1,837 matches
-
cetate, în mijlocul Agorei Centrale. Nu a trecut multă vreme și a fost recunoscut de toți cei care treceau pe lângă el, iar Agora Centrală s-a umplut de oameni, ba, chiar cetatea întreagă, devenise neîncăpătoare de geto-dacii, ce veniseră să primească bucățica de inimă din aur, dăruită de Getic, pentru a fi salvați și curățiți sufletește, de toate relele, aduse de Vrăjmașul Întunecat. Suindu-se pe piatra de marmură albă, cu irizații auri și roșu-violet, sculptată după modelul stelei nordului, în raze
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
și curățiți sufletește, de toate relele, aduse de Vrăjmașul Întunecat. Suindu-se pe piatra de marmură albă, cu irizații auri și roșu-violet, sculptată după modelul stelei nordului, în raze în zece colțuri, Getic, și-a început o cuvântare, ce împreună cu bucățica de inimă din aur din piept, ce o dăruită fraților săi geto-daci, avea să le fie salvarea veșnică, împotriva celor născuți din colb de copite, dornici de pământ străbun: - Frații mei, văd că ați venit cu toții, și sunt bucuros să
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
pământul sfânt străbun. Mai aveți și cele trei daruri neprețuite, nu pregetați să le folosiți. Acestea fiind spuse, Getic- Copilul cu Inimă de Aur, le-a cerut fraților săi, din neam sfânt străbun, să vină fiecare pentru a-și primi bucățica de inimă din aur, pecetluind astfel cu Pecetea Sfântă, salvarea lor din Gheena Întunericului, în care au fost aruncați cu voia sau fără voia lor, în clipe de rătăcire a minți și a sufletului, chinuiți de Vrăjmașul Întunecat. Rând pe
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Sfântă, salvarea lor din Gheena Întunericului, în care au fost aruncați cu voia sau fără voia lor, în clipe de rătăcire a minți și a sufletului, chinuiți de Vrăjmașul Întunecat. Rând pe rând, oamenii au trecut prin fața sa, primind fiecare bucățica de inimă din aur promisă. Au fost mulți, destul de mulți și toți au fost salvați, dar nimeni nu vedea, cum pe chipul lui Getic, se așternea încet, încet, o paloare ca de piatră vânătă, pierzându-și strălucirea cu fiecare bucățică
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
bucățica de inimă din aur promisă. Au fost mulți, destul de mulți și toți au fost salvați, dar nimeni nu vedea, cum pe chipul lui Getic, se așternea încet, încet, o paloare ca de piatră vânătă, pierzându-și strălucirea cu fiecare bucățică de inimă din aur ce o dăruia fraților săi, iar corpul său începuse să se înconvoaie, sub povara grea a jertfei sale. Ce se întâmpla de fapt? Cu cât dăruia mai mult din inima sa de aur, Getic, rămânea fără
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
fără putere și fără strălucirea ce înainte de doar câteva ore, îi lumina întreaga ființă. Puterea lui, trecea în fiecare frate de neam străbun, ca să se întărească și să se salveze, din ghearele Vrăjmașului Întunecat. Cum, ultimul sosit și-a luat bucățica de inimă din aur, Getic, a vrut să se odihnească puțin și apoi să plece la Marii Străbuni, pentru ale da de veste, că salvarea neamului s-a împlinit. După un scurt răgaz, s-a ridicat să plece, dar o
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
răgaz, s-a ridicat să plece, dar o voce din mulțime îl strigă: -Getic... Getic, Copilule cu Inimă de Aur, băiatul meu are numai cinci ani, dar este și el chinuit încă de duhul Vrăjmașului Întunecat. Te rog dăruiește-i bucățica de inimă din aur promisă, pentru a se salva! Cum de se făcuse uitat acel prunc, cum de nu a fost și el socotit, printre cei din neam; cine știe cum a fost atunci? Paloarea ca de piatră vânătă, se accentuă și
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
vânătă, se accentuă și mai mult pe chipul lui Getic, înțelegând că va trebui să-și sacrifice viața, pentru al salva și pe acel copilaș, apoi fără să mai stea pe gânduri, s-a aplecat în fața lui, dăruindu-i ultima bucățică de inimă din aur, împlinind astfel legământul suprem. Nu îi părea rău de nimic! A făcut, tot ce trebuia să facă, pentru salvarea neamului străbun, jertfindu-se pe Altarul Gloriei Străbune, cu seninătatea unui înger divin. O umbră de tristețe
