6,134 matches
-
a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum se obișnuiește În tradiția românească, nașul de cununie Îți botează și primul copil. Așa că au botezat-o pe fiica mea... ― Cu ce se ocupă fiica? ― E medic chirurg. ― A fost și ea la Întrunirile din serile trecute? Și ce scop au avut acestea? „Uite că Petrică n-a greșit când mi-a spus că am fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ieși din dilemă și viră o sumă destul de importantă de bani în contul școlii. Peste câteva zile, Mariana reveni de la maternitatea spitalului Pantelimon sănătoasă și teafără, cu cel de-al doilea băiat al lor, pe care hotărâră îndată să-l boteze Severel-Angheluș, în cinstea lui Sever Polizu, la care Virgil ținea ca la un om cu carte și ca la un român dintr-o bucată, și în memoria lui Dociu Aranghel Stan, bunicul său matern, om de vază la vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părinte mândru și mulțumit de copiii lui; în ceea ce-l privea, "porumbica" lui de nevastă avea să-i aducă și ea pe lume cât de curând un copil... Un băiat, bineînțeles, întări el, pe care de mult hotărâse să-l boteze Ovidiu, că orice român adevărat era musai să-și boteze toți urmașii cu numele iluștrilor strămoși de la Roma! Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privea, "porumbica" lui de nevastă avea să-i aducă și ea pe lume cât de curând un copil... Un băiat, bineînțeles, întări el, pe care de mult hotărâse să-l boteze Ovidiu, că orice român adevărat era musai să-și boteze toți urmașii cu numele iluștrilor strămoși de la Roma! Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele?... se apucă să-l certe Mariana, de cum îl văzu intrând pe ușă. Cum o să-l botezăm pe copil pe o vreme ca asta?... Cine-o să-ți vină la botez?... O să vedem..., îi răspunse Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada de pe bocanci. Ninge, ninge!... chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primele zile atât de apropiați, încât ceilalți avură impresia că s-ar fi cunoscut între ei mai dinainte. În scurt timp ei, cu prietenia care-i lega, ajunseră să facă o notă aparte în grupa lor, așa că ceilalți, binevoitori, îi botezară "trei, doamne, și toți trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu te grăbi și oprește-te când obosești. Da, trei zile, mai bine zis aproape patru. Deci continui. Celula "matriarhală" se compunea din femei vrednice și inventive. În trei săptămâni, până au căzut primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după numele satului în care locuise familia Cozmei, adăpostul nostru, cu acoperiș din crengi și stuf și cu două ochiuri de geam, era aproape terminat. La mijloc trona un fel de cuptor făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit? Lizei îi plăcea însă la nebunie și era toată numai o lumină, atunci când îi spuneam A... Dar să nu te audă bărbatu-meu, că intră la idei. Omul n-are imaginație, zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Z, soția distinsului Z&Z, hihihi!... Nu mă gândisem, în copilărie, la tot cortegiul de efecte pe care-l va genera prenumele meu. Adevărul este că, datorită acestui prenume, foarte multă lume m-a iubit. Profesoara de limba română mă botezase duios 31, în vreme ce profa de latină mă dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate de litera Z, în cele două alfabete. Mă cam simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate de litera Z, în cele două alfabete. Mă cam simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase și mai sofisticat, spunându-mi "domnul număr atomic" sau, chiar și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra că râde hârb de oală spartă, cu drăgălașul "impedanță electrică", despre care nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și simplu, spre marea disperare a profesorului de muzică, Sonatul Nr. 3 în Re Minor. Dar n-o știți pe cea bună: îmi plăcea la nebunie noul prenume. Arta aceasta de a-mi face noi prieteni, deși eram doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o întrebare: ce materie am avut ora trecută, cu profa aia?... Asta a fost lovitura de grație. Cel puțin pentru un timp, titlurile de depravat și pușlama nu erau în pericol. La finalul cursurilor, Marele Bronz, cum aveam să-l botez pe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect: "Din ce mafie ești?..." Nu zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din când în când, iau lecții de echitație de la un spaniol ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat la gândul că s-ar putea să cad eu de pe cal și să-mi rup gâtul. Acum am început să mă gândesc nu la ce valoare are calul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
După urma părinților i-au rămas o gospodărie mare și mult pământ. Pe lângă gospodăria lui Căiță s-au aciuat în timp un măgăruș pe numele de Trotinel, un câine pe care-l striga Stup și o pisică pe care a botezat-o Zvârluga. La moartea tatălui, Căiță a primit prin ordin judecătoresc să fie protejat până la majorat de fratele răposatului. Și acesta avea mult pământ și gospodărie frumoasă, gard în gard cu a lui Căiță. De ce are mult, omul vrea și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem! a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din barbari, ce-i drept puțini la număr
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dorința "carnală", egoistă, senzuală. În viziunea Sfântului Augustin deci, fiecare nou-născut ce vine în lume nu este inocent, ci tocmai din cauza instinctului sexual al părinților săi este "infectat" încă de la început cu păcatul moștenit și destinat condamnării dacă nu este botezat la timp. În consecință, din punctul său de vedere, orice activitate sexuală este permisă doar în scopul procreării (generatio), și nu pentru plăcerea sexuală (delectatio). Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea era de părere că până și în cadrul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează de două, trei ori, în pofida Evangheliei și a Canoanelor și condamni cu ușurință pe cei ce se incinerează, care nu fac altceva decât să-și purifice acest trup păcătos, căruia Mântuitorul Christos nu-i da nicio valoare, El prețuind în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile zilnice. Sunt un popor de viață Francezii, iar Parisul este casa unde se plămădesc cele mai curate visuri ale omenirii. Ca ori om însă au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează de două, trei ori, în pofida Evangheliei și a Canoanelor și condamni cu ușurință pe cei ce se incinerează, care nu fac altceva decât să-și purifice acest trup păcătos, căruia Mântuitorul Christos nu-i da nicio valoare, El prețuind în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
flăcăul ăsta chipeș e eretic. Dar nu-i nimic: treaba poate fi aranjată de un confesor care-și știe meseria și de-un botez la timp. Buna femeie, În neștiința ei, credea că anglicanii sunt ca turcii, că nu-i botează nimeni. Mai mult fac două mamele decât două răzbele! Și râdea, clătinându-și pieptul acela plin care mă fascina și care, Într-un anumit fel - pe-atunci Îmi venea greu să-mi explic de ce -, mă ducea cu gândul la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns o vacanță de vară. Pe urmă nu-i mai recunoști. Eu reușisem să-l iau pe Doré cu mine sub masă. Ioan Botezătorul tocmai îl boteza pe Iisus. Era pe malul Iordanului, Iisus sta în apa care îi ajungea până la glezne, iar Ioan se cățărase pe o piatră, pe mal, în spatele lui, și, cu mâna dreaptă făcută căuș, turna apă pe capul lui Iisus. Privitorii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]