31,893 matches
-
și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai mare parte a vieții la bordul unei nave asemănătoare, rămînÎnd ghemuit pe vine pînă cînd se convinse cu totul că bărbatul de la prova nu-i surprinsese mișcările. Se apropie de el pas cu pas, cu răbdarea broaștelor-țestoase uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fel oarecare, femeile le invadau existența, și era uimit să constat cum chiar și cei mai duri și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În curînd avea să-i dea motive să-l „pedepsească”. În pofida siguranței sale, preferă să aștepte ca portughezul să-i ofere motive Întemeiate pentru a face dreptate, fiindcă dorea ca oamenii lui să se teamă, știind, din experiența căpătată la bordul multor vapoare, că o asemenea teamă trebuia să se bazeze mereu pe convingerea că pedepsele nu erau niciodată arbitrare. În „regatul” lui, cel ce respecta legea era În siguranță, cu excepția cazului În care nu era de acord cu legea respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea grea, de vreme ce nu se deosebea prea mult de viața pe care o duceau pe vapor, mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși mereu miilor de primejdii din larg, date fiind condițiile de viață execrabile de pe epava respectivă, se mărginiseră probabil să creadă că Își schimbaseră Închisoarea plutitoare cu alta, mai stabilă și mai sigură, În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind, de data asta cu ajutorul echipajului de la bord, să dea o lovitură, să-i descopere ascunzătoarea și să-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare altceva de făcut decît să-l caute oriunde s-ar fi ascuns și să termine cu el. Primul pas a fost acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu Își putea imagina că acolo, Într-o peșteră ascunsă de pe acel perete de piatră, se afla Închisă, legată cu un lanț lung, singura supraviețuitoare pe de Ilusión. Pe de altă parte, Niña Carmen - acum nici măcar ea nu Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu și nimeni altcineva nu Însemnam nimic, nu cred c-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nave tăie cu eleganță apa, Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele din urmă. Erau foarte tineri, dar căpitanul Harrison a poruncit să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-au mîncat rechinii. Doamne, cum mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și sacul greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceruse el și, incitată de dorința de a ajunge odată sau de a zări măcar țărmul, vîsli la rîndul ei, făcîndu-și ferfeniță mîinile, Însuflețită de o dorință necontrolată de a Înainta spre răsărit. Patruzeci de zile, poate cincizeci, stătuseră la bordul acelei fragile ambarcațiuni, ale cărei crevase Începeau să cedeze deja de-a dreptul alarmant, obligîndu-i să scoată apă constant, și Încă nu Îi venea să creadă că, așa cum o asigura Oberlus, poate În numai două zile avea să se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice c-o să-mi lăcrimeze rana. Totuși, măcar cineva a observat. În tot acest timp, am fost calmă. Eram imaginea calmului. Niciodată, niciodată nu m-a cuprins panica. Mi-am văzut sângele și mucii și dinții împrăștiați peste tot pe bord imediat după accident, însă isteria e imposibilă fără un public. Să te cuprindă panica fără nimeni în jur e ca și cum ai râde singur într-o cameră goală. Te simți de-a dreptul caraghios. În clipa când a avut loc accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu vede toate astea. Ăsta trebuie să fie Androcurul din ceaiul său cu gheață de la prânz, dar de asta n-o să se prindă niciodată. N-o să mă prindă niciodată. Brandy Alexander, cu picioarele ei trase în ciorapi de nailon pe bord, regina absolută încă-și mai citește cartea în ediție de piață. — Când urmărești telenovelele din timpul zilei, îmi zice Seth, poți vedea înăuntrul oricui. E-o viață diferită pe fiecare canal, și din oră-n oră viețile se schimbă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sub greutatea celorlalte mașini așezate deasupra. Astea-s automobile cu botul deformat din care știi că n-a scăpat nimeni cu viață. Mașini cu aripi distruse în care au murit familii întregi. Mașini tamponate, cu banchetele din spate împinse până-n bord. Mașini de pe vremea când nu existau centuri de siguranță. Mașini de pe vremea când nu existau airbaguri. Dinaintea echipajelor de descarcerare. Dinaintea paramedicilor. Astea-s mașini jupuite în jurul rezervoarelor de benzină explodate. Totul e așa grandios, zice Evie. Am lucrat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scoate la capăt cu asta. Brandy duce Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe podea și-au intrat sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atâția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? Câteva strofe din Byron, Musset. (Flămânzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le colloque sentimentale, Lamartine, ca și unele versuri care‑i apăreau disparat, rupte din context: „Vous mourûtes où bord au vous fûtes laissée“ de Racine sau Corneille. „De altfel, domnilor, la ce‑ar folosi o bibliotecă personală? În primul rând ca memento. Dar să lăsăm de‑o parte poezia“, continua fostul proprietar al bibliotecii de familie, și „să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem, răspunse cu naturalețe Vetéa Pitó. —Să-l vindeți?... Cui? —Celor care vor fi dispuși să plătească prețul. —Și care e prețul? — Trei locuri pe bordul Mararei. Exact de ce mă temeam, admise bătrânul, pe care totuși întreaga poveste părea că-l distrează. Dar daca acceptăm târgul, încălcam o altă lege. —Care lege? întreba Tapú Tetuanúi. Cea care spune că nici un tânăr care nu a fost inițiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de miile de pericole pe care avea să le înfrunte în dificilă călătorie care o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări de conștiință și, cu toate că ochii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe punte, îngenunche în dreptul ei, se aplecă până când o atinse cu fruntea și apoi o fixă la locul ei, ținând-o cu mâinile lui puternice. Făcu un semn discret și cei mai buni zece oameni ai lui se urcară la bord, purtând fiecare câte o vâsla. Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde o primă adiere de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era evident că Miti Matái îl obținuse, iar cei patru băieți ai lui reprezentau dovadă că n-a făcut parte niciodată din temută sectă. O oră mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă și complicată ceremonie a aducerii la bordul Mararei a uneia dintre pietrele sfinte din Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-o insula îndepărtată. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai supărător în timpul unei lungi traversări decât atacurile puricilor, ploșnițelor sau păduchilor. Muștele și țânțarii aveau să fie îndepărtați de primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în mai puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]