1,311 matches
-
63. 21 Din Colectivul pentru probleme de propagandă făceau parte: Chelaru Cristea (secretar al CJ al PCR Iași), Nagîț Dumitru (șeful UTC), Paraschivescu Viorica (șefa pionierilor), Huian Gheorghe (secretar comitet de partid CFS), Pleșca Maria (țărancă), Tiron Mihai (director IAS Bucium), Andone Ioan (șef CUASC Iași), Andronic Dumitru (inspector principal la Departamentul culte), Agheorghicesei Mihai (lector Universitate), Ceucă Constantin (locțiitor al secretarului de partid din Deleni), Chiriac Ioan (director CCTS), Florea Pavel (secretar Comitetul municipal de partid Iași), Gîdea Florin (secretar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
formal și insista mereu ca să obțină fonduri europene. Trebuie să facem un proiect, altfel cum putem să accesăm fondurile? Eu am un proiect, lucrez la el de un an, se repede Pascu. Să auzim. Ați auzit de restaurantul ăla din Bucium. De fapt sînt mai multe. Bețivii uită să se ușureze la plecare și vin la stația de autobuz. Așteptînd cam mult le vine a urina și o fac pe gardul viu. Nu știam. M-am gîndit să facem un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai degrabă nu voiam acest lucru. Sigur însă, în adâncul sufletului meu așteptam o asemenea întâlnire. În clipa următoare am simțit atingerea unei mâini și, fără voia mea, pașii au pornit pe urmele chipului de fum și a glasului de bucium...Am să te port pe căile urmate de bunii și străbunii noștri voievozi... Nu vom scrie o nouă istorie, ci vom încerca să ne limpezim cele știute, să ne reamintim cele uitate ori să aflăm cele neștiute...Voi fi gata
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
avut loc fapte ca cele povestite mai la deal a înfierbântat mințile unora și povestea-i gata...Mai bine să-ți spun că în 1669 clopotele bisericii au fost turnate la Danzig. Clopotul mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui Duca.” Cred că acel clopot se află lângă poartă, pe un postament din piatră. Pe rotunjimea lui se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod.” - Pictura bisericii a fost încredințată pictorilor Mihai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
seama că-i bine să mergi din aproape în aproape. Adică să nu sari la cine știe care mănăstire când ai una lângă tine.La care mănăstire te gândești acum, dragule? - Eu zic să mergem la mănăstirea Socola, așezată colea în gura Buciumului. - Doamne-ajută! Te aștept la mănăstirea de călugărițe a Socolei. Eu n-am apucat să spun nimic. Am rămas cu vorbele pe buze și cu privirea spre clopotniță de unde pluteau către mine ultimele vorbe ale Spiritului domnesc. M-am închinat smerit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe Vasluieț, ce se chiamă Poiana Blagăi, și cu altă poiană împotriva acelei, spre soare apune...ce se chiamă Poiana lui Melinte.” Păun însuși, întocmindu-și diata la 1 aug. 1672 (7180), spune: „Descălecat-am și noi o mănăstire în Bucium, la Piatra cea Mică, ce să chiami Clatie; dându-i sate, moșii și vii și alte fialiuri de bucate: stupi, vite; satul Tohănești...și cu trei mori gata, într-o casâ, cu amândoi țărmurii în apa Bârladului...și cu trei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care, la 15 aug. 1736 (7244), printr-un zapis, confirmă cele de mai sus, scutește de dări zece pogoane de vie de la Odobești și 12 poslușnici. Apoi împuternicește mănăstirea să ia câte doi potronici de la cei ce scot piatră de la Bucium și Poiana lui Păun. Iar de la cei ce cară piatră în Iași să ia câte patru potronici de om. Nu știu cum se face, dar nu-i lăsată mănăstire de la Dumnezeu ca să nu aibă măcar un strop de gâlceavă. Iaca și mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
patru potronici de om. Nu știu cum se face, dar nu-i lăsată mănăstire de la Dumnezeu ca să nu aibă măcar un strop de gâlceavă. Iaca și mănăstirea Dancu are pricină de gâlceavă cu o biserică (care o fi aceea nu știu) din Bucium. Mănăstirea, prin egumenul ei Ioanichie, s-a jeluit lui Grigorie Ghica voievod că acea biserică nu recunoaște că este metoh al mănăstirii Dancu. La 30 aug. 1736 (7244) vodă răspunde: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru Ioanichie egumenul de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
rotunjire a avuției mănăstirii Dancu. Este vorba de împuternicirea domnească de a lua dijmă de pe o fostă moșie a mănăstirii Păun, dată de Mihai Racoviță voievod la 28 aprilie 1717 (7125). O nouă împuternicire de a lua zeciuiala de pe moșia Bucium a fost dată la 7 iulie 1756 (7264) de Constandin Mihail Cehan Racoviță lui Ioanichie, egumenul mănăstirii Dancu. - Eu am noroc, mărite Spirit, în a găsi câte un zapis mai altcumva. Am aici unul prin care, la 17 ian. 1744
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au bani vor lucra mănăstirii doar 6 zile pe an - 3 zile vara și 3 zile iarna. Si pe lângă multe altele sătenii au acceptat și obligația „să n-aibă să vândă nimeni vin pe moșăia mănăstirii.” - Frumoasă reușita sătenilor din Bucium. Acum am să-ți arăt o hotărâre interesantă, din 14 mai 1761 (7269), a lui Ioan Theodor Calimah voievod. „De vreme ce cinstit părintele și rugătoriul nostru, Sfințiia sa chir (Ioanichie) Sânadon s-au apucat ca să facă o sfântă biserică de piatră
