3,270 matches
-
în această lume politică se identifică cu potențialul meu curaj intelectual de a spune adevărul, adică de a da nume. Curajul intelectual al adevărului și practica politică sunt două lucruri inconciliabile în Italia. Intelectualului - profund și visceral disprețuit de întreaga burghezie italiană - i se conferă un mandat în mod fals nobil, în realitate servil, acela de a dezbate problemele morale și ideologice. Dacă el nu-și respectă acest mandat, este considerat trădător și, ca și cum atât ar aștepta, se vor auzi imediat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu aceia, în calitate de responsabili minori față de responsabilii majori (și nu e sigur, ca în cazul americanilor, că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca în cazul americanilor, că ei sunt neapărat mai buni). Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa. CD este (și a fost) expresia: a) micii burghezii; b) a lumii țărănești (gestionate de Vatican). Nu este vorba aici despre o dihotomie. Mica burghezie și lumea țărănească religioasă alcătuiau până mai ieri un unic univers. Mica burghezie italiană era încă de esență țărănească și, în ceea ce-i privește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa. CD este (și a fost) expresia: a) micii burghezii; b) a lumii țărănești (gestionate de Vatican). Nu este vorba aici despre o dihotomie. Mica burghezie și lumea țărănească religioasă alcătuiau până mai ieri un unic univers. Mica burghezie italiană era încă de esență țărănească și, în ceea ce-i privește, țăranii sunt, oricum (după cum spunea Lenin), niște mic-burghezi, cel puțin ca potențial. Morala era una singură
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu este așa. CD este (și a fost) expresia: a) micii burghezii; b) a lumii țărănești (gestionate de Vatican). Nu este vorba aici despre o dihotomie. Mica burghezie și lumea țărănească religioasă alcătuiau până mai ieri un unic univers. Mica burghezie italiană era încă de esență țărănească și, în ceea ce-i privește, țăranii sunt, oricum (după cum spunea Lenin), niște mic-burghezi, cel puțin ca potențial. Morala era una singură, la fel și retorica. În ciuda marii varietăți de „culturi” italiene - adesea foarte îndepărtate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Chiar și acum (când ceva-ceva ar fi trebuit să se fi înțeles), italiana folosită de preoți și de creștin-democrații retrograzi este de o sărăcie culturală de-a dreptul vulgară. În sfârșit, în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și de creștin-democrații retrograzi este de o sărăcie culturală de-a dreptul vulgară. În sfârșit, în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii) pe care mica burghezie le bănuiește a fi cele adevărate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii) pe care mica burghezie le bănuiește a fi cele adevărate, trebuie să fie eliminați, cel puțin moral. Ariergarda creștin-democrată (a se vedea un recent atac asupra unor intelectuali din partea lui Carlo Casalegno, director-adjunct al ziarului Stampa) continuă încă această politică obscurantistă ce i-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt și nu voi fi niciodată un „tovarăș de drum” pentru un om atât de ignorant și de mândru de propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus la un om puternic în fața căruia trebuie să se „vină cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ceea ce dezvăluie această carte prin limbajul său este așadar o înspăimântătoare mizerie culturală. Din punct de vedere formal, ea este produsul celei mai pure subculturi. Valcarenghi al nostru nu doar că nu s-a „gândit” niciodată la ceea ce reprezintă mica burghezie împotriva căreia se revoltă, dar nu s-a „gândit” niciodată cu adevărat nici la ce e contestarea. Toate opiniile sale sunt automate, alunecă pe o realitate lipsită de orice rezistență. Și când te gândești că în această biată carte degradată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
percepea doar ca pe un lucru străin, incomensurabil cu propria-i cultură). Nelucrând în industrie ori în marile întreprinderi private sau publice (respectivii săraci erau țărani, salahori, mici meșteșugari sau comercianți mărunți), nici măcar prin intermediul condiției „proletare” nu aveau contacte cu burghezia și cu spiritul acesteia. Spre deosebire de muncitori, lumpenproletarii au rămas perfect străini de istoria burgheză până, după cum spuneam, acum doi sau trei ani. Prin urmare, până acum doi sau trei ani, figura „neadaptatului” își găsea imediat un loc al ei: o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
neautenticitate. Părul lung, mânia, drogurile. Le amestecă pe toate: și încă o dată, adevăratele obiecte ale urii rasiste a tradiționaliștilor sunt chiar ei. În același timp cu apariția acestor noi tipuri umane în cadrul lumpenproletariatului, au luat naștere noi tipuri umane în cadrul burgheziei, relativ noi. Ele urmează scheme destul de cunoscute, în realitate: misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce este destul de nou e tipul lor de comportament și de limbaj; și, mai ales, obiectiv vorbind, sunt noi lucrurile de care ei trebuie să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adaug însă - nu fără să ezit - că aceasta nu este o condiție obligatorie pentru a aplica marxismul revoluționar și pentru a realiza o societate comunistă. Industria și industrializarea totală nu le-au inventat nici Marx, nici Lenin: le-a inventat burghezia. A industrializa o țară comunistă țărănească înseamnă a intra în competiție cu țările burgheze deja industrializate. Este ceea ce, în speță, a făcut Stalin. Și, de altfel, nici nu avea de ales. Prin urmare: Dreapta vrea „dezvoltare” (din simplul motiv că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sandro Penna, tot în Tempo, 10 iunie 1973) spusesem că, sub fascism, Italia rămăsese intactă în mizeria și în cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii de italieni, dar ceilalți circa patruzeci de milioane - burghezia mică și foarte mică și poporul - nu fuseseră „atinși” de fascism, deoarece represiunea fascistă era încă de tip arhaic, impunea gesturi și acțiuni, cerea supunere, dar nu era în stare să transforme decât superficial vechile modele umane. Acest adevăr al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
