1,967 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CALUL DE PLUG Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă
CALUL DE PLUG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381499_a_382828]
-
-n voie cântecul de ... VII. SINESTEZIE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. Sinestezie Eu am miresme-n suflet și proaspete și tari: parfum de lăcrămioare ce se ițesc sub gard și se încurcă-n brazde de izmă sub arțari de frunze aromânde în ceaiuri verzi ce ard. Mai am și liliacul ce se înalță mov Pe lângă iasomia în valuri revărsate, gătită ca mireasa ce-așteaptă în alcov plăcerile nvelite în șoapte parfumate. Pe lujere subțiri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
să mângâie vrând cerul, cu-adânc parfum pervers, plăceri înăbușite, mimând parșiv candoare se-ascund după pudoarea, ... Citește mai mult SinestezieEu am miresme-n suflet și proaspete și tari:parfum de lăcrămioare ce se ițesc sub gardși se încurcă-n brazde de izmă sub arțaride frunze aromânde în ceaiuri verzi ce ard.Mai am și liliacul ce se înalță movPe lângă iasomia în valuri revărsate,gătită ca mireasa ce-așteaptă în alcovplăcerile nvelite în șoapte parfumate.Pe lujere subțiri plecate sub
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
deloc... I-am închinat un poem Leanei, atât am mai putut să fac. O fi și ea în cer, acolo merg toate sufletele,nu? Calul de plug Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
plantat” în Banat, nu am uitat niciodată de țara moților și de locul de obârșie al părinților mei, comuna Avram Iancu. Socrii mei erau tot de acolo și-i ajutam în fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
în cerul său de gânduri, s-a pornit să scrie neîntrerupt. De altfel, nu de puține ori își mărturisește felul în care poezia îi confiscă ființa: „Răsare-n mine poezia/ Cum crește iarba din pământ/ Vântul îi seamănă sămânța/ Pe brazda ultimului gând” (Rodire). Riscurile sunt, desigur, mari în planul poeziei contemporane lucide, lucrate cu nesaț într-un limbaj care, demult, nu se mai lasă pradă inspirației; poeta le conștientizează pe deplin. Dar un îndrăgostit e incurabil, și chiar dacă întrevede pericolele
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
-i viu și veselie, Eu spun frumos o poezie. Când mosul Laie canta-n struna Și fete și băieți s-aduna La nunta care va să fie, Eu spun frumos o poezie. Când, gospodar, mă duc pe câmp, Lucrandu-mi brazda de pământ Și canta-n slav-o ciocârlie, Eu spun frumos o poezie. De-i liniște ori de-i furtună, De-i veste rea ori veste bună, De am necaz ori bucurie, Eu spun frumos o poezie. Când cineva mi
VIATA CA O POEZIE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374565_a_375894]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DANIELA POPESCU - VERSURI (3) Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE ANOTIMPURI Ascut fierul de plug fără recoltă în zare Împletesc funii pentru țărușii din brazdă, Chiar dacă-i furtuna de țurțuri peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci mușcă foamea din glie sub
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
mort, Mă mușcă dulăul prezentului spart, Dar mă vindec într-al „pot”-ului cort, Cătă vreme visu-mi rămâne în cart. Cu peștii mă rog, cu roua în brațe tot fug: Îmi tot arseră tot din mine, din jur! Sunt geamătul brazdei rostite-n sperjur, Și lemn refuzând să ardă pe rug! ---------------------------------------------------- POPESCU Daniela Madrid, Spania 25 februarie 2016 Referință Bibliografică: Daniela POPESCU - VERSURI (2) / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > POEZII DE LĂURĂ VEGA - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului SEMINȚELE-N BRAZDĂ-S CUVINTE... Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > POEZII DE LĂURĂ VEGA - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului SEMINȚELE-N BRAZDĂ-S CUVINTE... Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile goale prin tinda Cu buza pe-un ghizd
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile goale prin tinda Cu buza pe-un ghizd de fântână. Trăiește ogorul părinte, Semințele-n brazdă-s cuvinte Și cântece nasc din țărâna. E mama Câmpia Română La suflet, la flori, la morminte ! Noi trecem cu pacea pe gură, Cu pacea în pas și-n făptura. Pământul de-ar fi să ne lege, Recolta de pace
