840 matches
-
departe de casa noastră. Mă bucuram când îmi venea rândul să cumpăr pâine și o să vedeți de ce. Mama îmi dădea bănuțul pentru pâine, îl puneam în pumnul strâns, să nu-l pierd, se încălzea și se umezea, încât, ajuns la brutar, când întindeam palma cu el spre vânzător, trebuia să-l frece un pic între degete. Primeam o pâine mare, rotundă, bine crescută, cu miez mult și cu o coajă groasă și bună, o pâine caldă, chiar fierbinte, care merita ciupită
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acest eveniment am fost fericit câteva zile bune. Da, și mă trimitea mama la brutărie, cum vă spuneam, la Roca. Bănuțul pentru pâine din pumnul strâns (ca să nu-l pierd pe drum) se încălzea și se umezea încât ajuns la brutar, când întindeam palma cu el spre vânzător, trebuia să-l sufle ca să se usuce. La coadă nu stăteam, pentru că nu erau cozi pe atunci. Primeam o pâine mare, caldă, bine crescută, cu miez mult și cu coaja groasă și bună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trecutului familiei, mă simt atras de Turcia. Aș vrea să lucrez la ambasada din Istanbul. Am depus o cerere să fiu transferat acolo. Așa s-ar Închide cercul. Până se va Întâmpla asta, Îmi joc rolul aici. Mă uit la brutarul din restaurantul de kebab de la parter. Coace pâinea Într-un cuptor de piatră, cum erau pe vremuri În Smirna. Are o lopată cu mâner lung, cu care Întoarce și scoate pâinea. Muncește toată ziua, paisprezece, șaisprezece ore, cu aceeași concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ta rugămințile mele! Nu mă trimite iarăși în casa logofătului Ionatan ca nu cumva să mor acolo!" 21. Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniței, și să-i dea în fiecare zi o pîine din ulița brutarilor, pînă s-a sfîrșit toată pîinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniței. $38 1. Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal, fiul lui Șelemia, și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a fi fost Oborul. El vorbea câteodată, copleșit de amintiri, de cuptorul plin cu pâini, de șuri cu saci de grâu, de cai, de harabale, de câmpul lui Eliade. Se putea presupune, fără greutate, că părinții și moșii lui fuseseră brutari. Apoi rămăsese orfan, el și cu mulții lui frați, și pomenea de un mare morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui personal i s-ar fi făcut propuneri strălucite. - Domnule, unchiu-meu a vrut să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru pâine. Mătușa Agripina era sora mamei lui și era măritată după un brutar. Toată curtea era proprietatea ei, și el se juca cu copiii Agripinei, verii lui, ascunzîndu-se prin unele odăi care slujeau ca depozit de făină și grâu. Lucrătorii le dădeau voie să intre în sala unde dospea aluatul, și le făceau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi dați la consum. Se fabrică zilnic 5.000 de pâini plus 5.000 de pâinișoare, pentru cafeaua cu lapte. Apa de baie e filtrată, iar apa pentru masă și gheață e distilată. Personalul se compune din 96 bucătari, 18 brutari, 165 spălători de veselă, 177 paji, 105 hamali, 560 tineri garsoni, 175 de femei cameriste etc. Tot personalul ia masa la hotel, femeile primesc locuință și albiturile. Proprietarul acestui gigant era M. Boldt, vechi băiat de serviciu, mai târziu unul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
brutărie sau la măcelărie. În timp ce el stătea rezemat de cadrul ușii - chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la vecini. În caz că nu știam - „și chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se trezesc, gata să cheme credincioșii la rugăciunea de dimineață. Apoi mai sunt covrigarii. Și ei sunt treji și se Îndreaptă spre brutăriile de la care-și iau covrigii crocanți cu susan pe care Îi vor vinde toată ziua. În consecință, brutarii sunt și ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
