2,180 matches
-
texte fără adeziune, materia „epică” e distribuită în șase capitole, fiecare având în frunte, cu efect violent antifrastic, citate din Stalin și din Ceaușescu. Subiectul nu excelează prin coerență, iar caricatura, de data aceasta orientată altfel, este excesivă. Un politician burghez, deosebit de versatil, Costache Bălănuță, internat sub Ion Antonescu în lagăr, cunoaște acolo un comunist de seamă, Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă-Vede, care după 1944 va deveni șeful cu puteri nelimitate al partidului și al statului. Angajat cu promptitudine în slujba noului regim, Bălănuță
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
și al statului. Angajat cu promptitudine în slujba noului regim, Bălănuță nu scapă totuși de Canal, dar supraviețuiește, iar Lică, „prietenul” său, măcinat de o boală care îl va răpune, îi trasează absurd sarcina de a întemeia un partid. Unul burghez. Mitingul ce punctează evenimentul e un spectacol de fantezie, oniric la modul demențial. Nevertebratul politician are o fiică, Ioana Costa, urâtă ca moartea, dar nu lipsită de istețime, știind să se orienteze chiar mai bine decât tatăl ei și astfel
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
deosebită prin sursa și implicit, în parte, prin natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li s-a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Crohmălniceanu). Cea mai apropiată de expresionism este drama Trei cruci, dar și alte piese, în special Omul de departe, unde se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Încălcarea unor convenții artistice, fie și perimate, spargerea unor tipare atrăgea blamul organelor de îndrumare și control, nu doar fiindcă putea face comunicarea mai greu accesibilă oamenilor simpli, ci și pentru că inovațiile învederau o dorință de vedetism, expresie a individualismului burghez, și, mai mult decât atât, deveneau susceptibile de a tenta sincronizarea producției de artă românești cu modele occidentale „perverse”, „decadente”. Fixată în acești parametri, pretinsa „luptă” împotriva p. nu putea decât să genereze p. De fapt, astfel de campanii erau
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
ardeleana, fragment din românul Freud și Conul Costache), cu studii sunt prezenți G.H. Juvara, care semnează o serie de articole despre Titu Maiorescu și Junimea, precum și o biografie (Lascăr Catargi), N. Steinhardt (Admiratorii domnului Paul Valéry și Un mare critic burghez: d. Eugen Lovinescu), A. Gârdea (Elementul burghez în opera lui Thomas Mann). Apar recenzii despre Duminică Orbului de Cezar Petrescu, Oameni excepționali de F. Aderca ș.a. Rubrică „Cronică engleză” este susținută de N. Steinhardt. Alți colaboratori: Al. Bălan, V. Dănilă
REVISTA BURGHEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
Costache), cu studii sunt prezenți G.H. Juvara, care semnează o serie de articole despre Titu Maiorescu și Junimea, precum și o biografie (Lascăr Catargi), N. Steinhardt (Admiratorii domnului Paul Valéry și Un mare critic burghez: d. Eugen Lovinescu), A. Gârdea (Elementul burghez în opera lui Thomas Mann). Apar recenzii despre Duminică Orbului de Cezar Petrescu, Oameni excepționali de F. Aderca ș.a. Rubrică „Cronică engleză” este susținută de N. Steinhardt. Alți colaboratori: Al. Bălan, V. Dănilă, I. Kirmaier. C.Tt.
