3,117 matches
-
și Îl Îndemnă să se apropie de deschidere. Dedesubt, un grup de bărbați ședea În jurul unei mese din lemn de stejar, bând din niște ulcele de lut. Erau adânciți Într-o convorbire pașnică, departe de obișnuita efervescență a tonurilor de cârciumă. Păreau să Își omoare timpul așteptând ceva. - Aceia sunt toți oaspeții dumitale? Întrebă În șoaptă poetul. Celălalt, după o ocheadă rapidă, făcu semn că da. Dante parcurse cu privirea Întregul grup, oprindu-se asupra fiecăruia dintre ei. Arătă spre cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea lui Bonifaciu există mai multe cârciumi decât agheasmatare și mai multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni În râs. - Dacă ai frecventa aulele noastre de Învățătură și bisericile noastre, În loc de cârciumi, nu te-ai mai umfla În pene atât de mulțumit. - Vai, Dante, pe mine povara cumplitei melancolii mă strivește și mă smulge de pe calea binelui. Și, mai ales, o supărătoare lipsă de bani. Dacă bătrânul meu nu se hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
goi, fără să facă vreun gest, fără nici un cuvânt, și pe care ploaia șiroia parcă fără să-i ude. Ai fi crezut că e o armată de umbre. Erau, totuși, aceiași bărbați tineri care bătuseră toată ziua orașul, intrând în cârciumi ca animalele sălbatice la adăpătoare, urlându-și cântecele, vomitând orori, dezbrăcându-se în bordeluri, îmbulzindu-se cu sticla-n mână și ținându-se de gât. De acum, nu mai râdea niciunul. Toți deveniseră rigizi ca statuile, ba căpătaseră și culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca soarele, a ieșit preot și nu primește parohia până nu se însoară?! Fratele dumneavoastră era un domn autentic, avea cămașă cu guler de celuloid, era frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele. O fi vreo țărăncuță, zice maică-ta. Aaa, nu, nu e ca mine, e ca dumneavoastră, zice femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cel mai tânăr și aveam doar cabinuța mea cu geam către crematoriul din curte. Răducu Ițcuș, un actor împăcat cu sine și cu o anume medriocritate luminoasă și suficientă, Ovidiu Moldovan, Cocoșelul, un fel de tânăr furios, domolit repejor la cârciumă în preajma lui Rauțchi și Cozorici, și mai ales Nic Sufleurul, acum bătrân și abia trăgându-și zilele. Ne adunam toți într-o sală la televizor și, când ne vedea Nic pe mine și pe Ițcuș, se enerva grozav și mormăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea treburi multe și fără de amânare până a doua zi, la următorul spectacol, când era boierul sau țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică, să echilibreze scena și să o facă credibilă. Îmi aduc aminte că, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce astăzi este și pentru mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să vedem clasa. Avea Tavi un fel al lui de a stârni pasiuni, era blajin și îngăduitor, nu făcea caz de urieșenia lui de maestru, vorbea cu toată lumea la fel și de aceea ucenicii, cei care se strecurau pe ușa cârciumii ca să se afle în preajma lui, se bucurau de atenție mare, lucru care, probabil, le făcea bine, îi ridica în proprii lor ochi. Îi plăcea să cânte când bea, mai ales Călugărul din vechiul schit, se vedea probabil pe sine, robit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fiindcă nu poți impune așa ceva unui mare mutilat de război. Duminica viața de la oraș se liniștește și tihna devine stăpână. Tatăl și fiul mănâncă un șnițel gustos cu salată de castraveți și beau câte o bere. Se află într‑o cârciumă autentică de țară. Tata face deja ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să faci baie, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul. Și aceia care ar trebui să ducă mai departe cauza; dar fiul nostru nu duce nimic mai departe, iar ceilalți unde sunt? Și apoi șocul, care trebuie să fi fost îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n praf omida, Să rabd și eu povara A duce două vieți?" (Nehotărîre) Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi: cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în țară domnea o letargie, Parcă-nviase moartea și stăpânea pe glie. Lumea îmbătrânită și îndobitocită Se ducea des la popă, cu viața arvunită. Au șters din calendare luna de primăvară, Au desfi ințat spitale căci erau o povară Doar cârciumi la tot pasul, biserici cu duiumul Poporu-ngenunchiase, le poruncea nebunul! Un credincios din țară rămas fără zăbun, Se ruga să-l ia Domnul în ziua de Crăciun. Pe străzi fum de tămâie și o haită canină Chema apocalipsa mai repede
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Era Teodor Pâcă, poet boem, combatant singaporean de bază, a cărui apariție era primită cu vădită încântare. Singapore era denumirea neoficială a unui mic restaurant bucureștean din Piața Rosetti. Greu de știut care să fi fost motivul pentru care respectiva cârciumă primise un nume atât de exotic. Din grupul larg de boemi „singaporeni” făceau parte Tudor George, zis și Ahoe, după salutul pe care îl adresa, ca pe un imaginar strigăt de luptă, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
