827 matches
-
lamentabil, întrucât nici nu- și asumă subiectul, cum fac Ciulei și Pintilie (Duminică la ora 6), nici nu îl respinge, încearcă să-l ambaleze într-o țiplă cinematografică occidentaloidă. Exemplul cel mai grăitor pentru caprovarzismul cineastului este personajul Ada, interpretat buimac, la întâmplare, de Ioana Crăciunescu, incapabilă a fi măcar o umbră a Irinei Petrescu. Poate că singurul merit al experienței filmice à contrecœur, pe care o reprezintă Ediție specială, este acumularea unei frustrări artistice pe care Daneliuc o face să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
el avea, de fapt, 1200 lei În buzunar, dar i-a dat agentului numai 1000. Prin urmare, l-a păcălit cu 200 lei! Ce era atât de greu de Înțeles?! Bălosu “se uita la el cu o privire rece și buimacă”. Explicitarea Îl buimăcise și mai tare. În locul satisfacției, Bălosu vede intenția vecinului său de a-și bate joc de el. Un lucru Înțelege și Bălosu din limbajul și jocul lui Moromete: că acesta nu aparține universului În care el, Bălosu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
autorului. Nu rămâne fără ecou în lirica lui V. îndelungata frecventare a marilor poeți ai Italiei; uneori recurge chiar la replici, cum este cazul reelaborării unor celebre versuri leopardiene în Dulci stele ale Ursei: „Un umblet mi-a fost viața/buimac în prada gândului/copleșit de întâmplări./ A scăpat de la răspântii/soarele spărgând norii,/topiți apoi în ploi./ Mai afund am încercat să merg în mine./ Totdeauna am revenit/să mă refac/în casa de sub pădure,/intrând în adăpostul copilăriei./ O
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
Dana Dumitriu, Reîntoarcerile poeților: Dragoș Vrânceanu, „Cântecele casei de sub pădure”, RL, 1973, 32; Grigurcu, Idei, 109-115; Crohmălniceanu, Literatura, II, 508-509; Piru, Poezia, I, 144-148; Barbu, O ist., 98-100; Regman, Colocvial, 296-304; Vlaicu Bârna, Dragoș Vrânceanu, RL, 1977, 19; Eugen Jebeleanu, Buimacul frenetic, LCF, 1977, 32; Gheorghe Grigurcu, Ceremonie critică, VR, 1977, 12; Adrian Popescu, Poezia lui Dragoș Vrânceau, ST, 1978, 5; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 235-246; Grigurcu, Poeți, 241-246; Zaharia Sângeorzan, Pelerini români la Columna lui Traian, București, 1979
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite la moarte, pusă la copt în rola anotimpului glorios. Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
și recitit lista transferaților, sperând că poate am sărit peste numele meu la prima lectură, dar nu, nu era o eroare, pe mine comisia m-a considerat nedemn de a fi student la București. M-am dat la o parte buimac, cu creierul răvășit de surpriza cea mare, și mă întrebam cum să fac să pot digera lovitura încasată. Prietenii mei începuseră să se adune în jurul meu și, revoltați de hotărârea împotriva mea, au condamnat-o cu voce tare și au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în materie de orchestre de tot felul, explicațiile lui despre ce și cum stă chestia cu instrumentele muzicale de prin Cuba mi-au făcut capul să-mi vîjîe vreo săptămînă. După ce a susținut o lecție despre instrumentele orchestrelor cubaneze, văzîndu-mă buimac, mă invită să "Vamos a guarachar" (p. 413), adică "hai să dansăm". În seara aceea, după ce am ajuns în pat acasă, îmi vîjîau urechile, terorizat de cuvintele bongo, bembe, bocu, cocoye, okoncolo, cascabeles etc., de a trebuit să beau cantități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui parcă mișcă ceva. Apoi mișcarea nu mai era o părere ci o săltare vioaie a clopoțelului. Sare ca fript și aleargă spre mulinetă strigînd: Mișcă băi, mișcă băi fraților! Somnoroșii săi frați sar ca fripți și apucă să fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos firul și mulinează. Apoi mulinează și iar trage bățos. Apoi le face pe amîndouă în același timp. Ajung și buimacii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fugă buimaci în altă direcție, dar Victor nu degeaba era profesor universitar. Era singurul care alerga în direcția bună. Trage bățos firul și mulinează. Apoi mulinează și iar trage bățos. Apoi le face pe amîndouă în același timp. Ajung și buimacii săi frați și se reped și aceștia la tras. Plecați de aici ! Nu puneți mîna! Supuși, cei doi se retrag cu infinite regrete că nu au și ei un merit cît de cît la scoaterea balaurului. Căci erau siguri că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