REVISTA BURGHEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289185_a_290514]
-
Cum mor cuvintele, Critica, funcțiune publică), Anton Holban, Dan Petrașincu, Mihail Sorbul, N. Tonitza, F. Aderca, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu (Pledoarie pentru actori), Zaharia Stancu, Valentin Silvestru, George Topîrceanu, Petru Manoliu. În cadrul rubricii „Foiletonul Rampei” sunt incluse traduceri din Molière (Burghezul gentilom), Anatole France (Insula pinguinilor și Domnul Thomas), F.M. Dostoievski (Spovedania lui Stavroghin), A.P. Cehov, Balzac, H. Sienkiewicz, Émile Zola, Oscar Wilde. Victor Eftimiu traduce poeme de Jean Moréas, Const. A.I. Ghica transpune O aventură pariziană de Guy de Maupassant
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
Paul Hazard, apar ca realiști Flaubert și frații Goncourt, în timp ce Balzac și Stendhal sunt trecuți printre romantici, împreună cu George Sand. Tot sub umbrela romantismului sunt așezați Stendhal și Balzac de către Albert Thibaudet care, distingând în r. două aspecte, popular și burghez, îl identifică pe primul la Champfleury, Murger, Duranty, pe al doilea la frații Goncourt. Aproximativ aceeași clasificare apare la Gaëtan Picon, cu deosebirea că, pentru el, Maupassant e un „realist obiectiv”, iar frații Goncourt sunt romantici. Mulți istorici și critici
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
publicat dramele Ștefan Hudici (reluată în volum în 1891) și Zulnia Hâncu (1891). În prima dintre ele, recenzată favorabil la puțină vreme după apariție de C. Dobrogeanu-Gherea, încearcă, folosind procedee ale teatrului naturalist, o critică a modului în care mercantilismul burghez influențează instituția căsătoriei. Tezismul este însă evident, iar mijloacele artistice, insuficiente. Cea de-a doua piesă trezește oarecare interes prin descrierea mediului de provincie al anilor 1870-1880, dar construcția dramatică e ca și absentă, iar personajele sunt inconsistente. Traducerile și
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
fiind axul întregii construcții. Soție a inginerului Dinu Rareș, ea îl cultivă pe arhitectul Mircea Trestian și în același timp îl frecventează pe ușuraticul Titu Monta. La fel de tandră cu amândoi, nu se dăruie total nici unuia. Rece cu soțul său, un burghez mărginit, e, în compensație, mamă exemplară, iar infidelitatea ei nu merge până la adulter. Dintre personajele masculine, cel mai reliefat e Mircea Trestian, care se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
tradiție, limbă și istorie, al căror unic păstrător este considerat satul, depozitar al valorilor morale și chintesență a spiritului național. Schimbarea treptată, evolutivă și naturală a unei Românii rurale fusese întreruptă, în concepția istoricului, de apariția orașului modern, cosmopolit și burghez, artificial și imoral. Întoarcerea la temeliile dezvoltării organice, adică la societatea patriarhală, putea readuce țara pe linia de evoluție determinată de „spiritul național”, care s-a format de-a lungul secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
pe care o iubește foarte mult, doctorul Ion Veniamin e deranjat inutil pentru istericalele unei femei din așa-zisa înaltă societate, Mereanu, poet mediocru, nu-și poate promova versurile, altul își risipește viața deși trece drept un „fermecător”, iar un „burghez” cade pradă iubirii din afara mediului conjugal, se îmbată și agasează o prostituată care nu știe cum să scape de el, membrii unui cenaclu local se întâlnesc mai puțin din considerente artistice, cât pentru a bârfi și a-și inventa motive
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
e un inadaptat.” Cu toate aceste calități, cartea, apărută în plin război, va trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâșietor de banal și sordid, de natură a incita la deznădejde
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
cristalizare a acestei idei „în mintea lui Rousseau” ar putea duce la concluzii instructive pentru Rousseau însuși. Ea ar putea, de pildă, să scoată în evidență noile condiții sociale și economice ale epocii, formarea unui nou mod de producție, cel burghez, constituirea burgheziei ca clasă și cristalizarea propriului ei mod de a defini și evalua lumea, deplasările de atitudini, de valori, de moduri de a privi lumea care, la nivelul întregii colectivități, se formau printr-un proces de transformare culturală cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