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
ca lozinca să fie, acolo, mă rog, o opțiune politică, o nostalgie după trecute vieți de doamne și domnițe (peceriste și pedeseriste). Totuși, totuși: o căldare și-o bidinea ar fi suficiente. Ar mai acoperi, cu astă ocazie, și-o bucățică din pecinginea de rugină ce-a cuprins întregul mastodont. La propriu și, mai ales, la figurat. La cîteva minute după sosirea sa la Iași, după un drum lung, la volan, Regele a ieșit în balconul Primăriei, ovaționat de imensa mulțime
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dughenelor goale cu cea a sobolilor: ia, uite, Nicule, au ieșit șobolanii... A dispărut această sete masochistă de a sta la coadă? De cîtva timp, în preajma Halei, zilnic, în fața unei intrări de bloc, și-a făcut apariția o coadă ruptă bucățică cu surata ei din deceniile trecute. Ai zice, văzînd abnegația cu care se stă la ea, că ne aflăm nu în 2000, ci în 1950, 60, 70, 80. Atît de bine seamănă totul cu imaginea de coșmar de care credeam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu în 2000, ci în 1950, 60, 70, 80. Atît de bine seamănă totul cu imaginea de coșmar de care credeam că ne-am despărțit. Mai ales că, în mare, cei ce fac zilnic această coadă seamănă și ei ruptă bucățică cu veteranii cozilor din epoca de aur (de n-or fi chiar aceiași). Pe ușa cu pricina stă scris: pîine la vatră. Aha, deci împătimiților cozii nu le place pîinea care, slavă domnului, se găsește sortiment impresionant în puzderia de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa, după reprezentație, l-am văzut... decostumat, doar în halatu-i roșu, cu "recuzita" în geamantan, așteptat în stradă de-o mașină albă, invitat să ia loc în ea și demarînd spre... 7 coline. Charlot-ul lui de azi e trăsnet. Ruptă bucățică. O singură inadvertență: i-a uitat în picioarele Charlot-ului opincile ciobanului mioritic. În rest... Mașina albă-i tot acolo. În politicoasă așteptare. Încotro? Păi, tot la... băieții veseli. Fault dur. Joc oprit. Cel faultat se ridică greu. Cel ce l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puști, nici muniții, nici săbii; Bălcescu l-a însărcinat să-l roage pe Adam Czartoryski să ceară francezilor ofițeri și arme, la care el, Zablocki, adaugă rugămintea de a i se trimite o hartă a regiunii (aici n-aveau „nici o bucățică de hartă”). În post scriptum, Zablocki nota că a început să traducă în franceză elementele tacticii infanteriei și cavaleriei (de Chrzanowski), traducere pe care a înmânat-o ministrului de război. Rezultatul, nota cu satisfacție nelipsită de o vanitate prea mare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
când un ciob de cuarț, când o pietricică rotundă, netedă și plăcută la pipăit. Pe hârtie erau însemnate nume pe care, neștiutori, le luasem drept enigmatice denumiri mineralogice: Fécamp, La Rochelle, Bayonne... Într-una dintre învelitori, am descoperit chiar o bucățică feroasă și aspră cu urme de rugină. Am crezut că citeam numele acelui metal ciudat: „Verdun”... Mai multe piese din colecția aceea au fost astfel despuiate. Când a intrat bunica, jocul luase de câtva timp o întorsătură mai agitată. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină spre o tânără prinsă în îmbulzeala unei mulțimi entuziaste și să-i ofere o bucățică de metal cafeniu... După cină, înarmat cu o lanternă, degeaba am cercetat amănunțit stratul de dalii din fața imobilului nostru, „Verdun” nu era acolo. Aveam să-l găsesc a doua zi dimineață pe trotuar - o pietricită feroasă printre mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s’o culeagă”. Apoi, vrăjitoarele făceau mai multe gesturi magice de aducere a clienților la cârciuma respectivă. Probabil că oamenii nu veneau atât pentru că se punea mătrăgună „sub butoiul cu vin” (gest cu scop magic), cât pentru că se punea „o bucățică din ea în băutură” (gest cu scop narcotic), inducându-se astfel dependența mușteriilor față de substanțele psihotrope conținute de plantă. „Se și zice despre unele cârciumi - relata un informator popular - că pentru aceea merge lumea la ele, pentru că-i [a]duce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
