1,108 matches
-
de hârtie de mărimea unui cupon de pensie, unde își notează cuvinte, idei. Să le spunem "adnotări fulgurante". Sintagma îi aparține. Ascultându-l/citindu-l, constatăm cât de prezent este în cuvintele spuse/scrise. Să-l cităm: "Cristian SIMIONESCU, Ținutul bufonilor, antologie, Iași, editura Junimea, 2002. În ipostază de inspirat director de editură, poetul Cezar Ivănescu a inițiat și coordonează colecția "Dictatură și scriitură", proiect amplu, pe termen lung. Prezența lui Cristian Simionescu, în acest context, nu surprinde. Poetul botoșănean, stabilit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
trecutului caii verzi ai prezentului Frunza de ieri se declară azi rădăcină ah, kir Doxachi, acestor sentimente le va crește o altă inimă? această mână ciuntită își va crește alt trup? Fosforescente, umbrele s-au retras sub tencuiala din ziduri, bufoni vopsiți pe turla Arhivei de stat suflă-n trompete. Jos, în galerii, șobolani isterizați scurmă diamantele imperiului, rod sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci prin ea acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
buimaci, a tret să-și Învingă sila și să sărute gâturile dă la clondire. A venit rându la beutură, ie rându la beutură! le striga energumenu ținând capu sus și unind egzemplu cu preceptu. Belitoru veteran, gășcosu În formă, marele bufon dă la chiolhanele dân Mahalaua Găinii renăștea pă cai mari În mine! Bieții dă ei mă privea fără nici un Înteres. Io n-am vrut să le cer prea mult dân prima noapte, pen’ că japonistu n-are rezistență și vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic deasupra și dedesubt“ care îi scapă. Această stranie și inactuală umanitate a poeziei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totul pe cea de la începutul lui Hamlet, când fantomele pot să-ți apară dinainte la tot pasul, chiar dacă aici nu se ivește nici un spectru. Una dintre acele nopți ce te lasă pradă delirului și nebuniei și în care, așa cum spune Bufonul, „se prăpădesc și înțelepții, și smintiții”. Noapte a tuturor primejdiilor, a tuturor temerilor, căci se află sub stăpânirea unor puteri de altundeva. Și atunci, de ce ne-am mira că întrebarea din Hamlet: „Who’s there?” („Cine-i acolo?”) reapare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Făcând analogia cu cele trei albine îmi vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine și pe bufonul nostru, șeful de birou: absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, arierat (în cazul lui mi-e teamă că enumerarea îmi scapă puțin din mână). Am ajuns la concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni, unele de mulțumire, altele de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie și demență, să-l ajute pe domnul Clyde (Mathurin este, întâmplător și sfântul patron al bufonilor). În ce mă privește pe mine, i-am trimis un salut umil Sfântului Medericus, pustnicul, care este invocat pentru tulburări intestinale. Meditând la chemarea mormântului pe care aproape o auzisem, am început să mă gândesc la mama mea, deoarece m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că ar trebui să te duci și să-l faci pe marinarul acela smintit să plece de pe stradă. Dacă îl prind autoritățile navale, vor descoperi că e un impostor și strategia noastră politică va fi destrămată. Ai grijă să dispară bufonul acela înainte de a face sa eșueze cea mai diabolică lovitură politică din istoria civilizației occidentale. — Da, da! strigă fericit tânărul. Mă duc și-i povestesc și lui totul. Când o să-i spun ce era gata să facă, o să țipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căruciorul și ar fi încercat să vândă crenvurști drept în fața clădirii unde se țineau cursurile de studii sociale. Ar fi transformat deliberat întreaga chestie într-un circ. Ar fi fost o farsă ridicolă în care el, Talc, ar fi devenit bufonul. Doctorul Talc puse jos ziarul și paharul și își acoperi fața cu mâinile. Nu-i rămânea decât să se descurce singur cu biletul. Avea să nege totul. * Domnișoara Annie privi la ziarul ei de dimineață și sângele i se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
peste cap. Dudley Smith râse, ca și cum ar fi auzit un banc tare la Elks Club. Meeks făcu din nou cu ochiul, testând terentul - tu m-ai împușcat în ’46? Mal se gândi că soarta procesului de custodie depindea de un bufon, de un polițist bătăuș și de un avocat ambițios. Dar numai după ce Loew izbi cu palma în masă, punând astfel capăt întrevederii, înțelese că va trebui să dea ochi cu Regina Roșie, devenind astfel propriul lui pion. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
idealurilor generoase, dezamăgirea de a asista la o continuă degradare a umanității”. Adolescenții acestor ani de convulsii sunt marcați de „paradoxul tragic al istoriei” ultimelor decenii. În versurile lor acesta „transpare semnificativ”; „pretutindeni se simte gustul amar, ironia tristă, sarcasmul bufon, teama de ce va fi, spaima de un dezastru ecologic și escatologic împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei firești
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