omului în funcție de condițiile sociale obiective în care trăiește. Ceea ce considera ca fiind bun, drept, preferabil grecul antic nu coincide complet cu preferințele și judecățile omului modern. Ceea ce este bun în perspectiva proletariatului nu este câtuși de puțin astfel în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul rând, în ciuda unor interpretări extremiste destul de frecvente la un moment dat, Marx nu a optat pentru un punct de vedere complet relativist în ceea ce privește natura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi explicată numai prin economic, ci recurgându-se la această interacțiune multiplu determinată. De la economic se poate determina doar caracterul foarte abstract al sistemului politic sau juridic, sau moral, dar nu toate particularitățile acestora. De exemplu, conceptul de stat burghez include numai acele caracteristici ale unui sistem politic ce promovează puterea politică a burgheziei. El însă nuconține în sine explicarea celorlalte caracteristici care au multiple condiționări. În fine, o ultimă problemă pe care este necesar s-o examinăm. După cum am
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
despre sex. Este un loc comun observația influenței decisive pe care opera lui Freud a exercitat-o asupra tuturor suprarealiștilor, de la Paul Eluard și Jean Cocteau la Salvador Dalí. Dorința de a provoca și șoca cititorul - considerat, cu maliție, întotdeauna „burghez” - își găsește în insistența asupra unui subiect apreciat până nu demult ca fiind tabu una dintre armele cele mai redutabile. N. asociază, în spirit nihilist, sexul și religia în orgii verbale blasfematorii: „fiecare mătanie e o crispare sexuală/ [...] fiecare clopot
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Ioan Adam și Virgil Cioflec scriu schițe și nuvele cu o tematică predominant socială și rurală. Septimiu Sever Secula, Emil D. Fagure, V. Scânteie, Laura Vampa, V. Leonescu și D. Anghel încearcă să descrie frământările intelectualului izolat într-un mediu burghez ostil sau indiferent. Un umor ușor, chiar superficial, caracterizează schițele lui George Ranetti sau pe acelea ale lui Alceu Urechia, ca și numeroasele transpuneri din literatura umoristică franceză. De un bun nivel literar sunt articolele, variate ca tematică (artă, politică
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
explicarea configurării societății moderne este susținută și de Max Weber. Ca și Durkheim, Weber propune o serie de opoziții binare pentru a clarifica tipuri de capitalism și tipuri de simboluri culturale. De exemplu, Weber distinge între „capitalismul aventurier” și „capitalismul burghez rațional, pașnic”. Primul s-ar baza pe violență și cucerire, precum în epoca de constituire a imperiilor coloniale, pe când al doilea s-ar baza pe acțiunea rațională și pe mijloacele pașnice de exploatare a muncii. „Capitalismul rațional” ar fi rezultat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
economice moderne. Capitalismul apare astfel odată cu și ca urmare a influenței exercitate de valorile morale ale puritanismului și ascetismului creștin. Acestea au fost convertite, adică secularizate, în forma valorilor materialiste ale maximizării profitului, ale acumulării și investirii. Valorile secularizate fac burghezul să fie preocupat mai mult de lumea materială decât de cea spirituală, pentru a dobândi bogăție în această lume, și nu doar pentru a se salva pentru lumea de dincolo. Odată cu aceasta se produce și „dezvrăjirea lumii” (Entzauberung der Welt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere al expresivității și al conținutului, s-au opus și au ridiculizat normele conformismului burghez, chiar dacă pentru fiecare nouă generație a fost din ce în ce mai greu să mai găsească norme care să fie contestate sau posibilități expresive de șocare a publicului. În felul acesta, elita culturală tot mai orientată către irațional s-a aflat în continuă contradicție
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
centru de venituri”, profesorul un antreprenor, iar instituția o corporație pentru profit. Schimbarea vocabularului nu este doar una simbolică, este vorba nu doar despre constituirea unei noi „industrii” pentru și în economia cunoașterii, ci și de o piață corespunzătoare. Antreprenoriatul burghez era perceput de lumea academică tradițională drept un rău necesar, ce într-adevăr ar aparține exclusiv lumii afacerilor, pentru ca acum să fie proclamat ca virtute aleasă a lumii academice, în care numai cei aleși excelează. Burton Clark, unul dintre cei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Scribe, Germain Delavigne, Henri Murger și mulți alții. Domnul Moftureanu sau Politica cea mare e o adaptare după Mercadet de Balzac. A tradus, mai mult sau mai puțin liber, din Molière (George Dandin sau Bărbatul dat pe bete, Bădăranul sau Burghezul gentilom), Beaumarchais (Căsătoria lui Figaro), Bernardin de Saint-Pierre (Mulatrul), precum și din Méllesville, Charles Desnoyers, Casimir Délavigne, Frédéric Soulié, D’Énnery, Eugène Labiche ș.a. Exploatând până la saturație comicul de limbaj, mizând pe firesc și spontaneitate, pe M. îl interesează nu realizarea
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]