1,737 matches
-
în frîu tot trupul. 3. De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți, totuși sunt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului. 5. Tot așa și limba, este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6. Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
îmi făcuse mie, nu se pricepea la nimic. Era însă un om inimos și dacă n-ar fi avut reaua inspirație să se bage în politică, fanatizat de idei care în fond îi erau străine, nu și-ar fi pierdut cârma după război și ar fi îmbătrînit cucerind mai departe fete și muieri. Era noapte când ne-am dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalale unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aceasta poate înlătura vechea exploatare. - Înlocuindu-o cu alta mai crîncenă. Dictatul e însoțit de violență. Ca să-și salveze sufletul de agresiunea ei, oamenii vor fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va arăta calea dictatorului. Ce naivitate! Mai rău: ce rea credință! - Înseamnă că nu crezi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate Priceput și muncitor, Aduce în casă spor. El rezolvă treburi grele Face‐n curte toate cele. Gina cu Rică‐mpreună Lasă‐n urmă treabă bună. Au și doi copii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
corabia în care se afla, și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37. S-a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38. Și El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: "Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?" 39. El S-a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vîntul a stat și s-a făcut o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
28. Au măsurat adîncimea apei, și au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou, și au găsit cincisprezece stînjeni. 29. De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei, și doreau să se facă ziuă. 30. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, și slobozeau luntrea în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31. Pavel a zis sutașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în același timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s-au îndreptat spre mal. 41. Dar au dat peste o limbă de pămînt unde s-a înfipt corabia și partea dinainte a corăbiei s-a împlîntat și stătea neclintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Istorică Română”, vol. XV, anul 1949, p. 40 footnote>. Contemporanii l-au considerat pe Gheorghe Duca ca fiind unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni. Urmărind să reînvie vremea din timpul lui Vasile Lupu, imediat ce a preluat a doua oară cârma țării, a acumulat bogății și a întreprins o serie de construcții, care au făcut să i se uite în parte comportarea reprobabilă. „La 20 iulie 1670, precum și 7 martie și 26 aprilie 1671 arhiepiscopul de Marcianopol nota în rapoartele sale
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
atârnată de funie, și bâjbâi pe sub carena vasului de agrement. — Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și bâjbâi pe sub carena vasului de agrement. — Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta tot, explică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
agrement. — Nu dau de nimic! strigă ea. — Trebuie să fie undeva mai adânc, zise Gaskell, uitându-se în jos la ea. Eva își vârî capul sub apă și nimeri peste pana cârmei. — Aia e cârma, zise Gaskell. — Bineînțeles că e cârma! replică Eva. Știu asta, omule, Doar nu-s proastă! Și femeia dispăru sub carenă. De data asta găsi elicea, dar în jurul ei nu se încurcase nimic. — E plină de noroi, atâta tot, explică ea când ieși iar la suprafață. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se înalțe o piatră funerară. O rudă a comandat una imediat după moartea lui, dar afacerea s-a încheiat cu una din încurcăturile alea de un umor atât de negru, încât te fac să te întrebi cine e la cârma lumii. Vorbeai de nebunia omenească, Nathan. Atelierul care făcea lespezile de marmură se afla imediat la poalele unui rambleu de cale ferată. Chiar când piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a răsturnat în curtea atelierului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap, Îi reține mâna Într-a lui vreme de câteva clipe, cadiul este onorat. Când sosește rândul lui Omar, vizirul se apleacă la urechea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eddy. Nu, stai, du-te jos și deschide