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să se facă biserica...cum și cei 10 salahori la lucrul bisericii făr-de nici o sminteală să-i dați. Aceasta poroncim.” - Interesant mod de a face o biserică a gândit „chir (Ioanichie) Sânadon”. Dar mai interesant este faptul că biserica din Bucium apare ca fiind ctitoria din 1762 a lui Ioan Theodor Calimah voievod și nu a lui „chir Ioanichie Sânadon”, cum scrie în zapis. Cum necum, dar eu am norocul să dau peste zapise care vorbesc despre pricini de judecată ale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
favorabilă mănăstirii Dancu, care rămâne stăpâna unei pivnițe de piatră din curtea mănăstirii, în urma judecății cu Ioniță Cuze postelnic. Mănăstirea Dancu are câștig de cauză și în judecata cu Tudosca, soția răposatului Proca, negustor, pentru un loc de prisacă de la Bucium. Din nou câștigă mănăstirea Dancu o vie, în urma judecății din 25 nov. 1764 cu Vasâlca din Iași. Mănăstirea Dancu are o ultimă judecată cu biserica Armenească din Iași. În anafora mitropolitului Moldovei, Gavriil, din 15 iunie 1768, se spune că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
am miluit...ca să aibă a țâne șesesprezece liudi poslușnici, oameni streini, la Buciumi la Metoh sau și într-alt loc...și i-am iertat de toate angheriile.” Dacă îmi dai voie, mărite Spirit, aș adăuga faptul că pivnițele metohului din Bucium mai sunt și astăzi la locul lor. Mai la deal de biserica lui Ioan Theodor Calimah vodă.. - Mănăstirea Zlataust s-a așezat bine pe picioarele ei destul de repejor și a început să cumpere câte ceva. Zapisul din 7 feb.1685 (7193
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zapis de confirmare dat la 14 dec. 1703 (7212) de Mihai Racoviță voievod, din care aflăm că mănăstirea Zlataustului era stăpâna satului Găureni de peste Prut și a unui loc din hotarul târgului Iași. Prin același zapis se confirmă vinăriciul de la Bucium și se scutesc de dări 16 poslușnici. Mai spuneam noi că mănăstirile primeau și bani gata făcuți. În cazul de față, aflăm aceasta din zapisul de confirmare a dreptului mănăstirii Zlataust de a lua câte o sută de lei pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bunul lor Hărțan de la domnia mea, din 3 părți din Pungești, jumătate partea din jos și jumătate din moară, și jumătate din câmpla Trifan”. (surete...p, 31). Pungești, Petru Vodă (Șchiopul) întărește la 5 mai 1587 “Drăghinii și fiului aceștia, Bucium Aprodu, stăpânirea unei moșii în sat în Pungești, pe Racova, ținutul Tutovei, cumpărătură de la Agafton episcopul de Roman pentru 320 ughi- moșie ce fusese închinată sfintei Mitropolii a Romanului de un călugăr Ionichie monah neam cu cumpărătorul”...(documente bârlădene, vol
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
discordante cu oferta mediului - a se Înțelege ale copacului-gazdă - necesități dependente de temperatură. Iar asta am văzut-o cândva când, iubind bradul, doream ca barem eu să nu particip la masacru: În Copoul meu nu găseam vâsc; În schimb, În Bucium, unde vântul abate toată căldura emanată de oraș, el, vâscul, trăia ca’n rai. În fond, ce face acuzatul? Strică lemnul? Ne doare pe noi, care-l dorim scânduri, nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trei grupe principale. Prima categorie este reprezentată de locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, erosul și imaginea iubitei, motivul germinației universale. În a doua categorie se încadrează cerul înstelat și îngerii, luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor celorlalte și tratată ca atare, este insula lui Euthanasius. Delimitarea pe capitole a avut în vedere dihotomia termenilor: pragmatic-ideal, material-imaterial, real-imaginar, fizic-metafizic. Este, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pas. Dintr-o dată, frământat și împădurit, contrastând cu drumul care vine dinspre oraș, se găsește acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numa-n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta 109. Elementele laitmotivice ale operei eminesciene sunt adunate toate în unul și același spațiu al copilăriei ipoteștene: luna, lacul, codrul și buciumul (cornul) sunând. Ele se imprimă în spiritul copilului și rămân până în ceasul ultim al omului matur, iar dacă, prin absurd, ar fi putut fi detectate la vreun miraculos aparat, s-ar fi descoperit cât de adânc protejate stau urzelile acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pretinde că există câte o lună, un cer înstelet și un sunet de corn pentru fiecare loc al globului pământesc. Se poate susține însă că numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul sună pe dealuri, carele vin scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar tocmi și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]