746 matches
-
care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după graba cu care se făceau tot mai mici pe măsură ce timpul trecea, până la a deveni minuscule puncte negre În pânza de in care proteja parchetul. Din Brândușă nu mai rămăsese decât un B cu contururile neregulate, gata să pleznească pe la cusături. În frazele scurte, cu tăietura precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor tineri, dornici să seducă sau să subjuge auditoriul, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nimic din ce a fost scris, voi citi, aruncând din când În când o privire tablourilor pe care artiștii le modifică câte puțin, chiar și după moarte. Ei au această putere! La auzul acestor vorbe, câțiva Își făcură cruce, În timp ce Brândușă Își spuse că, din punctul lui de vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm, datat 1910, semnat dreapta jos. Lucrarea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Uitându-mă la cei ce ne privesc, cred că am putea bea tot borul lui Ziffer și nimenea nu ar observa lucrul ăsta, În afară, poate, de Iolanda, Eleonora, Petre și ochelaristul, dacă lăsăm deoparte pe doamna Lapedatu. Chit despre Brândușă elvtárs, nu ar remarca la o adică nici măcar dispariția unei sticle. Sau, În caz afirmativ, ar pune un pictor din piață să-i facă alta, zise Ziffer, amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știa soția pe mâini bune. Putea În sfârșit să mai tragă un pui de somn. Povestea cu tablourile Îl cam obosise. 17. Petru era abătut. Brusc, locul acela Îi devenise străin, tot mai străin cu fiecare etichetă cu inscripția Colecția Brândușă pe care Iolanda le lipea pe ramele celor trei tablouri, din proprie inițiativă. E ca un exercițiu de exorcism, Îi spuse ea după ce Își termină lucrul. Se priveau În ochi cu o tandrețe uitată. Erau tot mai aproape unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era cam egoist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la fericire, chiar dacă a lui era una Întâmplătoare. O mângâa pe Zorela din priviri și recita În gând: Ce-am găsit, eu n-am furat, numai Dumnezeu mi-a dat! Simțindu-i mângâierile, Zorela se lipea somnoroasă de pieptul lui Brândușă, spre bucuria lui Gheretă care Încă se putea mândri cu vigoarea privirii sale. 23. Toată viața nu făcuse altceva decât să o iubească pe Marta. Iar Marta nu făcuse altceva decât să se lase iubită și să-și păstreze astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În plus de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce formă ar avea sentimentele Zorelei față de el, deși era limpede că așa ceva nu se poate dezvălui. E ca un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În buzunarul cu tăietură oblică a jeansului său pensat. El era incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Ea Însă avea puterea să privească În jur și să Îndrepte lucrurile pe făgașul dorit: Gazdele și Brândușă pun la punct cu siguranță condițiile tranzacției, chelnerii dorm cuminți În picioare, ceilalți au plecat, iar eu m-am săturat să mai stau lipită de peretele ăsta, gata să trec prin el sub apăsarea ta. Scara care duce la mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intensitate pe scara Richter cu epicentrul În Vrancea, provocat cum bine se știe de ciocnirea a două plăci tectonice, și Înregistrat doar de o aparatură sofisticată la Centrul de seismologie a pământului de la București. De obicei fără consecințe. 38. Domnul Brândușă tocmai se pregătea să semneze convenția privind răspunderea părților În vânzarea-cumpărarea tablourilor când, din motive neclare, mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privind răspunderea părților În vânzarea-cumpărarea tablourilor când, din motive neclare, mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei și făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill, roșu cardinal. Zăpada Îl primi cu răceală. Noaptea asta fusese lungă chiar și pentru ea. 39. Parcă am fi În piață, vinerea, după o zi de târg, zise Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așteptate, iar Iolanda nu părea dispusă să Îl susțină. Până la urmă, cu sau fără tablouri, casa ar trebui să fie aceeași. Și totuși, ceva s-a schimbat Înainte chiar ca ele să fie date jos de pe pereți. Ca și cum numele lui Brândușă, prin simpla sa inscripționare, ar fi modificat aerul În structura sa chimică, În esența lui... Dacă nu aerul, atunci altceva, la fel de puțin vizibil, dar care a reușit să țină atât de bine Împreună lucruri care, În altă parte, nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte răgușite, vorbe răzlețe și scârțâitul neîntrerupt al zăpezii sub pașii petrecăreților care se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să te grăbești, să nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de despărțire. Flavius-Tiberius Își luă antena și o urmă pe Eleonora. Erau pe scară când Petru Își aminti de mesajul lui Brândușă: Noul proprietar al tablourilor intenționează să introducă televiziunea prin cablu. Dacă vă interesează, Îl puteți căuta. Pe mine nu, zise Flavius-Tiberius, indiferent. Perspectiva concurenței Îl lăsa rece. Nici pe mine, zise Eleonora. Cât timp la Feldiu tranzacțiile cu străinii merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câte mesaje și urări de bine nu-și așteptau rândul? X. Epilog: The Brave New World Motto: „Erau adânci ca niște roze” (Ioan Es. Pop vers vechi citat din memorie) 1. Nouă luni și ceva mai târziu, se năștea Eleonora-Flavia-Tiberia Brândușă. Deși nu avea decât trei zile, se știau două lucruri despre ea: venise pe lume cu fundul Înainte și, la momentul potrivit, avea să studieze Dreptul la Harvard sau Yale. Era timpul ca românii să dea și ei Americii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Yale. Era timpul ca românii să dea și ei Americii un Secretar de Stat. Precum cehii. Ocupând această Înaltă funcție, Eleonora-Flavia-Tiberia va putea schimba la față nu numai Lumea, ci și România. Aceasta e șansa noastră, zicea domnul Ignat P. Brândușă. Domnul Ignat P. Brândușă și Partidul său credeau cu tărie În misiunea Eleonorei-Flavia-Tiberia, pentru a cărei Împlinire aveau să facă, vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
românii să dea și ei Americii un Secretar de Stat. Precum cehii. Ocupând această Înaltă funcție, Eleonora-Flavia-Tiberia va putea schimba la față nu numai Lumea, ci și România. Aceasta e șansa noastră, zicea domnul Ignat P. Brândușă. Domnul Ignat P. Brândușă și Partidul său credeau cu tărie În misiunea Eleonorei-Flavia-Tiberia, pentru a cărei Împlinire aveau să facă, vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei nu mai este loc pentru alt bărbat. Modul În care Du Maurier nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor și se așezară În lumina palidă a soarelui de primăvară. Câteva brândușe Își ițeau timid capetele din iarba Înaltă. — În ciuda acestei imense... a acestei obositoare și uneori nesuferite corespondențe... trebuie să fii mulțumit de succesul enorm al lui Trilby? spuse Henry. — Da, sigur, banii sunt bineveniți, deși n-am câștigat atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu mâna lui MacAlpine, care stătea pe treapta de jos de la intrarea În Camera Grădinii, trăgând din pipă. Făcu un tur al peluzei și Îl salută pe George Gammon, care săpa Într-un strat de flori și care Îi promise brândușe, lalele și zambile pentru primăvara viitoare. Așteptă, Întorcându-se politicos cu spatele, ca Tosca să Își Încheie toaleta În colțul special destinat al grădinii, apoi, grăbind pasul, se Îndreptă spre Camera Grădinii. Ajunsese, cu Vârsta inocenței, În punctul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]