domol. - Am visat într-o noapte un bătrân cu barbă albă. Mi-a spus că supraviețuirea nu poate să reprezinte un scop în sine. Fiecare clipă care trece trebuie să fie o luptă pentru a asigura copiilor noștri nu aceeași bucățică din câmpul chu, ci una din ce în ce mai mare. Trebuie să facem din casa noastră o cetate, o cetate în care să domnească buna rânduială, legile omenești străvechi și nu cele ale Kyrallului! Asta vă promit de mâine. Și pentru toate câte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu are nici un sens pentru el. N'Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa arată! strigă Villerte. Chiar și literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați o bucată dintr o țesătură din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cât trăiește și se exprimă la un nivel puțin spus practic: este vorba despre nivelul utilitarismului pur, pus în slujba celei mai absolute necesități. În timp ce lumea burgheză trăiește apocalipsa, De Gaetano se gândește doar cum să facă rost de o bucățică de pâine sau de o zdreanță cu care să se acopere. Inconștient de enormitatea disproporției demitizatoare, el se „descurcă” plin de bunăvoință, aproape cu bună dispoziție, lucru care este ultima tușă adusă anarhiei inconștiente și sacrilege a fiecărui gest al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
apă curată nu se șterge ci se usucă așezând-o în etajere pentru uscat. -Curățarea și ștergerea tuburilor de sticlă se face servindu-ne de un fir, cam de două ori mai lung decât tubul, la mijlocul căruia se leagă o bucățică de vată; cu ajutorul firului trecut prin tubul de sticlă, vata este mișcată de câteva ori în ambele direcții. 1.6 Folosirea chiuvetelor Nu trebuie aruncate în chiuvete resturi de substanțe care pot murdări sau ataca țeava de scurgere sau care
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Relativa tăcere ce s-a păstrat În jurul acestui subiect, poate neintenționată, are legătură cu practicile istoriografice ale erei comuniste, care tratau problema deportărilor ca tabu. Deoarece comunitățile germane din România tind să devină din ce În ce mai puțin numeroase, este esențial ca această bucățică de istorie a României să fie inclusă În manualele de profil. Etnicii germani au o lungă tradiție În România și moștenirea lor pe aceste teritorii ar trebui să fie vizibilă nu doar sub forma clădirilor medievale, a unor monumente izolate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obișnuită de tortură și, În anumite cazuri, ducea la dispariția fizică a deportaților, ca și În lagărele naziste. Cum mulți dintre deportați erau incapabili să Îndeplinească sarcinile de lucru cu atît de puțină mîncare, deseori aceștia căutau În pămînt orice bucățică sau firimitură de hrană care le putea da forță. În astfel de condiții, coșurile de gunoi erau de cele mai multe ori cele ce salvau o zi obositoare de lucru. Preferatele și de departe cele mai nutritive erau cojile de cartofi găsite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de idei, intervențiile asupra ecosistemelor necesită multă atenție, deoarece știm foarte puține despre felul În care interacționează. Aldo Leopold a surprins În următoarea frază spiritul prudenței ce se impune: „Prima regulă a unui tinichigiu isteț este să nu piardă nici o bucățică”. Planificați ținând cont de posibilele surprize. Alegeți planuri care vă permit o cât mai mare adaptabilitate la neprevăzut. În cazul proiectelor agricole, aceasta poate Însemna alegerea și pregătirea pământului astfel Încât pe el să poată fi cultivate mai multe specii. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]