747 și a ales acest oraș ca reședință. În acest oraș se află un celebru muzeu în care sînt păstrate unele capodopere făcute la Constantinopol și care au fost jefuite de cruciații din a patra cruciadă prin anii 1204. Cruciații buimaci, mari amatori de jafuri, nu prea știau ce să atace, Egiptul, Ierusalimul sau..., de ce nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
punctele de lucru și la districte, să scoată echipele care să împrăștie nisip și sare. Era bucluc mare. Așa ghețuș nu mai fusese de prea multe ori pe toate traseele. Corina s-a sculat pe la orele 7. Era încă mahmură. Buimacă. Avea o durere cumplită de cap. Și-a făcut o cafea tare. A sorbit-o și s-a mai limpezit. Într-o altă zi ar fi putut lipsi de la serviciu. Dar acum n-ar fi vrut să dea loc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mergem să testăm valurile oceanului, și eventual puțină plajă. Îmi Înșir prosopul direct pe nisipul supraîncălzit și contrar așteptărilor stau minute În șir neclintită. Când procesul de coacere s-a accentuat și pielea Înroșită Începu să mă usture, am alegat buimacă spre apă, fără să mai țin cont de neștiința mea În arta Înotului. Dar ce mai conta În acel moment! Doream să-mi răcoresc trupul cât mai rapid, mai ales că pulsul agitat Îmi semnala cardiopatia ischemică, de care se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai adânc al ușii. Era ora supliciilor, „căci cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel). Cu răsuflarea tăiată așteptam să ni se strige numele. Gardianul plimbă lanterna pe fețele noastre străvezii, paralizate. Maxim! Ieși afară! Emoționat și buimac am ieșit pe coridor fără bonetă și bocanci. L-am rugat pe gardian să-mi dea voie să-mi iau bocancii. De ce nu ți i-ai luat? Mișcă înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem că se află acolo, și acum mă simțeam buimac și neajutorat, pomenindu-mă, pe jumătate orbit, printre stâncile amenințătoare. Nu era nici urmă de Hartley, probabil că se cățărase și sărise, cu agilitate de copilă, undeva, peste cercul de stânci care împrejmuiau pajiștea mea. Am strigat tare: „Hartley!“, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mănânci, fără să bei, fără să te oprești. Nimeni nu poate reuși una ca asta. — Iar ridicarea temperaturii corpului prin concentrare mentală e, evident, foarte utilă într-o călătorie pe timp de iarnă. — Ca bunul rege Wenceslas. Mintea mi-era buimacă, începusem să mă simt foarte beat și ochii mi se lipeau de somn. Auzeam vocea lui James care continua să vorbească, și mi se părea că răzbește foarte departe. Vanitatea mea l-a ucis... Pedeapsa pentru orice greșeală e automată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
enunțurile exclamative au caracter independent sau intră într-o relație de incidență cu alte enunțuri: „- Ce spui, cumnată! Da’ că l-aș ucide în bătaie, când aș afla că el a prins pupăza s-o chinuiască.” (I. Creangă), „Oamenii săriră buimaci care dincotro crezând că-i foc, ori ne taie cătanele, doamne ferește!...” (I. Creangă) „- Lasă-mă, unchiule! -... Bine! răspunde omul bătrân și joacă-nainte...” (I.L. Caragiale) • flexiunea; verbul predicat se situează la conjunctiv (foarte adesea, fără morfemul să la persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soare. Frunzișul prăfuit și greu Își culcă umbră călătoare