pus valiza între genunchi și am încercat să-mi iau pulsul. De când mă născusem, era prima oară când făptuiam o asemenea mișcare, i-am prins bătaia, dar îmi era cu neputință să o număr; îmi venea în minte, ca un bufon într-o tragedie, acel vesel 33 - „spune ca la doctor, 33!” -, dar bătaia era atât de neregulată că nu permitea nici o socoteală; fixând acoperișul Ambasadei Române și ținând cu degetele stângii încheietura palmei drepte, nu-mi apăru în gând decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să gândească logic. Existau doar două posibilități: sau copilul era În faza de incubație a unei boli, caz În care trebuia acționat imediat, sau Îl necăjea intenționat, iar el se lăsa dus de nas și se comporta exact ca un bufon. Brusc fu cuprins de milă față de Challengerul palid, chinuit. Și față de el Însuși. „Nu și-au dat osteneala să lase nici măcar un număr de telefon. Probabil petrec la Tel Aviv, Își fac de cap În vreun restaurant exotic sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce? De ce ai acceptat să nu le spui? Pentru că asta n-o să-l ajute cu nimic pe Winston, iar tu suferi oricum Îndeajuns. —Ești destul de OK, Fima. Apoi: — Cu toate că ești un om destul de ciudat. Uneori ei te numesc pe la spate bufon. Și chiar ești pe undeva un bufon. —Bea-ți laptele acum, Dimi. Și spune-mi unde găsesc valiumul ăla. Mama ta a spus să-ți dau jumătate de pastilă. —Și eu sunt un mic bufon. Dar eu nu sunt OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spui? Pentru că asta n-o să-l ajute cu nimic pe Winston, iar tu suferi oricum Îndeajuns. —Ești destul de OK, Fima. Apoi: — Cu toate că ești un om destul de ciudat. Uneori ei te numesc pe la spate bufon. Și chiar ești pe undeva un bufon. —Bea-ți laptele acum, Dimi. Și spune-mi unde găsesc valiumul ăla. Mama ta a spus să-ți dau jumătate de pastilă. —Și eu sunt un mic bufon. Dar eu nu sunt OK. Ar fi trebuit să mă Împotrivesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei te numesc pe la spate bufon. Și chiar ești pe undeva un bufon. —Bea-ți laptele acum, Dimi. Și spune-mi unde găsesc valiumul ăla. Mama ta a spus să-ți dau jumătate de pastilă. —Și eu sunt un mic bufon. Dar eu nu sunt OK. Ar fi trebuit să mă Împotrivesc. Nu să mă las dus de ei. Dar te-au silit s-o faci. —A fost o crimă totuși. Nu se poate ști. Poate că e numai rănit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și supărare. Tu ai fost cândva căsătorit cu mama mea, dar apoi n-ai mai vrut-o. Sau ea nu te-a mai vrut. Necazuri și supărare. Tata mi-a spus odată că asta s-a Întâmplat pentru că ești un bufon. Mi-a spus asta În engleză. Nici de mine nu au prea mare nevoie. Singurele lucruri de care au nevoie sunt să fie tot timpul liniște absolută În casă, să fie toate Împăturite și puse la locul lor, iar ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
printre picioare. Iar ea Îi spune: E copilul tău, domnule. Când erai mic, Fima, nu ți-ai dorit niciodată În adâncul inimii ca părinții tăi să moară? Să fii orfan și liber ca Huckleberry Finn? N-ai fost un mic bufon? Fima spuse: Asemenea gânduri trec probabil uneori prin mintea fiecărui copil. A fiecăruia. E ceva destul de normal. Dar nu vor asta cu adevărat. Dimi tăcu. Ochii săi albinoși Începură din nou să clipească repede, semn că Îl preocupa ceva. Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Iar acum umpli pagini Întregi noapte de noapte, dar poetul din tine nu mai există. Ce ne-a Încântat pe toate trei a fost neajutorarea ta. Pe de-o parte erai o ființă enigmatică, pe de altă parte un mic bufon. Un copil de genul celor despre care poți fi sigur că dacă În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a doua persoană e sau profet, sau prim-ministru. Inclusiv Țvika Kropotkin. Inclusiv Șamir În persoană, acest Brejnev al nostru. Balamuc, nu oraș. Dar am venit să vorbesc despre Dimi, nu despre Șamir și Brejnev. Dimi spune că mă numiți bufon pe la spate. Atunci poate că știi că fiul tău se consideră și el un mic bufon? Nu te sperie puțin? Mie nu-mi pasă de porecla asta. E destul de potrivită pentru unul pe care până și propriul său tată Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest Brejnev al nostru. Balamuc, nu oraș. Dar am venit să vorbesc despre Dimi, nu despre Șamir și Brejnev. Dimi spune că mă numiți bufon pe la spate. Atunci poate că știi că fiul tău se consideră și el un mic bufon? Nu te sperie puțin? Mie nu-mi pasă de porecla asta. E destul de potrivită pentru unul pe care până și propriul său tată Îl consideră zăbăuc și ghinionist. Deși e și el ridicol. Bătrânul, adică Baruch. Din unele puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Minți ca să scapi de mine. Ca s-o iau din loc. Ți-e frică, Yael. Dar de ce ți-e frică? De faptul că va trebui să te Întrebi În sfârșit de ce Dimi a Început să creadă că e un mic bufon? Yael, cu spatele la el, Împăturind prosoapele de bucătărie și băgându-le unul câte unul În sertar, răspunse Încet: —Effy, o dată pentru totdeauna. Nu ești tu tatăl lui Dimi. Termină de băut cafeaua și du-te. Copilul pe care l-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]