1,259 matches
-
Și apoi căldurii Îi veneau alte idei și Începea să se răspândească spre locuri unde o fată ca Desdemona n-o lăsa să ajungă, așa că ea Își desprinse privirea și plecă. Se duse la fereastră, lăsând perifescența În urmă, iar briza care bătea dinspre vale o răcori. ― Am să vorbesc cu părinții fetelor, spuse ea, Încercând să ia tonul mamei ei. Apoi va trebuie să te duci să le faci curte. În noaptea următoare, Luna, ca și viitorul steag turcesc, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un băiat cu pielea Întunecată și cu o jachetă albă ținea o tavă cu gin tonic undeva pe marginea terenului. Lefty merse mai departe. Ajunse Într-o piațetă cu o fântână arteziană și se spălă pe față. Se iscă o briză, purtând miros de iasomie, hăt dinspre Bournabat. Și, În vreme ce Lefty se oprește să o adulmece, aș vrea să profit de ocazie ca să reînviu - din considerente pur elegiace și numai preț de un paragraf - acel oraș care a dispărut, odată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Giuliei. Apoi se dusese la pupa, după cum era planul, ca să-și ia rămas-bun. În șenal, sirena de ceață se auzi din nou, iar vasul coti spre vest și prinse și mai multă viteză. Fuste tiroleze, basmale și sacouri fluturau În briză. Câteva pălării zburară de pe capete, stârnind țipete și râsete. Ațele atârnau pe cer ca un năvod abia vizibil. Oamenii l-au privit cât au putut de mult. Desdemona a fost printre primii care au coborât sub punte. Lefty a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de asta. Eram martoră la descoperirea de către un individ a celui care putea să fie. La indicația regizorului, Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu ai vrea! Ci eu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
arată la vreo douăzeci de ani, Într-o poză romantică, cu privirea pierdută, la vreo douăzeci de ani. În a treia, stătea În picioare la malul mării. Nu era În costum de baie, dar purta o rochie albă pe care briza o făcea să fluture spre stînga, și Își ținea cu mîinile pălăria albă cu boruri largi. — Știi cînd și cum a fost comisă crima? — Evenimentele sînt greu de reconstituit. Lucrăm la asta de ieri-dimineață, dar n-am avansat deloc. Alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de seară, care se ocupa mai ales de celebritățile aflate În vacanță. Era destul de ciudat. Chiar și cei care Își făceau de cap se fotografiau cu copiii sau cu nepoții, pretinzînd că le consacrau tot timpul. Mai tîrziu, pe cînd briza devenea mai răcoroasă, dădură colțul străzii Bourbonnais. În fața casei domnișoarei Lange se afla o camionetă. CÎnd se apropiară, auziră lovituri de ciocan. — Mă Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și a inimii zbuciumate. În dimineața plecării, flamurile cu blazon înșiruite de-a lungul golfului fâlfâiau în bătaia brizei. Înainte de a se urca în bărci, solii îl salutară respectuos pe seniorul Shiraishi care venise de la Shiogama pe un vas de război împreună cu alți doi oameni de seamă. Așezat pe un scaun, seniorul Shiraishi adresă fiecăruia în parte cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare, dar acesta nu putea nici măcar să răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie pregătit pentru ei, că aveau să fie primiți cu bucurie și că toate aveau să meargă ca pe roate. Nu înțelegeau de ce numai japonezii trebuiau să rămână pe vas. Pe înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle lămuriri. Nu aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dădu lui Macomber, care constată cât e de grea și cât de moale și păroasă e Învelitoarea din pâslă. Ridică plosca să bea și privi În față la ierburile Înalte, dincolo de care se aflau copaci cu coroanele turtite. O briză ușoară le sufla În față și ierburile unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Din spatele casei lui Smith se vedau pădurile care se-ntindeau până jos, la lac, și peste golf. Primăvara și vara era foarte frumos, cu golful albastru și strălucitor și cu valurile