1,895 matches
-
mai exact austriacul Adolf Kranzberger) și un bufet de lemn. Un an mai târziu afacerea a fost preluată de căminarul Vasile Gafencu, care a constatat că în jurul bufetului este multă "„necurățenie”" și a solicitat o aprobare pentru a construi un bufet de cărămidă. În 1852 domnitorul Grigore Ghica a împrejmuit parțial terenul cu un grilaj de fier. În același an s-au aprobat 526 lei și 16 parale pentru plantarea de flori (o sumă importantă la acea vreme), ridicându-se în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
În 1852 domnitorul Grigore Ghica a împrejmuit parțial terenul cu un grilaj de fier. În același an s-au aprobat 526 lei și 16 parale pentru plantarea de flori (o sumă importantă la acea vreme), ridicându-se în parc un "„bufet de cofetărie”" și un pavilion muzical. Grădinarul Wilhelm Rach a solicitat în plus 2.000 de butași de trandafir și 2.000 de arbuști de liliac. Totodată, aleile au fost îndreptate "„după un plan mai nou”", întemeindu-se și bulevardul
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
mai noi, ele însele degradate și trecute oficial în administrația Palatului Copiilor din Iași, situație descrisă de un istoric ca „jenant(ă) pentru capacitatea managerială actuală la Iași”. În 1890 a fost construit sub primariatul lui Vasile Pogor un nou bufet în parc, clădire de lemn în stil austriac. Aceasta a supraviețuit sub aceeași destinație până în 1989, când a fost demolată și înlocuită de edificiul modernist al Muzeului „Mihai Eminescu”. Spre sfârșitul secolului, parcul era îngrijit frecvent, băncile vopsite regulat, iar
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
balconul Trumam și mai multe camere, inclusiv dormitorul principal, dormitorul Lincoln , dormitorul reginei, precum și alte două camere, o mică bucătărie și un vestiar. Cel de-al treilea etaj este format dintr-un solar, o Sală de jocuri, Linen Hall, un bufet și o altă cameră. Biroul Oval este biroul oficial al Președintelui Statelor Unite. Creat în 1909 ca parte a unui ansamblu de expansiune din corpul de vest de la Casa Albă în timpul administrației lui William Howard Taft, biroul a fost inspirat după
Casa Albă () [Corola-website/Science/304118_a_305447]
-
mixt din localitate. În sat sosește profesoara de greacă Praxiteea (Carmen Galin), care primise repartiție ca profesoară de muzică. Noua profesoară atrage atenția puținilor bărbați rămași. Bărbații plecaseră la fabrică și din cauza faptului că acolo se câștiga mai bine, iar bufetul rural își depășește lunar planul la vânzări de băuturi spirtoase, însuși Iustinian (Paul Lavric), primarul comunei, fiind un vizitator frecvent al localului. Femeile decid să-și readucă bărbații în sat pentru a lucra la CAP. Despina (Florina Cercel) îi dă
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
plecat nemulțumiți) și faptul că absolvenții liceului agricol prestau în sat alte munci decât cele pentru care fuseseră pregătiți. În sat se aflau cinci tineri absolvenți de liceu agricol care lucrau că poștă, la agenția loto, la dispensarul medical, la bufet și la magazinul mixt. Tânărul își roagă pe Toderaș s-o ajute pe Varvară și scrie un raport cu schimbările propuse pentru îmbunătățirea activității agricole din comuna. Ionuț îi spune mamei sale că pentru a mări producția trebuie să rotească
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
1962 februarie CAP Căpâlna aderă la CAP Gâlgău alături de celelalte sate: Dobrocina, Fodora, Gura Vlădesii. 1965 sătenii construiesc ”Căminul Cultural” care funcționează și azi. 1968 se construiește trotuarul de pe marginea drumului județean. 1970 se construiește magazinul din sat (cooperativa) și bufetul, azi în paragină. După 1989 satul se depopulează masiv iar populația este din ce în ce mai îmbătrânită. Bibliografie: 1. prof. Văleanu, Ion. "Monografia Satului Căpâlna", document privat, manuscris publicat prin grija Prof. Univ.dr.ing Ovidiu Centea Monografia a apărut în Editura CAIETE SILVANE în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Valoarea unui tichet de masă se indexează semestrial în funcție de indicele prețurilor mărfurilor alimentare, comunicat de Comisia Națională de Statistică. Emiterea tichetelor de masă se face de către unitățile autorizate de Ministerul Finanțelor Publice sau de către angajatorii ce au organizate cantine-restaurant sau bufete. Pentru a fi valabil, un tichet de masă trebuie să aibă înscris numărul sub care a fost înseriat de unitatea emitenta. De asemenea, este obligatoriu că pe tichet să fie imprimate numele și adresa emitentului, valoarea nominală a tichetului, perioada