o arunca. Vreme îndelungată, nu se cunoaște să fi avut vreun domiciliu, dormea pe unde apuca, în caz fericit, prin ateliere de pictori. Mai degrabă, sub cerul liber, pe sub poduri, prin parcuri sau, iarăși caz fericit, prin vreun colț de cârciumă. Când își procurase patul pliant, avea motive de mândrie. Publica puțin și bea mult, își recita poemele pe unde se întâmpla să ajungă, spre bucuria asistenței care, lume rafinată, vedea în el un baladist de cea mai pură stirpe, eventual
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
era împânzită și de bișnițarii de valută, precum Asadur, Fluturaș și Neamțu din Romană, sau de străini dornici să „agațe" vreo fripturistă cu studii superioare pentru a scăpa de... singurătate. Vis-a-vis, pe Magheru colț cu strada Tache Ionescu, era o cârciumă „valabilă” numita „Podgoria” unde își duceau veacul actori de „viță de vie veche” - cum le plăcea domniilor lor să se definească -, prieteni cu Bachus, cei mai mulți trecuți de a doua tinerețe, de alde Jean Lorin Florescu, Ștefan Ciubotărașu, Ștefan Mihăilescu Brăila..., majoritatea
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
ei îl alinta. -Motănelul meu, ursulețul preferat. Cu timpul au apărut certurile și neînțelegerile și aceste cuvinte s-au transformat în altele, care se refereau la unele animale cam de genul. -Ești un porc, care bea banii cu prieteni prin cârciumi! Un bou care nu pricepe că o ducem greu! -Ba tu ești o proastă ca o vacă, o viperă care îmi distruge nervii cu cicăleala ei. Asta ești! Câteva zile nu-și mai vorbeau și stăteau fiecare în camera lor
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
că ți-a plăcut fă, curva dracu’, băga-mi-aș picioarele în morții mă-tii! Te-a mâncat rău în trup, hai? M-ai înșelat făăăăă, mânca-ți-aș coliva cu morții mă-tii! Te-ai făcut de poveste în cârciumile spaniole, tuta dracu’!” ... Mi-e rușine să vă spun în ce fel m-a mai înjurat și cum mi-a vorbit... Am întrebat de ce mă ceartă fără vină. M-a lovit imediat peste gură. Cu dosul palmei mi-a dat
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
un restaurant cu terasă și parcare proprie, undeva în zona centrală a municipiului. - E ca lumea. Îmi place! a exclamat Mișu așezându-se lejer pe scaun. Spațios, luminos, răcoros... dacă au și servicii de calitate, jos pălăria! A cui e cârciuma asta, omule? - Hm! A fost cu cântec la început... Aici a fost hotel cândva. E și acum, la toate nivelele, chiar și la mansardă. Toată clădirea a fost achiziționată de un fotbalist. De la Dinamo sau Steaua, nu mai știu. Acum
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
n-ai mai vazut morți? De când ești în Poliție? Se miră Francisc. - Numărul mă îmbolnăvește, nu mortul în sine. Nu reușesc, să mă obișnuiesc cu ideea de morti „la duzină”. Este o deficiență de-a mea, recunosc... Intrară în primă cârciuma; Francisc, amabil, comandă: - Două romuri mari, duble, cu sifon separat! - se-ntoarse spre Ade, prevenitor: - Rade-l de-o dată, apoi clătește-te cu sifon. Hai, puiule, că n-o să leșini cu mine la masă...! Dar lucrurile se complică. Vin continuu
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
spre tine, să-ți meargă ceva mai bine în viitor. - Se întoarce pe dracu’. - Iartă-l, Doamne, că-i necăjit și nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
te confundăm? Poetul: - Am înțeles, să trăiți! (Face o plecăciune. Râde) Directorul: - Ce dracului să faci? Da mie mi-ai pus din vinul ăla vechi, în loc să-mi dai vin de Focșani. Poetul: - Nu, e de Focșani. Directorul: - Nu, e de la cârciumă. Vocea: - Ți-am dat Galbenă de Odobești, băi! Poetul: - Află, că dacă mai spui lucrul ăsta... (râde) îți retragem salariul de la Uniune! Directorul: - Nu domn’le, nu știu. Vocea: - Eu am vin de la cârciumă! Directorul: - Bine, hai îmi cer scuzele
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
de Focșani. Directorul: - Nu, e de la cârciumă. Vocea: - Ți-am dat Galbenă de Odobești, băi! Poetul: - Află, că dacă mai spui lucrul ăsta... (râde) îți retragem salariul de la Uniune! Directorul: - Nu domn’le, nu știu. Vocea: - Eu am vin de la cârciumă! Directorul: - Bine, hai îmi cer scuzele de rigoare. Gata! Am venit cu obligi. Care ești al doilea? Prozatorul: - Hă, hă... Vocea: - Am zis pas deschiderea! Prozatorul: Și pas! Poetul: - Succes de scânduri, directore!... Directorul: - Da Poetul: - Gustă aici să vezi
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
săraci, buni și răi, înțelepți și neinstruiți, generoși și zgârciți. Regimurile totalitare ale secolului trecut au încercat să îndepărteze ființa umană de ideea spirituală și să o apropie tot mai mult de lumea materială: omul cunoștea un singur drum - uzină, cârciumă, dormitor - fiind un robot, dar cu nevoi umane. Fără instruire, fără cultură, fără comunicare, fără informație. In ultimele decenii, megatehnologizarea tuturor domeniilor vieții a dus, pe de o parte, la superproducție și, deci, la abundența produselor, iar, pe de altă
ECHILIBRUL VIEŢII – BUCURIA DE A DĂRUI ŞI DE A PRIMI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362905_a_364234]