767 matches
-
plicuri de ceai, lapte, pâine feliată ca s-o prăjim. Mi se pare că am fost destul de credibilă În rolul de mamă În vacanță, nu? Dar are dreptate Rich. Gândul la prezentarea finală care se apropie, aruncată de Rod În cârca mea, nu m-a lăsat să dorm noaptea. O Însărcinasem pe Momo să analizeze sectorul produselor farmaceutice etice cât eram eu plecată, dar pur și simplu nu avea experiența necesară pentru a-și croi drum prin tot ce era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și riște pielea și să tremure pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea bătrânului înfășurat într-un giulgiu și cărat pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la un loc și, 55 când o da Stăpânul semn, să se urce în cârca uneia și să le mâie spre câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe de ajutor. Ceilalți rămâneau în treabă, dacă s-ar fi ivit greutăți. Căruțașii, îi știa Florea, erau cam cheflii și or să petreacă în bordei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sufletul pe șuț de Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe camionagii, la furtul iepelor. Codoșul s-a îngălbenit. -La tras de mână pe ucenic într-o parte. Era prea târziu. Huidumele îl știau pe Gheorghe. - Uite-i pe-ai lui Bozoncea! a strigat unul, și le-au căzut în cârcă. Nu mai aveau ce să facă. 233 Bine că vă găsirăm, că de când vă căutăm! zise Rică, și puse muia pe cel tânăr. S-a smucit Paraschiv, a vrut să fugă, dar nu i-a mers. Sulă 9 ținea pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să recunoaștem Încă din primele pagini că tot ceea ce urmează e un joc. Poate chiar o farsă. Tratatul Își caută tonul, structura, ideile, ba chiar autorul. „Ce tânăr sau vârstnic ar fi suficient de Îndrăzneț pentru a-și pune În cârcă o atât de copleșitoare răspundere? Pentru a realiza un tratat despre viața elegantă, ar trebui să fii un nemaiîntâlnit fanatic al amorului propriu; asta ar Însemna că vrei să domini persoanele elegante din Paris, cele care tatonează, Încearcă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
culorile locale oferite de obiceiurile existente În cele două ținuturi. În sfârșit, Își termină discursul astfel: — Este ușor, domnilor, să explicăm această lacună a științei. Eh! Ce tânăr sau vârstnic ar fi suficient de Îndrăzneț pentru a-și pune În cârcă o atât de copleșitoare răspundere? Pentru a realiza un tratat despre viața elegantă, ar trebui să fii un nemaiîntâlnit fanatic al amorului propriu; asta ar Însemna că vrei să domini persoanele elegante din Paris, cele care tatonează, Încearcă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-o consoleze pe Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
monarhul, cu frații lui și cu mulți dintre sfătuitorii lor. Dar de ce să intru în amănunte, când rezultatul e atât de dezamăgitor? Un apropiat al sultanului îmi mărturisise în cele din urmă că numeroase crime fuseseră pe nedrept puse în cârca lui Harun. Adăugând mai apoi, pe un ton de dezarmantă sinceritate: — Chiar dacă am putea să-l iertăm pe cumnatul tău pentru ce a făcut, cum l-am putea ierta pentru cele de care îl acuzăm? Într-o bună zi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în continuare în partea dreaptă. Mă gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și aleagă bine victima, căci el, iguana Oberlus, avea să lupte În continuare, chiar dacă l-ar fi pus la pămînt de o mie de ori. Fără Îndoială, căutaseră un spirit de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar fi simțit În stare să creadă În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sunt o farsă lipsită de echivoc. Pe punctul de a-și pune lațul de gât, individul își rezumă gândirea, viața, la concluziile celui care ar fi avut soluția tuturor lucrurilor, dacă nu ar fi fost nevoit să își poarte în cârcă viața, efortul gândirii... sau fatalitatea de a trăi printre oa