2,157 matches
-
se manifestau prin halucinații vizuale sau auditive, logoree și accese de mania persecuției. Oameni cu privirea extatică, mai cu seamă poeți, actori, regizori și În general artiști, al căror sistem nervos este mai labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu un mini-tobogan, bare pentru cățărat și mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia cu blana Începea să se calmeze. —O, ce grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Leeds, venea cu toți cei trei copiii. Gemenele ei identice, Ellie și Ruth erau două fetițe dolofane și cu fețe ovale mereu zâmbitoare. Se fugăreau prin tot magazinul pe picioruțele lor groase, oprindu-se din când În când să se cațere În cărucioare sau să arunce cu jucării de pluș prin jur. Hannah Își cerea mereu scuze, dar Ruby și Chanel Îi spuneau de fiecare dată că erau obișnuite cu copii de doi ani care făceau prostii prin magazin. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
uriașe și lasagna, și Saul Îi umplea paharul mereu, și mai târziu, când era amețită Într-un mod plăcut, o ducea acasă cu mașina. Într-una din serile când cei trei luau masa Împreună, Ben se trezi și coborî. Se cățără la Fi În poală și ascultă discuția adulților despre Sam. —Huh, scoase Ben la un moment dat pe un ton serios, pe Sam I am, pe Sam I Am, nu-mi place de Sam I Am. —Nu ești singurul, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se retraseră la bar către șampania gratis. O să aibă destul timp să-l felicite pe Saul mai târziu, după ce se mai potolea agitația. — Mereu am știut că o să răzbată Într-o bună zi, Îi spuse Ruby lui Chanel În timp ce se cățăra pe un scaun de bar. Un chelner apăru cu o tavă cu aperitive. Chanel refuză, dar Ruby nu se putu abține și luă un con minuscul de hârtie cu o porție de pește cu cartofi prăjiți care să-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de fapt planeta ta dominantă. —Ceea ce Înseamnă... Chanel ezită un pic. —Păi, cam Înseamnă că, atunci când Saturn merge Înainte, viața ta va fi mereu mai mult sau mai puțin o luptă. —A, super. Adică, căprița ta e născută ca să se cațere pe munți și munții ăștia sunt de-obicei Înalți și au cărări pline de obstacole și stânci. Caprele mereu ajung În vârf până la urmă. Doar că le ia mai mult decât altor oameni. —Cât de mult? Vorbim aici de, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin În ea. Soldatul, cățărat În remorcă, o dezgăța și arunca peste gard un sac bine legat. Pe mulți dintre cei cu care făceau comerț nici măcar nu-i cunoșteau; le știau numai gardurile, prunii, zarzării și corcodușii de la drum. Pe băutură și țigări dădeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a existat, cu excepția unei perioade scurte, și nu există nici astăzi. Un primar idealist (ori cu fonduri ce se cereau rapid cheltuite) Încercase să pună câte un bec pe fiecare stâlp de beton. Unii au privit cu Încântare cum se cățărau electricienii, alții cu neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne aude și Își căuta de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și moale, pe care ne aruncam după ce ne cățăram pe o latură a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea drumul prin aer tocmai din vârf. Înainte să ridice brațele și să se lase să cadă ca din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos. Noi, ceilalți, ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos, iar Oaie mergea așa de Încet, Încât vântul produs de viteza lui nu ne-ar fi pus nicidecum sănătatea În pericol. Eram patru: eu și Hristu - pe bază de șantaj; nea Mitu Păcătosul - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn de urechile clăpăuge. Tare se mai speriase În primele săptămâni la primărie. Trebuia să se Îngrijească de tot soiul de documente cu nume ciudate și complicate. Secretarul, ca să râdă de el, Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se afla, sub pământ, depozitul de muniții al marii unități. Prima tură am făcut-o de la miezul nopții până la trei. Bătea un viscol sălbatic care-și ascuțea urletul când se izbea de foișorul În care ar fi trebuit să mă cațăr și trecea prin scheletul de fier, scuturând amarnic tablele de pe acoperiș. Nu vedeam aproape nimic, zăpada care gonea prin aer mă izbea și mă orbea. Nu-mi zăream vârfurile Încălțărilor, pășeam pe dibuite. În foișor nu voiam să mă cațăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cațăr și trecea prin scheletul de fier, scuturând amarnic tablele de pe acoperiș. Nu vedeam aproape nimic, zăpada care gonea prin aer mă izbea și mă orbea. Nu-mi zăream vârfurile Încălțărilor, pășeam pe dibuite. În foișor nu voiam să mă cațăr, căci eram convins că urma să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odrasla sa ori organele de Miliție și continua să mă țină cu stânga de guler, iar cu bățul din dreapta să mă altoiască pe unde nimerea, mai ales peste cur și picioare. Cu greu, sub ploaia de lovituri, izbuteam să mă cațăr pe gard și să ajung iară În curtea școlii. Cele două porți de fotbal, cu barele făcute din câteva cărămizi ori pietre Încălecate, erau de-acuma inutile și stinghere, căci echipele se strângeau la centrul terenului și priveau cu dezolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit dintre fierătanii, Monstrulică ținu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfârșit, aceste imperfecțiuni sunt mai ușor de suportat decât schimbarea lor. Tot așa cum drumurile mari care șerpuiesc printre munți devin largi și mai plăcute după ce au fost mult bătătorite, așa Încât este mult mai bine să le urmezi decât să te cațeri pe stânci sau să cobori până În fundul prăpăstiilor. De aceea, n-aș putea În nici un caz să aprob acele firi dezordonate și neliniștite, care, nefiind chemate prin naștere sau de soartă să diriguiască treburile publice, nu Încetează să croiască mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
față de infractor. În acest caz după ce că îi jefuia de bani îi mai și jignea oferindu-le lecții de viață și adaptare la mediu. Pentru că asta se întâmplă. Pe un fond de toleranță excesivă sau indiferență,pur și simplu infractorii se cațără pe umerii noștri și ne oferă, cu superioritate și cinism,lecții de viață. Vor fi foarte mulți cei care o vor învinovăți pe persoana respectivă, spunând că în loc să dea drumul la un asemenea scandal mai bine ar fi răbdat și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
directă, pot fi asemuite cu niște oameni care zac nemișcați, toropiți în somn pe povârnișul unui munte, deasupra unei prăpăstii; civilizațiile pot fi asemuite cu tovarășii acestor adormiți care tocmai au apucat să se ridice în picioare și să se cațere pe stâncile de mai sus. La prima vedere am fi ispitiți să facem o deosebire fundamentală între cele două grupe: să-i proslăvim pe cei care au început să se cațere ca pe autentici atleți și să-i disprețuim pe
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
apucat să se ridice în picioare și să se cațere pe stâncile de mai sus. La prima vedere am fi ispitiți să facem o deosebire fundamentală între cele două grupe: să-i proslăvim pe cei care au început să se cațere ca pe autentici atleți și să-i disprețuim pe cei care zac trântiți pe povârnișuri ca pe niște paralitici; dar dacă ne vom gândi mai bine, vom găsi că este mai cuminte să ne abținem de la aprecieri". Studiu asupra istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]