68,811 matches
-
povești înainte de culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei dimineața, gîndacul trosnește cu zgomot sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă decît ea, aricioaica. Botul ei umed îmi atinge gleznă. Se gudura pe lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
ca un dulap în care se ține pâinea și sufletul și cărțile cele fără de loc. Un ascunziș unde să dorm, să mi se năzărească și oglinda, dublul cu streașină de care-atârnă vâscul magic, pendula și vâscul, un gong din care cad cifre portocalii și litere. Si nici un fir de praf nu s-a desprins din stelele înmugurind matern. O farfurie albastră care strânge lacrimi de candelă și rugăciuni. toarce un fir ce dă balans.
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi fost furat Dar e focul nostru Și cerul ne aparține... Doar zeii, Pentru puțină vreme, S-au îndepărtat De privirile noastre. Priveliște cu nori
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Emil Brumaru Mereu ne punem moartea mai departe, Ca pe un gard ce-abia-l putem zări Prin ceață lin căzută-n zori de zi Ce ține, grea și deasa, pînă-n noapte. Și-atunci, si osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
și un Guleai, tra-la-la, printre bălti de sânge. O, Doamne, pana si-acel «Mehr Licht» din țipatul ultim al unui poet spre care năvălea pe veci Întunericul. - Dar, desigur, vă gândeați și la niște meri roșii din care nu pot cădea decât mere roșii. {i dacă intuiesc bine... - Așa-i, multe se mai pot scrie, cum scriu și eu tocmai acum, după șapte ani de la moartea mea, când ar fi trebuit să fiu pietre și scris pe pietre. Mă recitesc, - sunt
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
și mâine - din nou tu cine ești, acolo eu cine sunt în acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a părăsit și Sidac birtul. Nu făcuse însă nici zece pași, când, din întâmplare, pipăindu-și buzunarele, a constatat spre marea lui surprindere că îi lipsește portmoneul cu suma de 7000 lei. Nefiind nimeni lângă el în birt, bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu. În culmea disperării a anunțat imediat cazul agentului Mohilnițchi, care împreună cu sergentul Ionescu Iordache s-a transportat în grabă la Otelul Imperial, unde l-au așteptat pe pungaș. Individul Dumitrescu, odată în posesiunea banilor s-a
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Nu-n stat de-o parte, un de-a pururi ieri. Dând veste-un vânt, silabisiri prin brazi, Ori prin clopotnițe-n vegheri, din Peri. Să spui, un semn. Ce totu-nseamnă, speri. Născut, făcut? Și printr-un turn nu cazi; Vlad Țepeș cum, în cost la Huniazi. Ferestre: ierni, veri, toamne, primăveri. În cerc, spre-o Mânăstirea-de-Tămâie Nu-i drum, de fum, rău-platnic să rămâie, Cu Miercuri, Vineri și Duminici, sfinte. Ce vine, „timpul“, „ stă“. Un loc de mas. Iar
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
o Vita nuova-n față. Brusc Laura, lin Beatrice - vor, O rază, prinde, azi întâia oară. Cu care nu știam să fiu dator. Obiecte pentru vrăji, spre-o altă viață. Și în ce slavă stând! care coboară... Flori de alun Florile cad de-a valma, bărbătești, De pe alunii vizitați de-un vânt. Și-au făcut datoria, oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi, de tăcere. Și totul, românesc, numai Rostire... 2006 Sfinți Dumitri Doctorului D. Dumitrașcu Vin zile-n toamnă, iar, de mică vară; Să mă-nsenin! De-a căzut ploaia, litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai ruga și tu la sfinte moaște, De lâng-un coif
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să vină. Un, cu Omir, în Lwov
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger mort, Dat peste cap - , iubito, încheg plăceri mai rare, Mai dulci decît bomboana marchizului de Sade Și ca s'te frigă roua,-n genunchi pe ciuperci cad.
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
straiu' lui bezmetic și dîndu-se lin huța În razele din soare de care se apuc' Și-arhanghelii, să-și zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe liniile luci. Traversele-s sub pacuri Și parcă se aude și-un început de bîrfă
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Așa, avînd aceeași eleganță ca și fraza lui Celine, preferatul meu.Aceeași debordanță. Aceeași frumusețe
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i oricum. Și o ating. Aproape s-o scap. Dar nu, nu, îmi reușește, pînă la urmă - și o plachez, o agăț de mijlocul ei subțire - și cădem amîndoi odată, ne rostogolim un pic, eu o și forțez, ca să atenuăm căderea, să nu ne alegem cu vînătăi și să fim, cît de cît întregi. Pe cît de întregi poate fi un soi de cuplu trăsnit cum este al
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
îndreptară împreună spre un fost sanctuar dacic, acum abandonat. Hunarus reușise să-i explice lui Tiberius Agillus că locul fusese părăsit pentru că, fiind conceput după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase îngrozitor, îi trimisese imediat pe meșteri la Zamolxe și interzisese, într-un moment de rătăcire, cultura viței de vie. Relațiile cu vecinii, care importau masiv din vinul dacic, se răciseră pînă la incidente
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
una din cele cu banda lui Moebius. E ca și când aș porni-o-spre Militari și-aș ajunge-napoi în cartierul Fabric din Timișoara, la „Țiganiada" de sub pod, ori în miraculosul Josefin, la piața miriadelor de flori, apoi m-aș împiedica și aș cădea taman lângă noul sex-shop, încât mi-aș pierde buchetul proaspăt cumpărat. Și m-aș trezi la Geneva din nou. Nu am ce pierde și nici ce câștiga, căci deja sunt. Trezesc savoarea, fac să urce sub lună gustul bogăției latente
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Emil Brumaru Ranchiuna voastră flască n-ajută la nimic. Învîrt, mereu mai dulce, în pulberi titirezul, Zarul îmi cade-n șase, ca boabele din spic, Gustos și plin de lapte mi-e-n portocale miezul. De cît rahat vi-e-n suflet, vă iese și pe gură Și pe urechi, cu crieri amestecat urît, Și laba vă mînjește scriptura c-o fiertură De
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]
-
avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară, Imaculat ca neaua, ca ghiocelul Ridicându-se între iarnă și primăvară.] Astfel căzu comerțul cu turme, Izvorul belșugului ce nu părea să se mai curme, A secat și-au sărăcit Armânii Zăcând cu buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime a crapilor Cei pescuiți de Apostolii Tăi nepofticoși Brațul drept ridicându-se la subsoară dezvelit de pânza blândei cămăși. Când vine Curierul de finele anului Crește frunza, cade frunza, De la Vânju Mare la Vincea-Vînja Până la Sita Arăpușilor, Cernerea Repausării, Până la Insula Corfu și toate Cicladele Semănând rodul pământului și gustându-ne roadele, Pe cărarea oilor, pe drumul sării, pe unde cerul rătăcește cocorii Pe sub vâltoarea lucorii... Fătul Atoate
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]