987 matches
-
noua lui viață, o zi cu atâtea noutăți favorabile și o zi petrecută în afara coloniei, o zi petrecută în lumea care rămăsese cât de cât normală. La un moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum, în razele soarelui, mult mai expresiv decât prima dată, când o privise la cabinet, îi apărea ciudat de expresiv și de atrăgător. -Tovarășe brigadier, nu mai aștepta autobuzul, a zis râzând, fiindcă nu mai circulă, s-a deființat traseul... Nu te-a avertizat și pe dumneata nimeni, nici un trecător?! -Nu, a spus tata ca un automat, de fapt încă mai era în transă, fermecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ocolitoare: -Să mă înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești și mie cum ai ajuns brigadier! a exclamat doctorița, râzând iarăși. Tata a constatat că ea râde aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei de a afla amănuntele acestea întunecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privească o fracțiune de secundă pe femeia care îl tulburase atâta pentru ca să-și dea seama că și pentru ea săptămâna aceea se scursese în același fel: într-o obsesivă așteptare, așteptându-l pe el, gândindu-se la el. -A, tovarășe brigadier, ați sosit! a exclamat doctorița Stănescu cu fața luminată subit. Ochelarii comandați sunt gata... Asistenta a mirosit că șefa ei îi arată un interes special tatei și atunci nu l-a mai tratat nici ea ca pe un pacient oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai apoi Steagul Roșu, tata, pricopsit cu noul său nume, Vlăsie Valeriu, a părăsit colonia de muncă forțată. S-a petrecut pe neașteptate. Într-o seară târziu, tovarășul Gicu Petre, comandantul, l-a convocat pe tata în biroul său. -Toarășe brigadier, ai fost transferat la Manacu, pe șantierul marii hidrocentrale, l-a anunțat el morocănos, fără nici o introducere. Tata l-a privit atent pe mai-marele coloniei, încercând să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui anunț laconic. Gicu Petre arăta ca și cum nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
neapărat să aprindă câte o lumânare pentru ai săi. Măcar atât, să aprindă o lumânare: cu inima stăpânită de vinovăție. L-a rugat pe șoferul camionului, iar acesta, cumsecade, și-a asumat riscul și a acceptat să-l ducă pe brigadier până în Serenite. Tata i-a cerut să oprească în fața fostei noastre locuințe. A coborât în grabă, a privit poarta de lemn, s-a apropiat și a atins clanța, ușor, ca și când ar fi mângâiat-o: atât. Apoi, evitând să fie recunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aveai voie să privești în altă parte, dacă încălcai această dispozițiune erai imediat apostrofat: „Unde te uiți, banditule?” Wc - ul consta dintr-o groapă mare, sub cerul liber, cu traverse de scânduri groase... Altă dispoziție bizară: trebuia să te adresezi brigadierului numai în poziție de drepți - deși respectivul putea fi cel mai mare criminal! Camerele erau în continuu supravegheate prin vizetă, wc în colțul camerei, în văzul tuturor! Și... pentru ce acest regim, aceste pedepse?! Motive născocite, închipuite, căutate!... Acestea sau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
izolări. Părintele Ioan Butnaru, fire unică, în felul său, cu prețul multor suferințe nimeni nu-l putea scoate din ritmul său. De pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc!” Lucru de mirare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc!” Lucru de mirare, conflictul s-a soldat doar cu atâta iar părintele Ionică, cum îi spuneam noi, s-a sculat și a mers mai departe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în colonie, eram puși să facem instrucție militară, cu alergări și culcări timp de o oră și chiar mai bine, mai înainte de a ni se servi frugalul și slabul prânz. Aici la Peninsulă, am fost bătut într-o noapte de Brigadierul Laitin, ca să-i spun ceea ce n-am declarat la ancheta Securității. N-am avut ce-i spune. De la Canal am fost dus la Sighetul Marmației, unde am fost în aceeași cameră - 6 preoți și 6 episcopi, timp de 3 ani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de spațiu. În primăvara