2,586 matches
-
În economia de piață, fiecare individ Își urmărește propriul interes, și, cu toate că un astfel de comportament ar putea părea egoist, bunăstarea generală poate fi asigurată numai prin maximalizarea interesului personal. O propunere cel puțin dubioasă. Adevăratul geniu al noii clase burgheze a fost modul În care s-a realizat echilibrarea anarhiei potențiale a individualismului cu o nouă și sofisticată Înțelegere a obligațiilor sociale ale fiecăruia. Marele sociolog al secolului XX, Max Weber, a realizat semnificația noilor acrobații mintale În examinarea rolului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Scăpări, relaxări și dubii, toate erau semne că individul nu era ales și, prin urmare, trebuia evitat. Doctrina lui Calvin a transformat modul de viață nesistematic și oarecum lejer al Europei medievale Într-o viața planificată metodic, caracteristică noii clase burgheze. Autocontrolul a Înlocuit controlul Bisericii În viața de zi cu zi. Burghezia a creat propriul despotism privat asupra comportamentului personal. Au Învățat să fie independenți, să facă sacrificii, să fie calmi, să fie harnici și sârguincioși. La Început, aceste valori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era drumul spre utopie, pentru alții era un coșmar. Europa era prinsă Între aceste două concepții foarte diferite despre societate. Vechea tradiție favoriza un mod mai comunitar de organizare a activității economice, a vieții sociale și a puterii politice. Clasa burgheză În curs de apariție era, totuși mai grăbită să-l lase pe fiecare om liber să-și caute calea. O clasă aristocratică bine așezată a mers Împreună cu burghezia. Nobilimea s-a dovedit foarte flexibilă În a se adapta la noile
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
toate țările Europei În secolul al XIX-lea și la Începutul secolului XX. Ideea unui stat al bunăstării a fost acceptată În Europa În această perioadă. Era un mare compromis, un mod de a liniști, pe de o parte, clasa burgheză În ascensiune și resturile aristocrației și, pe de altă parte, clasa muncitorilor europeni și sărăcimea. Ideea regimului proprietății private va fi menținută În schimbul promisiunii că unele dintre excesele capitalismului de piață neînfrânat vor fi distribuite sub forma beneficiilor sociale guvernamentale
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ale Americii și Franța, s-a răspândit rapid și În restul Europei În secolul al XIX-lea și prima parte a secolului XX. Două lucruri au fost În mod special importante În accelerarea tranziției: confiscarea pământurilor bisericești de către noua clasă burgheză și apariția căilor ferate și a telegrafului. Franța și Spania au Început să confiște proprietățile iezuite Începând cu 1760. Vânzarea forțată a proprietății Bisericii a continuat În Italia, Germania și În alte părți. O bună parte a acestor pământuri a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
joc profund” pentru a-și stabili o identitate comună. Numai atunci când sentimentul lor de solidaritate și coeziune este bine format, amenajează piețe, negociază schimburi și stabilesc guverne pentru a reglementa activitatea. Chiar În era modernă timpurie, când capitaliștii și clasa burgheză În formare au inventat un naționalism imaginar pentru a uni popoare, anterior separate, Într-o nouă configurație politică, statele-națiune au trebuit să caute În trecut și să Împrumute fragmente din diversele istorii culturale locale pentru a alcătui un nou mit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Eu, Tina și Adam”, FCL, 1935, 1 271; Nicolae Roșu, Doi romancieri: T. C. Stan și George Acsinteanu, CL, 1935, 3-5; C. Dan Pantazescu, „Eu, Tina și Adam”, ȚA, 1935, 826; N. S. [N. Steinhardt], „Cei șapte frați siamezi”, „Revista burgheză”, 1935, 4-5; Pericle Martinescu, „Eu, Tina și Adam”, „Reporter”, 1935, 70; N. Pătrașcu, Un scriitor al micii burghezii, „Reporter”, 1935, 71; AD. B., „Eu, Tina și Adam”, VR, 1935, 5-6; Victor Valeriu Martinescu, Galia Faressova, „Reporter”, 1935, 73-74; C. I.
