1,882 matches
-
obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață și nici de trezit nu reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat prosoapele lui Luke, iar el mi-a zâmbit, închizând ușa băii. * * * Oamenii mănâncă supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e o greșeală să servești supă la un bufet - nimeni nu poate să care toate farfuriile și castroanele alea! — Ei, scuze, a cotcodăcit Suz, deși nu arăta deloc cum că i-ar fi părut rău. Presupun că suntem chit, de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz, despre care nimeni n-ar fi spus că are habar... și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cât mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitându-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sunt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai logic. — Aha. Mersi. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro primită de la un barosan din ăsta cu bagaj mult. Cu hârtia asta e de-ajuns ca Aurică să intre la bufet, s-o scoată, exact ca-n povestea aceea veche a lui Mark Twain, s-o netezească puțin, se uită în jur ca și când ar vrea să spună Mă îndoiesc că are să-mi dea restu’ la asta, fata de la bar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bar l-a și servit, pe credit, cu romul lui. Aurică are și-o nevastă urâtă ca foamea (dar tot el zice că nici o femeie nu-i urâtă, numai băutura nu-i destulă), care vine seara să-l ia de la bufet, drăcuind filosofic alcoolul și prăpastia în care-l aduce el pe om. Am auzit că are și doi copii făcuți în clipele de luciditate, care au terminat liceul și au plecat prin țară. Nu numai trenurile de Mare îmi întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spune chiar că l‑a văzut și că arată foarte bine și mă întreabă noi când ne luăm? Nici nu mai știu câtor persoane le‑am spus că acum un minut era aici. Am luat două farfurii cu mâncare de la bufet - una pentru mine și una pentru Luke (una am răsturnat‑o într‑un ghivechi cu flori). Mai mult, am împrumutat sacoul unui bărbat și l‑am pus pe scaunul de lângă mine, drept haina lui Luke. Partea bună e că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de alții! — Să nu cumva s-o ia unul Înainte! — Să-i ieșim Înainte lui acum, când intră În vamă! — Ar fi mai bine să nu Îi ieșim Înainte! Dar poate la subsol e veceul! — Dar poate la subsol e bufetul! — Dar poate la subsol sunt țigări, cafea amestec, nechezol! — Ness veritabil! — Dar poate... — Dar poate... * Iar mama trăia toate panicile tatei și În același timp punea la punct strategia viitoare pentru a facilita o Întâlnire confidențială la nivel Înalt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un borcan dintr-un bufet); și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știa de ce venise, eu i-am zis să caute și singură În bucătărie ce are nevoie, după o vreme ea m-a strigat, că nu găsește, s-o ajut, am ajutat-o, am ținut scaunul să ajungă până sus, pe bufet la nu știu ce și când s-a dat jos de pe scaun, m-am trezit sub fusta ei, cu poalele-n cap, ea s-a speriat, a strâns tare picioarele, dar eu știam de la Tecla cum se descuie ușa asta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de limitare a vitezei pe drumul către bufet, a explicat ea fluturându-și mâna în semn că se plictisise de acel subiect. A, eu nu pot să mă uit direct, dar vreau să vă aruncați ochii peste umărul meu stâng, la femeia care tocmai a intrat pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care femeile și le agățau de umăr. Aceste genți făceau adevărate minuni. Din ele femeile scoteau ca prin farmec tot felul de lucruri și în ele dispăreau tot felul de lucruri. O gustare, dulciuri, bani pentru o înghețată la bufetul din sat, caseta cu muzică pe care din păcate o uitaseși acasă, cărți, gumă de mestecat, hârtie igienică. Pe toate le dădea la iveală mama din geantă, în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr o cafea și un croissant, mă așez respirând ușurată lângă fereastră, am impresia că este exact același tip de croissant pe care îl mânca medicul de la Camera de Gardă, îl văd de la depărtare intrând, îi arunc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este deja cufundat în paginile cărții, va fi bine, o zi de post nu îi strică, figura lui se relaxează pe măsură ce descifrează versetele antice. Cobor să beau o cafea, spun eu repede și ies din salon, dar nu merg la bufet, ci mă îndrept spre mașina parcată la depărtare, la poalele muntelui. Nu-și va da seama că am fugit până la serviciu, deși el era acela care lipsea de acasă zile în șir, tot mai avea obiceiul de a vorbi plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era o trădare, de ani de zile mă întorceam simțindu-mă aproape vinovată de la serviciu, acum mă frământasem tot drumul dacă să îi spun că am fugit până la serviciu sau să îi spun că am dormit pe mine jos la bufet, fapt care l-ar enerva mai puțin, dar când ajung în cortul lui, văd că doarme, iar Tanahul tocit îi acoperă fața, este mult mai îmbujorat decât mine, arăta ca și când i-ar fi tăiat capul, iar în locul său ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fața, este mult mai îmbujorat decât mine, arăta ca și când i-ar fi tăiat capul, iar în locul său ar fi fost pusă o carte, oftez adânc și dau să ies din salon, de data aceasta ca să mă duc, într-adevăr, la bufet, dar o voce slăbită și plină de gravitate venind dinspre patul din față mă oprește. A mers, a mers, mă anunță bătrânul, ca și când ar fi fost martorul unei minuni, ridică-te și mergi, îți vor fi iertate toate păcatele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuia să orbecăi. — Vino-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer plutea miros de pește prăjit. — E bere în frigider, mi-a spus Midori, întorcându-se spre mine. Ia loc până termin mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pus la o parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și am găsit cele zece fire albe zăcând în întuneric. Midori a scos un pahar înalt și îngust din bufet și a aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
place să stau de vorbă cu tine. Ești atât de diferit de ceilalți... „Nu pot să sufăr să depind de ceva...“ ma maimuțări Midori. Am ajutat-o s\ spele vasele. Ea le spăla, eu le ștergeam și le puneam pe bufet. — Ai tăi nu sunt acasă astăzi? am întrebat-o. — Mama e în mormânt. A murit acum doi ani. — Mi-ai mai spus. — Sora mea e la întâlnire cu logodnicul ei și probabil că au plecat undeva cu mașina. El lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]