Tichet de masă () [Corola-website/Science/304063_a_305392]
-
inițiată de Ion Mincu, aceasta fiind numită și stil neo-românesc. "Ion Mincu", îmbină în mod armonios, elemente din arhitectura noastră medievală, punând accent pe pridvorul cu arcade sau arcaturile în acoladă, elemente ce pot fi observate la "Casa Lahovary "(1886), "Bufetul de la Șosea" (1892) sau "Școala Centrală de fete" (1890), toate fiind construite în București. Un alt arhitect român, Petre Antonescu va continua stilul lui "Ion Mincu". Acesta a creat "clădirea primăriei din București" sau "Palatul Administrativ din Craiova". Stilul lui
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
cu saci de libertate/ cu multiple luări de poziții!// Cine să-mi schimbe lespedea și bandajul?/ îngerul erodat și cununa de marmură?/ De pe alee vin voci fără oameni/ și fără animale.// Amintiri - fericirea a fost/ și nu va reveni curând". Bufet cu oglindă: "Erai mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
dogăriei se plânsese: — Nu pot să țin un copil neastâmpărat ca ăsta în casa mea. Mama lui Hiyoshi nu putea înțelege ce voia să spună prin „neastâmpărat”. Alte locuri unde Hiyoshi a mai început ucenicia au fost atelierul ipsosarului, tejgheaua bufetului de la târgul de cai și fierăria. Niciodată nu stătea mai mult de trei, maximum șase luni. Du-te-vino-urile lui au ajuns treptate cunoscute și i s-a format o reputație atât de proastă, încât nimeni nu mai voia să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Din acest simplu motiv, omul nu este o muscă. (Alexander Pope, Eseu despre om, I, 193-194) Scrierile privind corupția politică sunt remarcabile sub aspectul conținutului, domeniului tratat și ambițiilor autorilor (normative sau analitice). Totuși, aceasta înseamnă mai curând că în timp ce bufetul cu autoservire este un ospăț ademenitor de măncăruri de tot soiul adunate din întreaga lume, prețul plătit pentru această varietate este absența unei mese copioase gătite în casă. Nu putem examina scrierile privind corupția politică așa cum analizăm arhitectura dorică sau
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
o curte foarte mare. Îmi aduc aminte că mergeam și ne jucam acolo, mâncam mai mult ca acasă - Îmi plăcea să fiu cu mulți și-mi aduc aminte că acasă... — Prietenii erau români? — Da. Și țin minte că luam din bufet farfurioare, ceșcuțe, cu care mă duceam la joacă, tacâmuri, și se aduna acolo o Întreagă gospodărie, după care venea mama și le aducea Înapoi sau ne lăsa să ne jucăm acolo. Îmi aduc aminte că de sărbători mergeam la sinagogă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-i luam mâncarea, că ea nu putea... Din niște cârpe făceam păpuși, așa țin minte, și ne jucam cu ele... Nu țin minte de acasă, dacă am avut păpuși sau alte jucării, ceșcuțe și farfurioare, țin minte că luam din bufet, dar dacă am avut păpuși nu țin minte, nu-mi aduc aminte să mă fi jucat acasă cu păpuși sau alte jucării... Deci acestei fetițe Îi duceam și păpuși și alte jucării... Îmi mai aduc aminte de o fetiță frumușică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-ai fost de-ai lipsit?", zise "tinerelul"' rece și indiferent. "Păi cum, dom'șef, nu v-am raportat că mi s-a îmbolnăvit nevasta?" S-a îmbolnăvit nevasta, nu te-ai îmbolnăvit tu, care te-ai dus pe urmă la bufetul "Tîmpa".'' "M-ați văzut dumneavoastră?!"', zise țiganul cu o simulată voce jalnică. "Hai, bă, ia taci, i-o reteză tinerelul distrat. Ai fi în stare s-o ții așa până mâine dimineață, dă-te dracului, parcă ai fi regele Angliei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi bogată, care se repetă nu chiar zilnic și desigur fără să mă mai stingherească țiganul, dar totuși destul de des, în care domina Vintilă, inepuizabil... Dacă n-ar fi fost el, n-ași mai fi mers cu ei la acel bufet... Nu era cum mă avertizase Ion Micu, atunci la braserie, că voi întîlni jos forțele obscure de autoritate și dominație a maselor, dar ceva tot era, deși acești deratizori nu reprezentau chiar masele: dădusem de forțele târâtoare și într-adevăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și într-adevăr obscure care viermuiesc în adâncurile lor și care nici la un pahar de vin nu-și puteau ascunde ura, ranchiuna și abjecția (gîndul mă ducea și la desvăluirile lui Vintilă, nu numai la ceea ce auzisem în acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată consumația și plecai. Acasă Malilda strâmbă din nas când mă apropiai de ea. "Miroși urât, zise, unde-ai fost? De unde ai luat mirosu-ăsta? Apoi, cu o privire bănuitoare: și pantalonii unde i-ai pătat?" "La