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând fără trac manifestări de imoralism gidian și traume psihice de tip
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice ale fatalității etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul dramaturgiei din epocă. Mai des comentată a fost Acolo, departe..., pe tema
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
cocteil politic. Carierismul poetului se vădea de timpuriu. Iarăși subscriem la considerațiile comentatorului: "În anii proletcultismului, Beniuc s-a bătut să convingă că sintagme precum "țara noastră bolnavă", "stejarul românesc", "crengile uscate-n vîrf" erau o denunțare mascată a orînduirii burgheze de pe pozițiile ilegalistului comunist. Uitînd sau prefăcîndu-se că uită adevărul potrivit căruia teza României bolnave, putrede moralicește, roasă la rădăcină, cu crengi uscate în vîrf aparținea și gîndirii de dreapta. La fel cum aceleiași gîndiri îi aparținea și credința că
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Discursul critic, acuzator, este în mod evident mai pregnant aici. Ambele piese ilustrează antagonismul aparență-realitate. Replica este cursivă, dinamică, aplicată, conflictele interferează substanțial drama și tragedia. Alături de aceste două lucrări, Gaițele este a treia componentă a ceea ce autorul numea Trilogia burgheză. Reprezentată, într-o primă formă și sub titlul Cuibul de viespi, la Teatrul „Regina Maria” în stagiunea 1929-1930, piesa va suferi câteva modificări, publicului oferindu-i-se varianta definitivă în spectacolul Naționalului bucureștean din primăvara anului 1933. Satiră vizându-i
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
București, 1946; Darul frăției, București, 1953; Dreptate, București, 1953; Dulapul cu oglindă, București, 1953; Negustorie cinstită, București, 1953; Cu viața mergem înainte, București, 1953; Gaițele, București, 1953; Teatru, introd. Simion Alterescu, București, 1956; Ruxanda și Timotei, București, 1957; Gaițele. Trilogia burgheză, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1976; Gaițele și alte piese de teatru, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1986; ed. 2, București, 1989. Traduceri: D. Furmanov, Răzvrătirea, București, 1952 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); N.V.
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Cabazan, care iscălea Cz., Alcazar, Ban, Alban, Profetescu, Polin, Tică Ghimpe ș.a., gazeta conține pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de breaslă. Se vizează parvenitismul, șubrezenia moravurilor burgheze, cabotinismul unor poeți pesimiști (Radu D. Rosetti), într-o manieră veselă, ușoară, fără fulgerările satirice de mai târziu ale lui Cazaban. Nu lipsesc nici schițele ușor licențioase, pe gustul unei anumite categorii de cititori. R.Z.
BOLTA-RECE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
reprezenta mai curând o concepție speculativă decât una științifică. Lovinescu își atribuie o atitudine pozitivă, de simplă consemnare a faptelor. Rămase încă într-un stadiu de civilizație tradițională, Țările Române s-au înscris brusc în albia progresului occidental, prin revoluția burgheză de la 1848. Constituția de la 9 iunie înseamnă pentru Lovinescu „adevăratul punct de plecare al unei noi orientări a poporului nostru; ea reprezintă gestul simbolic, prin care axa vieții noastre politice și culturale s-a schimbat din răsărit în apus; de
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
colonelul Nojin. Pentru atingerea unor țeluri propuse, membrii cotizau în vederea strângerii de fonduri bănești. Sub acest raport, Câmpineanu a fost unul din cei mai de seamă susținători. Tot el avea să imprime ideologiei promovate de S.F. o direcție democratică și burgheză, contrară orientării plutocrate a domnitorului, ca și a consulului rus. Se pare că, spre sfârșitul activității ei, societatea adăpostea o organizație politică secretă, care milita pentru unirea Principatelor Române, pentru egalitate în fața legii, pentru eliberarea robilor, vot universal, înlăturarea protectoratului
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
că Zerlendi este nu numai inițiat În literatura ascetică și mistică indiană, dar și practicant. Pare neverosimil nu pentru criticul literar, ci pentru indianist, care nu poate accepta lesne că acest proces se consumă În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea indiană, și În nici un caz În lipsa unui maestru sau a unei forme de tradiție care ghidează parcursul neofitului 1. Oarecum neașteptat, aducând numeroase complicații