Pe-al ierbii câmp plăpând... Râzând, cu capul dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Mai mult ca oriunde, Eliade își arată și își camuflează, în această nuvelă exemplară, atât intențiile, cât și tehnicile literare, valorile simbolice. Aparent, nimic mai simplu. Peste o schemă mitologică, Eliade așează o realitate cenușie, banală, cotidiană, dintr un București buimac, răsătitean și moale, cosmopolit. Numai că forțele interne, de adânc ale miturilor încep să lucreze, acumulând energii, explorând, revărsându-și lavele asemeni unor vulcani. În această noua hiperrealitate, timpurile si spațiile coexistă, mai puțin omul, neobișnuit să accepte pluralități, logici
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lichida fizic. Și din acest motiv copiii vor ajunge să-și trădeze la "organele statului" părinții, iar tații, în funcții de conducere, își vor trimite în închisori părinții sau bunicii. Probabil că nu a existat în istorie o frază mai buimacă și lipsită de adevăr și substanță care să producă atâta suferință și haos social. 1148 Apud Frédéric Laupies, Dicționar de cultură generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 423. 1149 V.I. Lenin, Noua politică economică și sarcinile comitetelor pentru educație politică
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei surori". Singura piesă pe care dramaturgul a intitulat-o "dramă" (celelalte erau doar "vodeviluri"). Cehov a dat de "mucegaiul banalității", a surprins cu o "crudă tandrețe", derizoriul care instaurează tragedia. În piesele lui personaje buimace se mișcă anapoda, aiurea, ca niște păpuși dezarticulate. Repetă la nesfârșit aceleași cuvinte și se plictisesc de moarte. "E totuna, totuna", îngână, ca o flașnetă, Cebutkin. Ce ascund oare vorbele acestea fără șir și fără rost? De ce se agață de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și totuși a primit prea puține laude. Sub Reagan, George Shultz a luptat deschis cu secretarul apărării Caspar Weinberger, cu excepția situației când el și Weinberger și-au unit puterile pentru a lupta împotriva CSN. Fiind pe vremea aceea un observator buimac al competiției Vance-Brzezinski, mă simțeam de parcă mă aflam în mijlocul rivalității dintre Brzezinski și Edmund Muskie când aceasta din urmă i-a succedat, în vara lui 1980, lui Vance ca secretar de stat. Lucrasem pentru Muskie în Senat înainte să fiu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
și zalele zuruie crunte...” (G. Coșbuc) „Dar nici nu aș vrea să-l supăr (micșorând imaginea) Cât piperul de ienupăr...” (Arghezi) - imprecație: blestem (dorința de a pedepsi pe cineva) „În două surcele de lemn să se facă Picerele tale, făptură buimacă...” (Arghezi); - perifraza: exprimă În mai multe cuvinte ceea se poate exprima Într-unul singur; Capitala Franței (Paris) Învingătorul de la Austerlitz (Napoleon) Astrul zilei (Soarele) „Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri În ușa compartimentului „unde nu intră decât
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
carului de la televeziune și, alergat de mașiniști și de securiști, o ia la goană spre scena unde Tovarășul își citește discursul. Rumoare, delegații, în picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul Tovarășei, în paltonul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
dezvoltăm sau să asigurăm un trai decent locuitorilor ei, România se încăpățânează să existe.Am avut noroc. Mai întâi am avut noroc că n-am devenit o republică sovietică. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, azi am fi fost la fel de buimaci identitar ca și cetățenii Republicii Moldova. Apoi Războiul Rece ne-a păstrat la frigider așa cum eram înainte de 1945. Din 1990 încoace am început să ne destrămăm lent, să distrugem sau să lăsăm să se distrugă tot ce însemna comunitate ori bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]