852 matches
-
în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată, se datora opțiunii inițiale când omul alege inconștient un animal care îi seamănă, fizic și temperamental sau era rezultatul unei conviețuiri intime
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cumpără lapte și ouă și zahăr și-un morcov, toate ingredientele pentru o tartă cu morcovi. Și vaselină. De parcă se duce acasă să-și vâre o tartă cu morcovi în cur. Acasă, cioplește morcovul și-l transformă într-o unealtă boantă. Îl dă cu grăsime și și-l înșurubează în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam terminat cu el, nu mai e, l-am lichidat. Ba nu, a mai rămas un plămân, uite la el ce rozaliu e, cu alveole curate de nefumător, se lasă ca o cremă de căpșuni când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Întunecimea Sa Săcăluș că, dacă vă șmotresc cum se cuvine, îmi mai dă vreo doi în samă și-mi sporește simbria. Măi amărâților, țineți minte: dacă o duc eu bine, vi-i bine și vouă. Dacă nu, rămâneți cu coarnele boante și cu cozile cât un ciot. Ați înțeles? DRACII (puternic): Am înțeles! CODÂRLIC: Tare bine! Acu', la rând, cum v-am dăscălit. Eu te chem și tu răspunzi la apel. Ați înțeles? DRACII: Am înțeles! CODÂRLIC: Ghimizdroc Lăudărosu'. GHIMIZDROC: E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-a valma de stăpânii veseliei totale, GUNOIERII. BUNĂ SEARA! D orința de a deveni un simbol trimisese la moarte multă lume și în vara aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului, atrăgând după sine belșugul perpetuu care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caldă de femeie și un miros de crini năvăli în cameră. Și, deși în receptor nu se mai auzea nimic, nea Costică începu să vorbească la început îngălat, abia găsindu-și cuvintele, cu dezacorduri gramaticale, se precipită, limba era mai boantă decât gândul, apoi fraza deveni din ce în ce mai limpede, cuvintele îi înfloreau pur și simplu pe buze, venite de niciunde, vorbea hotărât, frazând cu dicție logica propozițiilor retorice, punctate cu zicale și proverbe, deschizând drum imaginilor proiectate de însăși înțelepciunea lor, lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Am sărit în spate la el. — Pentru că ai vrut să-l protejezi pe Jamie? Dave aprobă din cap. Dar nu trebuia să-l muști, Dave. El m-a mușcat primul. — Da? Unde te-a mușcat? — Aici. Dave ridică un deget bont și puternic. Pielea era palidă și groasă. Era posibil să fie urme de mușcătură, dar Lynn nu-și putea da seama cu siguranță. — I-ai spus directoarei? — Ea nu e cu mama mea. Lynn știa că acela era modul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se rupă cartea, zicea el. Nu face nimic. Poți să citești și câte o pagină pe rând, îi răspundeam. Citeam cu degetul meu subțire și ascuțit. Degetele lui nu erau la fel de bune pentru citit ca ale mele. Erau groase și boante și cu unghiile mâncate până în carne. Iuda se pregătea să-l trădeze pe Iisus. Sus, în partea stângă a imaginii, un slujitor ținea o făclie, altfel nu s-ar fi văzut nimic. Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să spună ceva foarte însemnat despre esența frumosului și a artei. Te rog să le transmiți salutări numeroșilor mei prieteni din Casă! VIGNETA în vreme ce citea, ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum l-ar mângâia. Ele se cufundau adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-a oprit nu pentru că m-ar fi recunoscut, își trântește mâinile mari, vineții, cu degetele boante, vrând să-mi demonstreze că el nici n-ar mai putea să lucreze. La fabrica de bere Roșiori, unde controla instalațiile, i s-au lipit mâinile de sudură. Nimeni nu mai reușea, bre, să mă desprindă de-acolo, au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu mai e contul meu bancar, sigur că da. E un cont bancar asociat. Acum, jumătate din el aparține Selinei - pentru a o ajuta să-și câștige demnitatea și respectul de sine, îți amintești? Am rupt sigiliul cu policarul meu bont. Jur că situația avea trei pagini. În afară de datele laconice cu privire la cheltuieli — Contul American, depozitul de Băutori, Dr. Martha McGikhrist, Plata Gazelot, Kreutzer, Mahatma, Compania Trans-American, Depozitul de Băuturi - se adunase o adevărată armată de noi prieteni ai Selinei din vremile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se folosea evident de soțul ei ca specimen experimental. O femeie frumușică, neastâmpărată, în jur de treizeci de ani, Vera își purta părul într-o pieptănătură afro simulată. Un copil mic ne privea pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trecere, savurând proporțiile perfecte a unui montaj posterior trunchiat. Mima încontinuu, în propriu-i comportament, egalitatea dintre linia unei mașini și elementele organice ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Caftit patru din haidamacii mei, pe al cincilea nu. Jandarmii săltat la el, dus la trezire. — Asta-i tot? Corcitul scoase la vedere un stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito! Am ieșit pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu va spune nimănui. În acest nou domeniu de activitate, se temea de eșec aproape la fel de mult cum dorea succesul, căci numai succesul ar fi justificat faptul că lăsase deoparte pana ascuțită a romancierului pentru a o apuca pe cea boantă a dramaturgului. Ar fi fost umilitor ca proiectul să apară În ziare, pentru ca apoi să nu ajungă nici măcar să vadă scena, așa cum se Întâmplase cu Daisy Miller. De aceea, amână cât putu să le dea amicilor din lumea literară - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capacitatea craniană a Spintecătorului sau, măcar, pentru a-i aduce în discuție, ca odinioară, necontroversata putere de seducție. Se ițiseră alți exploratori ai întunericimii comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși și aceasta, mai ales, îi provoca o imensă plăcere lui Ulpiu, întrucît italiencele aveau și degetele boante. Pleca și de la ele. În rest, se concentra numai asupra problemelor lui de serviciu. Cum să facă și să devină și mai bun? Cum să se evidențieze substanțial în ochii superiorilor? Ce-ar căpăta, dacă, printr-un miracol și punîndu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]