1,366 matches
-
găsit în apropierea unor stațiuni Dridu, precum cele de la Negrești, Zorleni (așezări eponime) și Satu-Nou. Alte emisiuni, tot de bronz, din aceiași perioadă de timp, s-au descoperit în afara bazinului, la Grumezoaia, Giurcani (din timpul lui Ioan Tzimiskes, 969-976), Sărățeni, Cârja, Șuletea (de la împăratul Roman al III-lea Argyros, 1028-1034), Horga, Vetrișoaia (Constantin al X-lea Ducas, 1059-1067) și Murgeni (împăratul Nechifor al III-lea Botaniotul, 1078-1081), pe teritoriul județului Vaslui, Șendreni - Galați și Miroslava - Iași (ambele emise de Roman al
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
tipuri și incluse unei tipologii generale: a) monede de tipul/clasa A2-3 de la Negrești (varianta 9), Zorleni (varianta 9), Grumezoaia (varianta 24a), Giurcani (?); b) monede de tipul/clasa B la Sărățeni, Șendreni, Șuletea; c) monede de tipul/clasa D la Cârja, Horga, Voinești; excepție la Vetrișoaia, un follis semnat de tip 1. Monedele ce au pătruns și circulat în Moldova, inclusiv în bazin, pentru secolele X-XI, dar și anterior (veacurile VI-VII) erau din bronz, mai rar din argint sau aur
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nici o boală nu există În sine, ci doar În relație cu rolul pe care vrem să i-l atribuim. Dacă cineva crede că o boală este incurabilă, atunci cu siguranță Îl va doborî ! Dacă cineva crede că nu poate fărĂ cârje sau pastile, atunci va rămâne toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el Însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici ivan se opri deodată și privirea lui căpĂtă un luciu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nici o boală nu există în sine, ci doar în relație cu rolul pe care vrem să i-l atribuim. Dacă cineva crede că o boală este incurabilă, atunci cu siguranță îl va doborî ! Dacă cineva crede că nu poate fără cârje sau pastile, atunci va rămâne toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici Ivan se opri deodată și privirea lui căpătă un luciu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
natal, r, din nordul româniei. aici începe și prima secvență propriu-zisă a visului, cu mine fugind precipitat la gară. Femeia apucase să mă mai avertizeze, tot prin telefon, că nu îmi va fi greu să o recunosc, întrucît umbla în cîrje (probabil din cauza unui picior în ghips). Imaginile visului s-au mutat fulgerător pe peronul gării din orașul r unde am văzut-o imediat pe doamna mis terioasă. ea își agita cîrjele de la prima fereastră a primului vagon al trenului care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va fi greu să o recunosc, întrucît umbla în cîrje (probabil din cauza unui picior în ghips). Imaginile visului s-au mutat fulgerător pe peronul gării din orașul r unde am văzut-o imediat pe doamna mis terioasă. ea își agita cîrjele de la prima fereastră a primului vagon al trenului care tocmai intra în gară (nu mai știu dacă trenul era tras de o locomotivă cu aburi). Femeia (destul de plinuță) coborî să-mi dea documentația, dar în secvența următoare m-am trezit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca îi face bine. mai trece un an. spală trotuarele din fața marilor magazine, spală piețele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl așternuseră deasupra altarului, spre răsărit. Tavanul era, tot, o spuză de stele, albe și roșii, pe o noapte întunecată. Pe pereți, lângă ferestre, pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul puterii. Mai la stânga, nu lipsea mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot lăcașul mirosea a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în păhar și părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colo- 95r rilor lui... într-adevăr i se păru că vede în aurul diafan, în fund, o muscuță de om, c-o cârjă în mână, bătrân și pleșuv, dormind cu picioarele-n soare și cu capul în umbra tinzii unei biserici... în apa roză văzu parcă un peștișor vioriu care semăna cu un tânăr frumos... în apa viorie văzu un om sinistru și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un idol pentru om, cauză a servituții. Divinitatea venerată domnește în spirite: nevăzută, fără chip, fără nume. Evreii capătă mîndria stăpînirii instinctelor. Se recunosc drept popor ales prin sacrificiile făcute, prin renunțarea la vițelul de aur, la icoane și alte cîrje ale credinței. Prin tradiție și supunîndu-se acelei divinități, se feresc începînd din acel moment de orice depășire a măsurii în plecăciunea în fața însemnelor puterii. Dacă acest popor are "gîtul țeapăn", după cum zice Biblia, este ca urmare a identificării cu caracterul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sociale; jă acordarea asistenței medicale în conformitate cu prevederile Legii asigurărilor sociale de sănătate; kă medicamente gratuite atât pentru tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării; lă bilete de tratament gratuite în stațiuni balneoclimaterice, în limita posibilităților existente; mă obținerea gratuită a protezelor, cârjelor, ghetelor ortopedice, cărucioarelor, la prețul etalon stabilit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și asigurarea cu prioritate și în condiții avantajoase, a aparatelor auditive și a implanturilor cardiace; nă acordarea unei camere în plus, în condițiile legii, pe baza