covrigii crocanți cu susan pe care Îi vor vinde toată ziua. În consecință, brutarii sunt și ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că nu mai utilizez cartea de credit în magazine și că nu mai retrag bani lichizi de la bancomat. oare cîtă vreme va fi capabil statul să-mi plătească în continuare pensia fără să verifice dacă sunt în viață sau nu ? Brutarul de la care cumpăram de ani de zile croasanți și baghete nu avea în niciun caz motive să se îngrijoreze de dispariția unui client rezervat de genul meu. Deși schimbam cu el cîteva cuvinte de fiecare cînd intram la el în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă plimb... Tu nu mai ești la școală?... Ba sunt, dar s-a închis din pricina cutremurului... Hai cu mine! Era un băiat voinic, copilărisem împreună, deși era mai mare cu un an sau doi. Părinții noștri erau prieteni, tatăl lui brutar. Din asta trăia. Mama mult mai tânără, prilej pentru unii să-i pună tatălui lui Gheorghe, într-adevăr puțin cocoșat de o bătrânețe timpurie, întrebări grosolane, dacă n-ar fi mai bine să le-o dea lor, așa din când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rost... Am carnet de șofer, câștig bine și nevasta lucrează și ea într-o cofetărie... Acum e însărcinată! - Tocmai, zic, o să pleci militar și ce face ea singură? Așa zicea alde nea Simion... Era singurul băiat al lui nea Costică brutarul, încolo avea numai fete, vreo trei. N-aveau pământ și Gheorghe trebuise să plece din sat să se arănească și el prin București. Surorile erau prietene cu surorile mele, se pricepeau la croitorie, aveau o mașină de cusut... Toată ziua
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o astfel de iarbă: o fixa pe Florica de viață, să n-o ia apele, de care însă, credeam eu, n-ar fi trebuit să se teamă... În duminica următoare mi-am adus aminte că Gheorghe al lui Costică brutarul mă invitase la el acasă, dar uitasem să mă duc din pricina cărților. Nu-i nimic, mi-am spus, mă duc în duminica asta. Strada Tutunari nu era ușor de găsit, n-o cunoștea nimeni, dar până la urmă am dat de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
erau săraci... Și dacă a ajuns șofer la București de ce s-a făcut el legionar? Da, de ce, ce l-o fi atras... Și atunci mi-am adus aminte de ce vrusesem eu negreșit să-l văd pe Gheorghe al lui Costică brutarul în duminica aceea. Da, asta era, să-l întreb ca pe un vechi prieten de ce s-a înscris el în Legiune? Să-mi spună cu gura lui! Era un secret care îmi scăpase, acest răspuns pe care mi l-ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar și pe mine, de ce venisem? Și acei bani, de ce mi-i mai dăduse? M-am întors la București. Unde să mă duc eu de revelion m-am întrebat? La Ilie n-aveam nici un chef, pentru Gheorghe al lui Costică brutarul, după berea aceea, pierdusem orice interes... Aveam s-o văd iar pe năsoasa de nevastă-sa, care ne-ar fi împiedicat să stăm de vorbă și chiar că m-aș fi plictisit... Și atunci mi-a venit în minte Dobrinescu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a apărut o cifră și tăcere: totalul! Clar! Fata a stat lângă mine în ziua aceea, până s-a convins că am prins secretul și pe urmă s-a îndepărtat. Îmi plăcuse cartierul Ferentari (unde stătea Gheorghe al lui Costică brutarul) cu căsuțele acelea cu pompă în curte și multă verdeață. M-am dus chiar pe Tutunari, dar Gheorghe nu mai era acolo, în schimb, ciudățenie, camera lui era liberă. Am închiriat-o eu. Avea un geam mititel, ca la pitici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu părul strălucind, mușchii vibrând, dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la băcan, pentru felurite mărunțișuri, niciodată la cârciumă, nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe deplin o obsedă toată seara. Ea uitase deja de acea întâmplare, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se confrunta cu o problemă de budoar. Ledoulx, știa sigur, renunțase la farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de brutar. Iar ea era presată de nevoia imediată de a-și găsi cât mai curând un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își flutură genele într-un elan cochet de disponibilitate. Prea târziu însă. Zâmbetul generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
printr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bijutierii și ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flori; când a trecut carul în fața reginei, i s-a oferit coroana. Carul țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bijutierii și ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flori; când a trecut carul în fața reginei, i s-a oferit coroana. Carul țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de flori; când a trecut carul în fața reginei, i s-a oferit coroana. Carul țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]