926 matches
-
suprem pare a fi transformarea opiniei publice într-o imensă masă de manevră care să-i propulseze în liga financiară și socială a marilor patroni de azi. O masă de manevră care rămâne și pentru marii rechini transnaționali și pentru cârdurile de pești pirahnia autohtoni același lucru - „prostimea”. (Jurnalul Național, 1 octombrie 2004) Io, Saturnalia! Era pe la sfârșitul anilor ’70. Scrisesem unul din poemele care mi-au adus mari necazuri. Se intitulează Despre Saturnalii. Fericit că mă aflam în orașul de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
moldovenească, iar oile de rasă țurcană, aduse de la munte, au pierit de mult și în locul lor cresc oi țigăi și sârbe (cu lână roșcată) din regiunea stepică a ținutului Fălciu. Sărăcia de apă i-a obligat să renunțe la creșterea cârdurilor de gâște și a porcilor de rasă. Aceiași sărăcie de apă și abundență de colb ori glod (după anotimpă, i-a făcut pe mulți dintre coloniștii bucovineni de aici să și schimbe portul lor național prin portul hainelor și cămășilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Caia respecta legea: dacă nu aveai șapte ani împliniți nu puteai fi elev. Însă eu țineam numaidecât să devin elev. Nu aveam atunci conștiința că trebuie să învăț. Școala însă mă atrăgea. Era altceva. Altceva decât să am grijă de cârdul de rațe, care mereu se pierdea prin tufele de răchită de pe malul pârâului care traversează grădina. Altceva, decât să duc gâștile la păscut pe imaș și, din când în când, să văd unde mai sunt și dacă sunt toate. Și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ulterior, pentru evoluția mea în liceu, în facultate și chiar după absolvire. Satul Dobârceni este așezat pe o pantă lină, cu oameni gospodari, cu grădini și livezi, cu un pârâu (leit motivul pârâul!) care îl străbate, pârâu pe malul căruia cârduri de rațe și gâște își duceau traiul de primăvara devreme până toamna târziu. La marginea satului era un parc, cu copaci seculari (stejari și fagi), practic o mică pădure în centrul căreia era un conac. Din păcate, conacul era în
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
felii de salam și două măsline orbite de un polonic de ciorbă (scuză excesul... prepozițional!). Bucuriile ultimelor zile, așteptate pentru că prea se buluceau în mine catrenele deznădejdii, sînt două. Și una, desigur, este o împăcare dulce cu T și tot cîrdul de gînduri ciudoase care o fac atît de personală acum. Cealaltă bucurie are gust parizian, dijonesc mai bine zis, bucurie iscată de generoasa mea prietenă din Galia. E vorba de un nou cadou din partea Corinei: un album excepțional Marilyn Monroe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cine consumă astfel de fructe va trăi 1000 de ani. Bineînțeles... alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar și afrodisiac. OCTOMBRIE -luna fără zei. „Kannazuki” (numele vechi) și „Juu-gatsu” (denumirea modernă). Toamnazile însorite, un cer albastru, Cârdul de gâște însoțit de Amaterasu... Plouă în cupa cu sake. Cei vechi credeau că în luna Octombrie zeii se retrag în provincia „Izumo” pentru a se întâlni cu zeița Amaterasu „Zeița Soarelui” . După ce împrumută frunzelor culoarea roșie a focului, „Amaterasu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acestei luni este „Ritto”, adică debutul iernii. Ieri, frunzele galben roșietice încă mai îmbrăcau copacii, dar peste noapte s-au așternut într-un covor minunat pe aleile grădinii. A venit frigul, a căzut bruma, au căzut și frunzele. Păsările, în cârduri disciplinate, zboară spre zările pline de soare. E vremea ofrandelor... Anul a fost bogat, zeii trebuie mulțumiți prin ofrande și celebrări la altare. Se fac rugăciuni, se aduc mulțumiri, sunt invocați toți zeii. Există rugăciuni de mulțumire, dar și rugăciuni
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dat pe toate la o parte și sănătatea trupească și sufletească rămâne cel mai scump bun al omenirii. Suntem seara la Budapesta. De aici spre frontieră, parcurg marea pustă ungară. Sate, În general bogate. Terenuri bine cultivate. Pășuni, pline de cârduri de gâște, deliciul capitalei ungare. Pentru prima oară văd paznici la gâște. Întâlnim mulți tineri pe biciclete, de o parte și de alta, cu cutii etajate cu gâște pe care după o scurtă Îndopare le vând. Drumurile sunt rele. În afară de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