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
noi nu se schimbă, Căci clopot e inima dreapta. Trăiește Câmpia Română, Cînd sapă ne-o punem în mână, Cănd arșiță veri colinda Cu tălpile goale prin tinda, Cu buza pe-un ghizd de fântână. Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. ISTORIA CREȘTE DIN GRÂNE... Cand vremea de fructe apasă, Mi-e dor de Bălcescu acasă, De fruntea lui blândă, de față Ce-și
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
Mă usucă ceva, nu încape apă în gură, nu-mi funcționează osmoza azi, ceva este defect la sistemul de pornire. Recitesc instrucțiunile și mă încurc la ,,scânteia” de aprindere. Reiau înșiruirea de litere mici și din ce în ce mai înghesuite și-mi apare brazda de pământ umedă și plină de râme lipicioase. Firele de iarbă amestecate cu apa gri, nu mai dau impresia de vitalitate și-mi adun diamantele în pumn. Vântul nu mai usucă nimic, a pârjolit totul până la această abundență apoasă. Acuma
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
de primăvară, S-aduca fibra de caldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară, Livada de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pân
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături de vară: numai brazde și bolovani. În șopronul cu ieslea, unde țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
Articolele Autorului SEGMENT DE AUTOR MARIA FILIPOIU PE ARIPI DE TIMP Un pelerin pe-al vremelniciei drum E gând înaripat de amintire, În altă vreme să renască din scrum, Idee zămislită spre citire. Din floarea pasiunii am strâns nectar, În brazda timpului să-l însămânțez Cu har ancestral ce l-am primit în dar. Ca să rodească pe al gândirii crez. Din rădăcini revigorate-n vreme Să crească pasiune în vlăstare. Gânditori la datorie să cheme, Cu dăruire pe-a vieții cărare
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
un murg. Peste deal, bătrânul soare Urcă-n ceruri ca un rug, Mici broboane de sudoare Cad pe coarnele de plug. Păsările-n arătură Scormonesc pământul ud; Pe sub gard, tufa de mură Își întinde colțul crud. Iar bunicul ară, ară, Brazdele se-ntorc pe rând Și când gată, către seară, Spune-o rugăciune-n gând. Referință Bibliografică: LA ARAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul V, 07 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate
LA ARAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373869_a_375198]
-
încăpățânează să se dezică, acest copil care se va naște este sânge din sângele lui - nu se poate ca, până la sfârșit, să nu îndrăgească ceva ce este și creația lui! Ana se convinge singură că Lucian se va da pe brazdă, totuși. Hotărăște să țină sarcina secretă o perioadă - evident, va mima că-i de-acord să facă avort și chiar își va face programare, în acest sens. ...cât poate merge? O lună, cel mult două. Pe urmă, se va vedea
POLUL VRAJITOARELOR VIII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374097_a_375426]
-
e mai copìl al Lui Dumnezeu - un om - despre care se știe - de-acum - cât de ticălos este - și egoist și trădător și mincinos și...? - decât un pui de ciută sau decât un bou din cireadă - ascultător și muncitor pe brazdă - cât e ziulica de lungă...mai exact - cât e ziulica oamenilor de la crâșmă - care beau - chefuiesc și-o bat în cap...?!” “-dar omul este creația zilei a șasea...nu ca...!” “-chiar așa! - omul este creația zilei a șasea - deci e
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
timp, din nou, umilit. Nu am știut să răspund la sprijinul lui. L-am jignit. Știu că el nu ți-a spus nimic. Nu a vrut să suferi. A avut încredere în mine, probabil, a crezut că mă dau pe brazdă... M-am dat după unii oameni de la mine de la serviciu. Am încercat să fac și eu ca ei. Să fac afaceri. Murdare, evident. Să devin independent, să am bani, să fim fericiți. Am furat! Am fost necinstit în serviciu. Am
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
Cu palmele aspre țărâna-ți mângâie Patrie tânjita de puteri străine, Ce-ar dori să smulgă inima din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]