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glasă, zise Calistrat, și să iasă la manifesdație..." Și cine ar fi dușmanul de clasă?" râse Vintilă. "Treaba lor, zise Calistrat. Exploadatorii dintre ei..." După ce terminarăm, ne urcarăm în autobuz și ne întoarserăm în oraș, dar nu acasă, ci direcția bufetul "Tîmpa". Toți eram însă îngrețoșați și nimeni nu mâncă, se bău doar țuică și în curând ne ridicarăm și plecarăm. După amiază tata îmi dădu un telefon să trec pe la el. "E adevărat, zise, că lucrezi la deratizare?" mă întrebă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te ocupi de ridicarea nivelului cultural al maselor (adăugă el cu ironie), organizezi serbări, recitaluri, poezii, chestii de-astea... ziarul de perete, material sportiv, meciuri, excursii... Tocmai au dat afară pe unul care, la o serbare cu dans și bufet, a ridicat al dracului prețul la mititei, la sendviciuri, la șprițuri... Diferența o băga în buzunar. Ce zici?" "Ce să zic, nimic, încearcă! Numai că n-or să angajeze ei la ridicarea nivelului cultural al maselor un dușman de clasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
verva, adică de Bacaloglu și grasul Calistrat, dar și de strelitul Pantelimonescu (famenul avea acest nume bizar), Vintilă se va plictisi, și eu cu el. Dar, gândii, nimeni nu ne putea împiedica să-i găsim, în jurul orelor prânzului, adunați la bufetul "Tîmpa". Luarăm cu noi din aceeași magazie un sac cu var, două găleți și bidinele (sacul, bineînțeles, Vintilă, și eu cele două găleți și bidinelele) și pornirăm. Faceți întîi centrul, ne spusese Istrate, pe urmă, treptat, restul orașului. Da' vedeți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i ușor să învingă în el resentimentul împotriva oamenilor care îl dăduseră afară de la o școală primară unde era învățător și îl trimiseseră la închisoare, apoi la deratizare). Aveam să aflu mai multe. Vintilă mă pregăti. În drum spre cunoscutul "Bufet" intrarăm într-o bodegă. "Calistrat, îmi povesti el, care vă amintiți, dom' profesor, fusese tehnician înainte de istoria lui din deplasare, făcuse un memoriu și reușise să redeschidă procesul lui de viol, fiindcă nu luase un an, un an făcuse, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doaga asta!" "Ce doagă?" Nu vă spun! râse el, ca și când mi-ar fi sugerat că ținea atât de mult la mine, încît nu vroia să mă lipsească de plăcerea de a descoperi singur ceva extrem de interesant. O să vedeți!" repetă. III " Bufetul" însă nu mai exista, fusese dărâmat și în locul lui se construise un hotel, iar la parter un elegant restaurant cu braserie. "Veniți după mine", zise Vintilă intrând și trecu printre mese și mă duse într-o încăpere, un separeu, acolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi se adresă: "...Hai să strângem paharele și tacâmurile și să le ducem în casă. Gata, zise, cu o voce ascuțită, imitând ceva, o chelneriță sau o bucătăreasă, nu se mai servește nimic, s-a închis tot, și bucătăria și bufetul." Dar mai era vin, păstrarăm câteva pahare și revenirăm. Doamna Chiriță nu se lăsă dusă nici după ce zbanghiul și soția lui plecară și ei, dând bună seara foarte ceremonioși. "Însoară-te, domnule Petrini, reveni arămia, care acum, sub lumina lunii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin grădina orașului, singur sau în compania „câinelui de aer”, îndelungi și melancolice popasuri la bufetul termita, conversații prelungite cu prietenii sau cu diverse „zeițe”), mopeteiana își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile, se dovedește, până la sfârșit, o figură nu doar ieșită din comun, ci și emblematică pentru un univers în care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-am dat "dreptul" și ne-am dus împreună la bufet, să bem ceva. Eram în trei, cu bufetierul. Și le-am zis: "Tovarășe președinte și domn' Costel... Vă dau o veste de la Timișoara: nu trece o săptămînă și Ceaușescu cade!" Președintele s-a albit la față: "Măi, Mitică, tu n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]