Înspumate de pe lac, care treceau de promontoriu, aduse de briza care bătea dinspre Charlevoix și Lake Michigan. Stând În ușa din spate, Liz se uita În larg la barjele care duceau minereu spre Boyne City. Cât le privea nu păreau să se miște, dar dacă intra să mai spele vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu tine, Nick? Întrebă Marjorie. — Habar n-am, spuse Nick, adunând lemnele pentru foc. Făcură focul cu vreascurile aduse de apă. Marjorie se duse până la barcă și se-ntoarse cu o pătură. Briza de seară Împrăștia fumul spre dig, așa că Întinse pătura Între foc și lac. Marjorie se așeză pe pătură cu spatele la foc și-l așteptă pe Nick. El veni și se așeză lângă ea. În spatele lor erau pâlcurile de copaci tineri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Te-am căutat Elena Marin Alexe Te-am căutat la poarta soarelui, în sclipiri de lumină, diamant cernut printre gene. pierdut pe-o colină. Te-am căutat la poarta vânturilor, în briza șoptind fierbinte pe tăiș de uragan, mii de cuvinte.... Te-am căutat la poarta apelor, în brațe încleștate de spumă tulburată și alunecoasă apă, pierdută-n furtună. Te-am căutat la marginea pământului, cotropind munți si văi. Te-am găsit
Te-am c?utat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83241_a_84566]
-
fel de sarafan negru și o eșarfă mare și colorată, cu Încrețituri, Înfășurată și legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă de amor târziu În noapte. Firește, se temea ca nu cumva amicul Moff să aibă aceleași gânduri. Li se Întâmpla deseori când venea vorba de femei. Îi aruncă o privire lui Moff care chiar atunci se uita fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
face ultimele pregătiri. Esmé tot nu se uita la ea decât În treacăt. Ne grăbim acum, spuse Pată Neagră. Le făcu semn să se urce mai repede În bărci. Peste câteva minute, cele două bărci alunecau cu viteză pe lac, briza răcoroasă alinând gâtejurile iritate din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și se vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
notat în carnet și le-am pierdut șirul. Nopțile și zilele se scurg identic și doar alternarea imaginilor chipului lui Carol, cu plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
învățământul românesc. Știam demult că el avea un dinte împotriva a tot ce iese din școala românească și nu se numește tinichigiu sau ospătar, așa că în continuare numitul Traian Băsescu a hotărât să nu mai lase soarta elevilor în voia brizei liniștite și a valurilor vieții trasate de părinți, și la un păhărel în nopțile lungi de la cârciuma favorită, a trasat, hâc!, niște directive atât de clare, hâc!, încât nimeni, nici chiar marii „specialiști” din Ministerul Educației în cap cu marele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
parale care sunt sigur că mă așteaptă și drept recompensă pentru voi, vă voi descrie apoi în cartea, aici de față, cum este să te simți bogat. Se pare că acesta este singura șansă de a simți și eu dulcea briză a bogăției mângâindu-mi sfios și diafan ființa-mi, fiindcă de altfel, sunt foarte conștient, că dacă punem la socoteală tendința mea pentru cinste și dreptate, chiar dacă m- aș fi născut și cu vreo mie-două de kilometri mai spre vest
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena lungă și tăcută a servitorilor atenți să le lumineze drumul cu felinarele. Ziua se pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curată a primelor ceasuri ale dimineții, spectacolul pieței de dedesubt, unde printre înjghebările de corturi pe care Sebastianus le traversase la venire, se vânzolea în jurul focurilor o mulțime alcătuită din sute de bărbați, femei și copii. Dinspre apus venea o briză slabă, care însă nu reușea să împrăștie miasmele ce se înălțau din bivuacurile unde se adăpostea mulțimea îndurerată și înspăimântată. — Vezi toți oamenii aceia? îl întrebă, fără să-i lase brațul și strângând cu cealaltă mână crucea simplă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]