meni. Nu vom înțelege în ruptul capului că momentele depresiei țin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în tentativa lui himerică de a-i închina ființa celui omorât. Inconștient, el se consideră, precum Descartes, „un inter mediar între Dumnezeu și neant“. Omul nu se poate împăca, se pare, cu vina originară care i s-a pus în cârcă. Din același motiv se și îndrăgostește. Imitarea Divinului se petrece în ambele sensuri, al creației și al dezamăgirii. * O confuzie, însă, planează asupra întregului discurs de mai sus: m-am legat de neant și nu m-am gândit la Nimeni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adulter cu maică-sa, își violează surorile, acaparează puterea, bogățiile etc. * Neantul este ceea ce nu poartă nevoia de a fi gândit. * Adun plăcerea de a trăi în câteva cuvinte inspirate de adânca neplăcere de a trăi, care mă poartă în cârcă asemeni unui lugubru vierme târându-se printr-un subteran universal. * Mereu același gând, că deasupra tuturor lucrurilor pe care le considerăm importante stă exact ceea ce nu este important. * Toate se sfârșesc cu o vină. Doar începutul omului nu este vinovat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în felul ăsta. Cu spiritul din mine gândesc toate astea (cu ce altceva?) împotriva spiritului. Mic și neîn semnat cum sunt, ce am de pierdut? O veșnicie în care m-aș lăfăi? Dacă am reușit să duc existența asta în cârcă, așa nenorocit cum sunt, „iadul“ nu ar mai fi decât o conti nuare, aș fi gata antrenat. Nu mai înțeleg nimic. Oare așa am hotărât noi, cu de la sine putere și discernământ, să-l „omo râm“ pe Dumnezeu? * Omul este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
duș. Lăsă să curgă apa în voie, nu avea de ce să-și facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Fane, care nici nu pricepuse ce i se întâmplă, credea că-i un fel de semnătură - ceea ce-i arăta istețimea înnăscută - și răcnise tot timpul ca din gură de șarpe că nu recunoaște nimic, să nu-i pună lui în cârcă ce n-a făcut. Acum, la a doua arestare, Fane nu mai țipase, îl privise numai pe Costache pe sub sprâncene: — Ce-ai cu mine, Jeane, ce-mi tot murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cinstit, tot ceea ce am văzut. Am fost și am rămas convins că literatura care rămâne este una de natură documentară, un fel de radiografie a societății prin care călătoream. Cine să o facă, dacă nu noi cei care duceam în cârcă tot balastul ideologic al diferitelor curente politice?” Așa ne-am cunoscut la marea Școală a muncii de la fabrica de rulmenți din Bârlad, unde ani de-a rândul, noi, Constantin Hușanu, Ion N. Oprea și Constantin Clisu, dar alături de noi și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă nu o mănâncă porcul. Te naști poet, așa cum te naști cu ochi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se aflau în stația Buzău. Pentru a face loc la ieșire și celorlalți călători, cei cu bagaje mari le-au stivuit chiar lângă ușa întredeschisă a vagonului. Primii s-au debarcat bărbatul și femeia cu cei doi saci mari în cârcă. În urma lor, își așteptau rândul și alți nerăbdători. Toți se înghesuiau la coborâre grăbiți, ca și cum jos i-ar aștepta porțile larg deschise de la intrarea în paradis, iar cei care voiau să-și reîmprospăteze rezervele de apă, ducând cu ei fel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să ne persecuți. Ai uitat că trăim într-un stat democratic și că suntem egali în drepturi? S-au dus timpurile când scriitorul își căuta în societate personajele, oameni ai muncii, țărani cooperatori și proletari muncitori, și le punea în cârcă tot felul de angarale pedepsindu-i. > Când Sima reluă și de această dată afirmația, Gerard decise, pentru prima dată de când se afla în orășelul X, să-și ia inima-n dinți, pregătit să-l înfrunte. Cutremurul parcă îl scosese și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]