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază pe leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o parte, și În luptă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe viață. În pragul morții, poetul trimite un mesaj „frumușălelor” anunțînd iminenta lui retragere: „Mergi și du-te de la mine frumușălelor să spui Că acela ce prin versuri, le-au slăvii, acuma nu-i Decît un scheletru răce, răzămat pe cîrja lui.” Biografii poetului semnalează faptul că, după moartea Zulniei, Conachi nu s-a hotărît, cum pretinde, să ducă o viață exclusiv canonică. CÎteva, alte, „frumușăle” i-au marcat viața și i-au Însîngerat poezia. Poezia, În vicleana ei indeterminare, rămîne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
socializarea. Din acest motiv, copiii cu dizabilități trebuie să fie Înscriși la grădiniță, alături de copiii sănătoși. Copiii sunt curioși, dar practici, astfel că ei vor accepta ușor un copil cu deficiență fizică, care se deplasează În fotoliu rulant sau În cârje. Ei sunt suficient de simpli și deschiși pentru a accepta ușor un coleg cu probleme de sănătate. Perioada preșcolară este cea mai indicată pentru Începerea socializării copiilor cu handicap. La această vârstă, socializarea se realizează ușor prin intermediul jucăriilor și al
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
altfel decât ar trebui. Privind la oamenii-păsări, la oamenii-animale sau la oameniicuvinte, nu reușea să dea mulțimilor un singur chip sau să le facă să încapă într-un singur cuvânt. — Auzi, bă Coltucule, se răsti la el șchiopul, trecându-și cârjele dintr-o parte în alta, căci de pe un picior pe altul ar fi fost prea mult pentru el. Ce nume mai e și ăsta ? Coltuc ridică din umeri, asta putea să facă. — Un nume... răspunse. Să ai la ce să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu, înfigându-și talpa în caldarâm, pentru a trage cârjele după el și din nou trupul care se legăna proptit în cârje, ca într-un scrânciob. Orbul țintea doar înainte, își întorcea capul nu ca să privească mai bine, ci ca să audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu, înfigându-și talpa în caldarâm, pentru a trage cârjele după el și din nou trupul care se legăna proptit în cârje, ca într-un scrânciob. Orbul țintea doar înainte, își întorcea capul nu ca să privească mai bine, ci ca să audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât gâtul, vedea doar spre dreapta și stânga, și nu înapoi, iar Ologu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chioru, că ăsta micu’ e mintos ? Fane încuviință. Se mulțumi, ca de obicei, doar cu câteva vorbe, rostite rar, apăsat. — Când ești ca noi, nu e bine să ai minte multă. Nu-ți ajută la nimic să înțelegi. Ologu luă cârjele și se săltă pe picior. Țopăi până la ieșirea din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi făcu semn : — Liber ! Hai înapoi, la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în somn. De aceea visa mai mult ca alți oameni. Visul era felul lui de a se dezmorți. — La urma urmei, spuse Ologu, scuturându-și farfuria de tablă, nici nu știu dacă ăsta e cel mai bun loc. Arătă cu cârja în spate, spre magazinul Cocor. Cică, dacă e scump, vine lume cu bani. Dar eu zic că tot obleții ăia necăjiți cred la alți necăjiți ca noi... De mâine zic să mergem mai jos, la Unirea, sau chiar la piață
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele dintr-o parte într-alta. Nu poți să frămânți aluatul, ca noi, ca să-l faci pe Adam cel șchiop sau pe Adam cel chior. Tu n-ai mâini, nici picioare. Ești un fel de înger, asta ești. Încât cei doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă mai țin minte, acceptă Costică șchiopul. Dar mă simt ca un nou- născut. Azi-noapte mi-a căzut ultimul dinte. L-am căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți doi canaturile. Nu prea era lume la ora aia, cârciumarul se apro pie, îi privi cu oarecare dezgust, dar nu zise nimic. Nu părea surprins că-i vede, probabil că Ologu mai pierduse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]