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
firește, eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
1954 se pensionează din cauza sănătății precare. S. debutează editorial în 1956, cu romanul Familia Calaff, care atestă o prozatoare viguroasă, cu înclinații satirice, greu de plasat în registrul canonului ideologic al timpului, conform căruia ar fi trebuit criticate valorile vieții burgheze. Așezându-se în zona unui realism cu valențe naturaliste, romanul dezvoltă istoria unei familii de origine evreiască, în perioada interbelică, insistând pe elemente de dezagregare morală, până la explicații subliminale ținând de etnopsihologie. Povestirile din O plimbare la Băneasa (1962) se
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
cel Verde, I-III, pref. H. Müller, București, 1970 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); Anghelos S. Vlahos, Stăpânul meu Alcibiade, cuvânt înainte Polixenia Karambi, București, 1970 (în colaborare cu Antița Augustopol-Jucan). Repere bibliografice: C. Baciu, Un tablou zguduitor al dezumanizării burgheze, „Scânteia tineretului”, 1956, 2 375; Radu Popescu, „Familia Calaff”, CNT, 1956, 49; Boris Buzilă, „Familia Calaff”, RMB, 1956, 21 decembrie; Georgeta Horodincă, Familia Calaff și cronicarul ei, VR, 1957, 1; C. Voita, Stendhal 1957, GL, 1957, 10; Vera Călin, Microcosmosul
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
balzaciană, circumscris liniei tematico-epice marcate de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii pe fundalul evoluției, de-a lungul mai multor generații, a unei familii în funcție de circumstanțele istoriei. Pe de o parte, abordarea dintr-o multitudine de unghiuri de analiză psihologică, unele foarte moderne, pe de alta
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
care, chiar și bătrâni, își păstrează ingenuitatea. Constrângerile vieții adulte alterează fondul prim, originar edenic, al fiecăruia. În romanul Bal mascat, plasat în ambianța citadinismului ieșean, autorul e înclinat să smulgă măștile și să releve realitatea în nuditatea ei. Existența burgheză, asimilată pervertirii și pragmatismului, este incompatibilă cu aspirația spre puritate și elevație intelectuală. T. încearcă aici să reunească procedee ale unui roman de moravuri cu acelea ale unui roman al formării. Altă categorie tematică abordată de scriitor include câteva scrieri
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
1928 atrage cam toate grupările avangardei românești, deși termenul ca atare nu apare în articole, înlocuit prin noțiunea mai generală modernism. Editorialul din primul număr (Urmuz), semnat de Bogza, mai degrabă manifest decât program estetic, respinge prejudecățile și convențiile moralei burgheze, precum și clișeele prin care acestea pătrunseseră în artă. Pe un ton exaltat, în exprimări metaforice, este elogiat aportul lui Urmuz, care „lucrând în colțul obscur [...] a deschis robinetele frigului care acum cuprinde pe toți”. Scriitorilor li se recomandă opoziția neconcesivă
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o tradiție destul de consistentă, din producția editorială dispărând, odată cu instaurarea regimului comunist, nu numai scrierile de calitate, ci și literatura „de consum”, blamate ca „rămășițe burgheze” și ca mijloace de manipulare a proletariatului. În 1949, într-o cronică din „Contemporanul”, Ov. S. Crohmălniceanu condamna romanul Zbucium din perspectiva politizată pe care criticul se simțea dator să o adopte în acea epocă, însă analiza ce viza aspectele
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
adică marile valori liberale susținute de Locke, Hume, Montesquieu, Tocqueville (Tănase, 1995, p. 3). Perioada de înflorire a acestor principii, de metamorfoză a lor în practici sociale a fost relativ scurtă, de circa trei decenii. Ea coincide cu începuturile „erei burgheze” în România, de la 1828 la 1866 (Zeletin, 1925/1991, p. 48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile revoluției burgheze în România semnifică transformări în structura social-economică, politică și culturală a societății agricole primitive, declanșate de un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]