rostul și temeiurile artei a trebuit să lupte din greu cu presiunea crescîndă a ideologiei burgheze reacționare, ideologie susținută și încurajată pe toate căile de statul fabricanților și moșierilor. În aceste vremuri vitrege, cînd se dezvolta o intensă activitate a cîrdurilor de scribi vînduți sacului cu bani, în vremea cînd rostirea adevărului te expunea atacurilor brutale sau perfide ale criticii "oficiale", iar în ultimă instanță intervenției cenzurii și represaliilor poliției, flacăra poeziei legată de popor a continuat totuși să ardă, luminînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceaușistă, un simplu și dăunător „fost activist comunist”, dar, spre nenorocul lui și al unui deceniu de „normalizare” politică și administrativă, „țapul ispășitor” și „monopolizator” al tuturor relelor, greutăților și eșecurilor enormului aparat statal, Încă hipercentralizat, În care reveneau, În cârduri ca să zic așa, foștii demnitari și funcționari superiori, fugari „o clipă” după șocul teribil care a Însemnat sfârșitul anului ’89 pentru Europa de Est și 22 decembrie pentru Români. Deși dăunătoare și exorbitantă, această „demonizare” a unui fost activist de vârf - care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și pentru o dată mă conformez părerilor diverse și unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acea energie specială ce așteaptă doar „forma” pentru a deveni exemplară. Și e tot atât de adevărat că eu „mi-am distrus tinerețea” deoarece voiam prea mult - la drept vorbind, voiam „altceva”. Decât adulții care mă „asistau”, părinți și profesori, altceva decât cârdurile năbădăioase și vii din jurul meu, apte deja să se Înscrie pe una din „șinele” sociale și profesionale pe care se ajunge iute și „sigur” la idealurile vizibile și recomandabile ale vieții: carieră, familie, prestigiu. Nu am nimic Împotriva acestor idealuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat și sinistru. Un loc în care poți avea cel mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
electronică. În sfârșit, ajung și la podul de unde se vede clădirea înaltă a hotelului Belarus. Câteva perechi pe malul râului, în costume de baie, stau întinse pe cuverturi și ascultă muzică la casetofon. Niște copii dau cu pietricele într-un cârd de rațe. E, totuși, un cadru mai plin de viață... VITALIE CIOBANU: E o după-amiază ploioasă, mohorâtă, și singurul lucru mai bun pe care îl pot face este să plec la festivalul Yanka Kupala - poetul național al belarușilor, la Vyazynka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său, era într-o dimineață, și, ca să-mi dea curaj probabil, cu multă eleganță mi-a făcut o confesiune: arătându-mi una din încheieturile mâinii, mi s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apărarea în fața unor sarcastici amici sau convivi la numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce se strângeau instinctiv laolaltă, înfricați de sistemul dur post-stalinist, dar cu inconștiența și vitalitatea fericită a tinerilor și sperând pentru fiecare dintre noi, dar și pentru „națiune”, o artă veritabilă, expresivă, mare! Cu timpul, estompându-se obsesia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce-și iese din contradicțiile profunde ale științei și ființei prin acțiunea spre binele, spre salvarea colectivității harnice și credincioase! N-am fost fatalist sub cele două dictaturi comuniste, prima barbară și a doua vicleană, nu sunt nici azi, când cârduri de tineri fug de un prezent ce-i dezamăgește, de parcă prezentul unei națiuni se poate zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine mă acuz că m-am uitat până acum de sus la procesiunile nesfârșite de pe Via Dolorosa sau, la Cezareea, la cârdurile de japonezi deplasându-se în derivă lentă, cu pălărioarele lor pe cap. Un grup de pelerini este un anelid a cărui segmentare ar însemna aproape o abjurare. Ca un miriapod, ca o ființă unică dar cu o sută de capete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A cui îs oile acestea, măi Ciobane? Apoi a lui Vasile-a-Moșneagului. Cum te cheamă? Ion. Carte ai învățat? Da, am învățat; da numai vre-o patru clase... Brava! Și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a atacat o femeie pe când se întorcea călare sara, și, după ce s-a drăgostit cu dânsa, n-a mai văzut-o și a simțit în nări putoare de pucioasă. Au văzut oamenii dela Cahul, călătorind cătră bălțile dela Catlabuga, un cârd mare de mistreți negri care se duceau spre apă, după care mistreți s-au arătat cârduri de corbi; după asta călăreți fără cap; după care a trecut și un zbor de corbi care a înegurat cerul. S-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-a mai văzut-o și a simțit în nări putoare de pucioasă. Au văzut oamenii dela Cahul, călătorind cătră bălțile dela Catlabuga, un cârd mare de mistreți negri care se duceau spre apă, după care mistreți s-au arătat cârduri de corbi; după asta călăreți fără cap; după care a trecut și un zbor de corbi care a înegurat cerul. S-a văzut și o bătălie între vulturi hoitari și pleșuvi, la malul Brateșului după ce au scăzut apele. Un popă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a atins Făt-Frumos din colindă acest statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tocmai prielnic pentru un ins de oarece vocație. Cu o metaforă nu știu cât de reușită, e ceva de genul: undeva, într-o lume a rațelor, dacă nimerește o lebădă, nu se simte în largul ei e de așteptat că rațele în cârd/ în cor cășună pe biata lebădă și râd de ea și caută s-o dea de-o parte căci ea, nesemănându-le, li pe pare teribil de caraghioasă. În Craiova, sigur, conduceam filiala USR, conduceam revista "Ramuri"; dar asta mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se făcuse la intrarea germanilor era acum iminent. Mackensen, aflând de această agitație și temându-se de o răscoală în București, dete
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]