toate hublourile ca să iasă putoarea și adu-mi niște tinctură de iod. — Da’ ce-ai pățit, m-a-ntrebat după ce mi-a adus-o. — M-am tăiat la deget. — Vrei să stau eu la cîrmă? — Du-te și culcă-te . Te trezesc eu. S-a-ntins pe patul de campanie așezat În carlingă peste rezervor și În curînd a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a adormit. Țineam roata cu genunchiul și, desfăcÎndu-mi cămașa, m-am uitat la mușcătura cu care m-am pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste - am dat cu niște tinctură și pe urmă m-am așezat la cîrmă, Întrebîndu-mă dacă mușcătura unui chinez e otrăvitoare, ascultînd motorul vasului cum rulează blînd și plescăitul apei care se prelingea de-a lungul bărcii mele, și m-am gîndit că, pe dracu’, n-are cum să fie otrăvitoare. Un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mențineam cursul și mai luam cîte-o gura din sticla pe care-o adusese el. Nu mai rămĂsese mult În ea, așa că după ce-am terminat-o am deschis și ultima mea sticlă, și-ți zic, era minunat să stai la cîrmă Într-o noapte atît de bună pentru o traversare. Chiar că pînĂ la urmă se dovedise o excursie bună, deși lucrurile stătuseră rău de atîtea ori. Eddy s-a trezit cînd s-a luminat de ziuă. Și-a cerut mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori se mișca, auzea zgomotul Ăla de sticlă spartă venind din saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mai era și mirosul băuturii vărsate, care se-mprăștiase peste tot. BĂrbatul se-ndrepta spre Woman Key. Acum Îl vedea bine. — MĂ doare, spuse negrul. MĂ doare tot mai rău. — Îmi pare rău, Wesley. Da’ acum tre’ să țin cîrma. — Te porți cu un om de parc-ar fi un cîine, spuse negrul. Devenise enervant, dar bărbatului tot Îi era milă de el. — O să am grijă să te simți mai bine, Wesley. Da’ acum stai acolo și taci. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
una, și nu putea să dea În el. Negrul bolborosea mai departe. — De ce n-ai oprit cînd au Început să tragă? BĂrbatul nu răspunse. Nu contează mai mult viața unui om decît o Încărcătură de alcool? BĂrbatul se concentra la cîrmă. — Nu trebuia decît să ne oprim și să-i lăsĂm să ia băutura. Nu, răspunse bărbatul. Iau băutura, iau și barca și te bagă și-n pușcărie. — Nu mă interesează de pușcărie, spuse negrul. Da’ nu voiam să mă Împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ba devenea religios din cauza faptului că fusese rănit - În orice caz, vorbea Întruna. — De ce mai fac contrabandă cu băutură acum? Întrebă. S-a terminat cu prohibiția. De ce continuă cu traficul Ăsta? De ce n-aduc băutura cu feribotul? BĂrbatul care ținea cîrma era atent la canal. — De ce nu sînt oamenii cinstiți și respectabili și să-și cîștige traiul Într-un mod cinstit și respectabil? BĂrbatul vedea locurile unde apa vălurea pe lîngă mal chiar și atunci cînd nu putea să vadă malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mântuială, de rahat și de izbeliște. O, da! Și încă cum! Foaie verde-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căută să schimbe făgașul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situația guvernului, pe care el o socotea șubredă, în speranța că în curând va reveni la cârmă partidul lui. Trecând la politica externă, ajunseră la frații ardeleni și la Titu Herdelea. Acuma se mai învioră și Dumescu, naționalist fervent, care visa veșnic numai cucerirea Transilvaniei. Grigore le spuse că tânărul Herdelea ar dori să-și găsească un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin, de n-o să le ajungă nici până la Bobotează, că sunt mulți, și la datorie mai are de dat, și... ― Apoi acu mai ai răbdare și dumneata, că-ți vine acasă băiatul cel mare de la oaste și are să ia el cârma, făcu Dragoș, căutând s-o liniștească. ― Of, măcar de I-ar aduce Dumnezeu! bâlbâi femeia cu glas mai plângător. Dar văd că alții au venit și lui Petrică nu-i dă drumul și nu vine și, Doamne, mult mă mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o vânză la alți boieri, că ei nu vor mai sta fără pământ, că ei asudă și sângerează muncindu-l și deci al lor trebuie să fie, că așa vrea și regele, și chiar mulți boieri, numai cei de la cârmă se împotrivesc și-i țin cu sufletul la gură. Lui i le-au povestit toate astea slujitorii mai de încredere, încît trebuie să fie adevărate. ― Rezultatele demagogiei uite-le, dacă într-adevăr e cum spui! zise bătrânul. Dar mă mir
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]