844 matches
-
1947, apud. François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, traducere de Alexandru și Magdalena Boiangiu, Editura Compania, București, 2002, p. 38). Mai tîrziu - naționalism francez, de data asta... - Tzara va fi taxat drept „venetic” de către Breton (v. polemica deja menționată)... În replică, la Zür Waag - unde, alături de prietena sa Maya Chrusecz, încălzea atmosfera cu poeme „negre” special culese din colonii și agrementate cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul său „Manifest al domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își pierduse caracterul anarhic, exploziv-novator din perioada 1915-1918. Revolta fusese deja disciplinată de noile „constructivisme” europene. Peste puțină vreme, Dadaismul va primi, de altfel, lovitura de grație din partea disidenței suprarealiste a lui André Breton. În deplasarea lui Tzara dinspre centrul parizian către „periferie” (țările Europei Centrale), Vinea vede chiar un simptom al „decadenței școlii celei noi”: „Primesc ultimele manifeste ale prietenului Tristan Tzara. Șeful școlii dadaiste pleacă în Cehoslovacia să propovăduiască noul sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scenă versuri ale poeților germani Herwarth Walden și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a citit din „paginile bizare” ale lui Urmuz. Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton, Georges Linze, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ludwig Kassak, Tàmas Aladar, Serghei Esenin, Scarlat Callimachi — un adevărat cocktail reprezentînd tendințele „novatoare” ale momentului. Manifestarea a fost deschisă de către Eugen Filotti, directorul noii serii a Cuvîntului liber, om de stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moment semnificativ pentru „sincretismul constructivist” de la Contimporanul l-a constituit „demonstrația de artă nouă” din 28 și 29 mai 1925, de la Teatrul Popular. Programul a cuprins o conferință a lui N.D. Cocea („Artă veche-artă nouă“), recitări din poeme de A. Breton, H. Walden, I. Vinea, I. Barbu, Tr. Tzara, Philippe Soupault (performate de actorii Lily Popovici, G. Ciprian, Felix Florian), spectacole de dans „pur” (dansatori și componiști — Makeeva și Dem. Constant), muzică interpretată la pian de Corina Sfetea (Danse Noire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost doar Voronca și prin el Marinetti a transmis lui Cosma un salut. Dar din 1928 Cosma luase locul lui Sernet” (Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973, p. 364). În 1928, Marinetti figura totuși la loc de cinste, alături de Breton, și în manifestul revistei unu... La sfîrșitul anului 1931, revista Contimporanul, ajunsă la numărul 100, publica un bilanț al activității de aproape un deceniu a grupării: „Aspect sintetic al evoluției Contimporanului, a influențelor pe care le-a degajat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi ia un interviu Hélènei Krà, căreia „îi incumbă toată partea creatoare a nouei edituri Simon Krà, avantgarda librăriei franceze”. Interlocutoarea enumeră cîteva succese de public ale suprarealiștilor: „Cele mai mari succese le datorăm însă tinereții. „Manifestul Surrealist“ a lui Breton și Ariane de Ribemont d’Essaignes sînt epuizate. Deuil p. Deuil par Desnos, o revelație. Horace Pirouelle de Philippe Soupault și Il était un boulangére de Benjamin Pérret (sic) sînt foarte căutate”, și promite promovarea literaturii române în Franța: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spritul românesc» în care am mare încredere fiindcă... Trebue să vă spun că noi, Francezii, vindem cele mai multe cărți în România”. În faza ei „artistică”, revista Contimporanul a prezentat destul de atent manifestele suprarealiștilor, a recenzat al doilea manifest suprarealist al lui Breton, a publicat în original (v. nr. 57-58, aprilie 1925) Declarația de la 27 ianuarie 1925 a grupului suprarealist francez (despre caracterul revoluționar „total” al mișcării) și scrisoarea deschisă adresată de suprarealiști lui Paul Claudel, pe atunci ambasador al Franței în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofia socială care pledează pentru „o cît mai redusă diviziune a muncii între oameni”. În mod oarecum ciudat, rezerve clare față de comunism întîlnim doar la colaboratorii externi ai publicației: Tzara și Fondane (aflat în conflict deschis cu gruparea lui André Breton, cel dintîi își va reconsidera mai tîrziu poziția). Într-un interviu-surpriză acordat la Paris lui Ilarie Voronca și publicat în Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoluția mea”. Oarecum pe aceeași linie, într-un amplu comentariu publicat la rubrica „Notițe” a numărului 12 (Les surréalistes et la revolution. La révolution et les intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? Position de la question, par A.D., Paris, 1926, André Breton: Légitime defense, dans La Révolution surréaliste, no. 8, dec. 1926), Benjamin Fondane aduce una dintre cele mai importante contribuții teoretice autohtone în problema raporturilor dintre suprarealism și comunism. Pornind de la un punct de vedere poetico-metafizic asupra suprarealismului francez (Le surréalisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alta”. Amănunt important: visul nu mai e privit ca evazionism romantic, ci ca formă de acțiune. Unul dintre cele mai interesante articole din Integral ale lui B. Florian („Suprarealismul în cinematograf”, ibid., nr. 8) stabilește - pe urmele lui Tzara, Freud, Breton - o legătură între cinematograf și „vagabondajul” oniric eliberator: „Vagabondajul din vis, personal, eliberat de acea constrîngere care îi acorda conștiința, trăiește virtualmente în realizarea cinematografică”. Sub semnul visului ca alteritate trăită, ideea de acțiune se asociază cu aceea de actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sine stătătoare, ale căror cuvinte, rime și ritm sînt imagini de sine stătătoare prin frumusețea lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările visate de toți ce au pregătit drumul practicabil al artei noi, de la Mallarmé la André Breton”. Eroii cinematografici principali ai integralismului sînt, așadar, Chaplin, Fairbanks și Malec: „trei clowni de cinema: Charlie Chaplin, Buster Keaton-Malec și Harrold Lloyd - Ei - au creiat măști permanente pentru epoca de acum. Aceiaș mască pentru indivizi diferiți. Ei reprezintă caracterul acrobatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213, XIX, 1 juin 1931) și A. Breton („Pour Dada”, ibid., 1 aôut 1920, p. 214), apoi - cu considerații despre „doctrină” - pe Gustave Lanson, F. Vanderéme, Jacques Rivière și René Lalou. Reprezentînd orientări critice diferite - de la pozitivism la impresionism - aceștia pun accentul pe „originea instinctuală a fondului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și organicitate compozițională. O discuție pe marginea poeziei „fulgurante” a lui Voronca din volumul Plante și animale începe printr-o paralelă relevantă cu literatura suprarealistă. Estetica surprizei, a arbitrarietății imagiste este ilustrată prin intermediul unor ample citate din manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase nu e propice unei viziuni organice, stăruitoare, definite” și că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste domenii de limită ale poeziei moderne, Éluard și Breton au scris o carte de poeme care imitau formele de psihoză și demență, că nu mai putem ști dacă mai are o valoare conceptul de poezie. Urmuz preconiza în unicul său flirt cu absurdul o para-poezie. Geo Bogza este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă cu cea a „valorilor naționale”, hibridizarea între marxism-leninism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic telefonul. În legătură cu Henderson, faptele ar fi următoarele: este blond, tuns cu breton. A renunțat la facultatea de drept. Este șeful departamentului de știri naționale. E întotdeauna la curent cu prognoza meteo și întotdeauna îi atârnă de o haină o legitimație de acces. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Vine lângă biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două catarge cîrmea ca să intre În port, iar marinarul radios o saluta aplecîndu-se adînc, cu mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vă supuneți directivelor mele, În caz contrar vă veți pomeni În arest preventiv pentru obstrucționarea unei anchete criminale. Ca să folosesc limbajul locului, să zicem că aidoma lui Dumnezeu, eu am pîinea și cuțitul la Lands’en. CÎt despre moartea turismului breton, scuzați-mă că nu vă Împărtășesc stările sufletești, dar deocamdată cei care mor sînt oameni de pe insulă, așa că atîta vreme cît asasinul nu va fi la zdup, insula va fi Închisă. Cam pe la ora trei, vîntul conteni, iar potopul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faleză. - Chiar dacă ar exista un pasaj, le ce ne-ar servi? Întrebă Marie, cu glas chinuit. - Detest să nu pricep. - Iar eu detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua acest lucru ca pe un compliment, cînd un uruit surd zgîlțîi pereții grotei. Schimbară Între ei o privire uluită, apoi, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă au secrete de familie, ea este cea mai În măsură să ne vorbească despre acest lucru, nu crezi? Fersen era destul de mulțumit de el, manevrase bine, fără s-o bruscheze pe Marie, riscînd astfel să trezească fermecătorul ei caracter breton. * * * Jeanne nu vorbise cu dragă inimă, invocînd faptul că nu avea dreptul să dezvăluie viața privată a cuiva. Fusese nevoie ca Lucas să-i readucă aminte că, dacă nu colabora loial, putea fi cercetată că ar fi cîștigat milioane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca și mama ei, și se ruga în fiecare seară îngerului său protector după indicațiile bunicii, urmând să-și pună de fiecare dată o dorință spre a fi împlinită. Ea își împreuna mâinile ei micuțe în dreptul frunții îngropate într-un breton drept și stupid și intona aceleași versuri în fiecare seară înainte de culcare: "Înger, îngerașul meu, Ce mi te-a dat D-zeu, Eu sunt mic, Tu fă-mă mare" ... (Parte cu care Pulcheria nu era deloc de acord, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
certurilor din ultima vreme și a comportamentului agresiv și dificil al lui Jake, iubirea ei reală pentru el fusese dată uitării. — Ce s-a întâmplat, copile? Fiona s-a așezat pe marginea patului și i-a dat la o parte bretonul umed, care-i intrase în ochi. Jake a lăsat ochii în jos, ciugulind cu degetele pătura și așa ponosită. Mi-e mult prea rușine să-ți spun, a bolborosit el. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Păi, poți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă gândesc că după ce nu o să mai fie, nu va mai avea cine să facă asta pentru mine, nimeni care să-mi calce rufele cu atâta atenție. —Ce ai acolo deasupra ochiului, draga mea? Nimic. Se apropie și-mi ridică bretonul ca să vadă mai bine eczema, iar eu clipesc ca să mi se ducă lacrimile. —Știu eu ce Înseamnă „nimic“ la tine, Katharine Reddy, râde ea. Ți-a dat doctorul o cremă să te dai? — Da. Ți-a mai ieșit și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
intervenit mătușă-sa, speriindu-l de fiecare dată, cal și călăreț opriră la fântână cu gând să bea apă. „Calul” constată bucuros că nu mai avea cui da explicații deoarece jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de istoria suprarealismului. În ziua reprezentării piesei lui Apollinaire, Mamelele lui Tiresias, Vaché urcă pe scenă, Îmbrăcat În uniforma armatei britanice și, Înarmat cu un pistol, amenință publicul. Să fie vreo legătură Între acest episod scandalos și ceea ce va scrie Breton În Al doilea manifest al suprarealismului („Cel mai simplu act suprarealist este să cobori În stradă cu pistolul și să tragi la Întâmplare În mulțime”)? Criticii spun că da. Un sfârșit ciudat, În 1919, când poetul e descoperit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]