anului 1951 am fost transportați cu vagonul dubă la canalul Dunăre - Marea Neagră. Aici am fost despărțiți, cei cu pedepse mai mici la Poarta Albă, cei cu pedepse mai mari la colonia Peninsula. Munca a fost istovitoare, brigadierii erau dintre deținuții de drept comun, mâncarea foarte slabă, iar atunci când nu se făcea „norma” urmau pedepse de tot felul. Aveam dreptul la o scrisoare dictată pe lună, și la vorbitor. Dar uneori veneau părinții de la Bacău la Poarta Albă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1927, Caton Diaconescu pânăla 1 noiembrie 1928, Marcel Mihalescu până la 1 noiembrie 1929, Nicolae Dogaru până în iulie 1938, inginerul Constantin Marinescu până la desființarea ocolului în 1940. Reținem că actualii brazi din curtea Ocolului au fost plantați în anul 1900 de brigadierul silvic Oana Nicolae. În cadrul organizatoric al Ocolului silvic, s-a înființat în 1925 Cantonul silvic sub supravegherea pădurarului Teodor Mateș care a și lucrat aci de la înființarea acestuia, până în 1939. Teodor Mateș a fost urmat în funcție de Boșcă Gheorghe până în 1947
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doi ani în sat se numea Fazekaș Iosif. De altfel în foarte multe sate românești de pe întreg cuprinsul țării fuseseră aduși primari unguri cu o foarte greoaie vorbire românească și care erau total străini de problemele satului. 12. Oana Nicolae, brigadier silvic, având 15 ha. teren agricol, avusese servitori în curte și fusese acționar la «Cârțișorana». 13. Șari Matei, proprietar a 9, ha. teren agricol, mașină de treier și cazan de țuică și a avut cândva și servitori în curte. 14
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ha. teren agricol, avusese servitori în curte și fusese acționar la «Cârțișorana». 13. Șari Matei, proprietar a 9, ha. teren agricol, mașină de treier și cazan de țuică și a avut cândva și servitori în curte. 14. Bucurenci V. Matei, brigadier silvic, proprietar a 10 ha. de teren agricol și a avut servitori în curte. 15. Blendea Aurel, pentru că fusese proprietarul un motor de tăiat lemne. La Oprea: 1. Budac Ieronim, pentru că fusese proprietar de joagăr și de cazan de țuică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ha. de teren agricol și a avut servitori în curte. 15. Blendea Aurel, pentru că fusese proprietarul un motor de tăiat lemne. La Oprea: 1. Budac Ieronim, pentru că fusese proprietar de joagăr și de cazan de țuică. 2. Grovu M. Matei, brigadier silvic a avut teren agricol, servitori în curte și era proprietarul unui cazan de țuică. 3. Folea Andrei, coproprietar cu 4. Folea Matei la o mașină de treier. 5. Popa Elena, pentru că a avut prăvălie, crâșmă, cazan de țuică și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
agricultură datorită mecanizărilor și chimizărilor, nu atât cât raporta conducerea gospodăriei spre satisfacția șefului statului, dar suficient cât să se poată sustrage de mai fiecare gospodină ce rămăsese în sat ca să ducă în pivnița proprie cu binecuvântarea președintelui ceapeului, a brigadierului agricol, ba chiar și a tovarășului milițian, că de, doar oameni suntem. Și dacă bunicii și străbunicii noștri după abolirea iobăgiei de la ’848 l-au furat pe grof până l-au determinat să-și ia lumea-n cap și să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Comandant al Diviziei”. Iată-i pe bravii artileriști hușeni ce ar fi trebuit să plece la rezbel În caz că vor fi găsiți, specificând faptul că am păstrat ortografia actuală a numelor pentru o mai bună Înțelegere: „Carp Ion (sergent); Jecu Ion (brigadier); Cracea Ion (soldat); Bleoju Anton (idem); Mihai Costachi (idem); Iliescu Gheorghe (idem); Căprariu Ion (idem); Rotariu Neculai (idem); Iosub Anton (idem); Gheorghe Năstase (idem); Leondrică Vasile (idem); SÎrbu Costache (idem); Țocu Ștefan (idem); Vidrașcu Ion (idem); Gheorghiescu Gheorghe (idem)”. Ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rezerviștii din artilerie ce nu fuseseră găsiți pe la casele lor, pentru a fi trimiși urgent la Regimentul 2 Artilerie din București. Noutatea acestui nou demers fusese specificarea contingentelor Împricinaților (1868 și 1869) precum și specialitățile militare ale acestora: „1) Jecu Ion (brigadier); 2) Căprariu Ion (cismar); 3) Cracea Ion (tunar); 4) Costache Mihai (idem); 5) Bleoju Anton (idem); 6) Iliescu Gheorghe (idem)”. Cum cei șase aveau În continuare situația incertă din punct de vedere polițienesc și nu se putuse face nimic În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Iordăchescu, unchiul mamei după bunica . Bunicii mei au murit de tineri și odihnesc în curtea bisericii vechi din Rădășeni. Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru Stamati din Găinești decedat subit în 1918. La ei a stat mama până s-a căsătorit cu diaconul profesor Leon Băncilă. Păcat că viața le-a fost atât de scurtă și n-au reușit să se bucure de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Între oamenii fără noroc și bătuți de soartă fără cruțare, a fost și dl. învățător Ghiță V.Onișoru din Boroaia, absolvent al Școlii Normale "Gh.Asachi "din Piatra Neamț. În toamna anului 1919 s-a însurat cu domnișoara Florica Grigoriu, fiica brigadierului silvic Vasile Grigoriu din satul Râșca, județul Suceava dar el era din satul Suharău, județul Dorohoi. Florica Grigoriu era vară dreaptă cu Eugenia, soția mea. Și Florica nu era frumoasă, ci era prea frumoasă, și fragedă ca floarea albă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a sosit un alt lot de la Gherla, în care s-au regăsit Emil Sebeșan, Ion Voin, Ioan Cerbu, Cornel Melinte, Mihai Nițulescu, Francisc Ciura, Nichifor Vereșmorteanu ori Octavian Potra. Toți aceștia țineau legătura cu Octav Botez, care era ajutor de brigadier. Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Brașov la Canal pe 21 februarie 1951 și a fost repartizat împreună cu Prisăcaru la Peninsula, în brigada 21, unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdănescu, Coriolan Gherman, Gheorghe Roșca și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu aveți drept la scrisoare, pachet și vorbitor; veți face numai voi doi corvezile brigăzii; dacă nu faceți norma, veți primi rația de mâncare redusă etc. Sunt menționate bătăi cumplite în jurul lui 15 iulie 1951, la care au participat toți brigadierii și pontatorii. După modelul preluat din Pitești, s-a găsit și un pretext pentru începerea bătăii: Pompiliu Lie, care era pontator, ar fi fost lovit de un deținut de la brigada 18; Lie și Bogdănescu au reclamat comandantului lovitura, dar și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Enăchescu, Octavian Voineanu, Lie, Lupașcu, Bogdănescu, Ștefan Roșeanu, Ion Petrică, Prisăcaru, Burculeț, Ilie Țăranu și Soroiu. După bătaie însă, dar și în zilele următoare, celor maltratați li s-au cerut informații despre activitatea lor, majoritatea luate de Lie în camera brigadierilor. La câteva zile de la această bătaie, doctorul Ion Simionescu a fugit din grup și nu s-a oprit la somație. A fost astfel ucis de un ostaș. La o săptămână de la moartea sa, au început să se facă anchete în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în scurt timp, când Bogdănescu și Grama au fost mutați din colonie. Și la Canal, implicați în acțiune au fost atât comandantul, care era la curent cu bătăile, cât și ofițerul politic Chirion. Una dintre victime spune că Chirion și brigadierul Pompiliu Lie (fost student la Medicină în Cluj) hotărau cine să fie adus noaptea la brigăzi pentru a fi torturat. Pentru a acoperi strigătele celor maltratați, cei din brigăzi puneau pături la ferestre și cântau la acordeon, fără prea mare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fiind centralizate de către Octav Botez. La începutul lui mai 1952, Ion Voin, Ioan Cerbu și Cornel Popovici au fost transportați pentru anchete la Jilava, unde l-au găsit pe Grama. Se pare că motivul mutării lor se aflase deja, întrucât brigadierul Andrei Balla l-a ironizat pe Voin atunci când acesta i-a spus că a fost sincer în acțiunile sale. Acțiunea de la Canal nu s-a putut intensifica prea mult din cauza specificului coloniilor de muncă, unde primordială era îndeplinirea normei. Bătăile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]