exemplul iubirii dintre Maurice și Alec din minunatul roman al lui Forster din 1914 și la dragostea dintre un muncitor și un elev dintr-o la fel de superbă (dar inedită) povestire de Saba1. În primul caz, Maurice, un bărbat din înalta burghezie engleză, trăiește prin iubirea pentru „trupul” lui Alec, care este un servitor, o experiență excepțională: „cunoașterea” celeilalte clase sociale. Și la fel, inversând relațiile, se întâmplă cu muncitorul care iubește un elev din Trieste. Conștiința de clasă nu este suficientă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
masacre și împușcări în masă, la suprimarea unor mari zone ale societății înseși. De altfel, nu este o afirmație total eretică sau eterodoxă. Există în Manifestul lui Marx un pasaj ce descrie cu mare limpezime și precizie genocidul la care burghezia a supus anumite straturi ale claselor dominate, nu muncitori, ci mai ales lumpenproletari sau anumite populații coloniale. Astăzi, Italia trăiește pentru prima oară în manieră dramatică acest fenomen: largi straturi, care rămăseseră, ca să spunem așa, în afara istoriei - a istoriei dominației
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prima oară în manieră dramatică acest fenomen: largi straturi, care rămăseseră, ca să spunem așa, în afara istoriei - a istoriei dominației burgheze și a revoluției burgheze -, au suferit acest genocid; mai exact, au fost asimilate de stilul de viață și calitatea vieții burgheziei. Cum are loc această substituție de valori? Eu susțin că, astăzi, ea are loc clandestin, printr-un fel de persuasiune ocultă. În timp ce pe vremea lui Marx încă mai existau violență explicită, pe față, cucerire colonială, dominare violentă, astăzi modalitățile sunt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
falsei toleranțe, al permisivității. În marile orașe și la țară, în centru și în sud, încă mai era în vigoare un anumit tip de morală populară, mai curând liberă, desigur, dar cu tabuuri ce erau ale sale, și nu ale burgheziei; nu ipocrizie, de exemplu, ci pur și simplu un fel de cod pe care întregul popor îl respecta. La un moment dat, puterea a avut nevoie de un altfel de supus, unul care să fie înainte de toate un consumator, și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
constituit humusul pe care a crescut Germania nazistă. Există o enormă masă de oameni care s-a pomenit fluctuantă, într-o stare de imponderabilitate a valorilor, dar care nu a dobândit încă valorile nou-născute din industrializare. Poporul devine o mică burghezie, dar încă nu este astfel și nici nu mai e ce a fost. După mine, nucleul armatei naziste a fost constituit chiar din această masă hibridă; acesta a fost materialul uman din care s-au ivit, în Germania, naziștii. Iar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe un autor să intervină și în afara domeniului său specific? La aceste întrebări aș putea să răspund cu un raționament deductiv: Casalegno se află acolo, la ziarul La Stampa, ca să-i garanteze deschiderea către dreapta în ochii celei mai rele burghezii piemonteze și, practic, ca să-i „păzească” nu pe finanțatori, ci pe „angajații finanțatorilor”. Cu siguranță că acest raționament deductiv este nedrept, la fel ca toate raționamentele deductive. Dar totuși nu complet ilogic, după cum nu este ilogic ca într-un intelectual
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de dragoste pentru succes; subproduse ale ambiției, care însă nu au nici o putere de a modifica ceea ce spune el. Conțopistul Casalegno (și aici ajung la considerațiile generale) a fost afectat de două dintre cele mai rele sindroame care afectează astăzi burghezia italiană. Primul este ura față de cultură, ce îndeamnă la denunțarea „trădării clericilor”: ceea ce face veșnic din reprezentanții „așa-zișilor intelectuali” niște „acuzați” expuși linșajului. Ei sunt de vină pentru condițiile economice înspăimântătoare prin care trece Italia, ei sunt de vină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la „referendum” 79 22 septembrie 1974. Micul discurs istoric de la Castelgandolfo 85 6 octombrie 1974. Noi perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 90 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 95 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 100 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 104 30 ianuarie 1975. „Sacer” 111 25 ianuarie 1975. Thalassa 115 Februarie 1975. Câini 119 1 martie 1975. O inimă 125 1 februarie 1975. Articolul despre licurici
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
plecat și eu, fiind obligat atunci să renunț la cetățenie. Cum se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia, și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru că era politica statului român de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealaltă mare minoritate etnică, nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]