcul mormăi iarăși ceva, de fapt bolborosea în gura lui fără dinți, din cauza asta avea obrajii supți, se făceau două scobituri că puteai să-ți vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci și-a dat seama că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau vechi, încă înainte de război, cînd încă nu se zimțuiau, ah, da, așa, era lesne de înțeles de ce Cocoș avea puști Peabody, folosite în războiul din 1877, toate se explicau ca deșirate dintr-o împletitură de andrele. L-a auzit bolborosind iarăși, de astă dată îndeajuns de clar ca să-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît de măruntă, a fost, este, pentru Allah, tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]