1,128 matches
-
maniera în care „res” (materia) este „verbum” (cuvântul). Sf. Toma de Aquino va afirma că materia sacramentului este însăși acțiunea penitentului (căința, mărturisirea și îndestularea), iar forma este acțiunea preotului (dezlegarea). Prin aceasta, Sf. Toma vrea să spună că această căință pe care penitentul o trăiește în interiorul său este deja o mărturisire interioară pe care o face înaintea lui Dumnezeu. În schimb, mărturisirea propriu-zisă se realizează prin exprimarea exterioară a căinței. Întâlnirea penitentului cu preotul confesor este deja concluzia unui comportament
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dezlegarea). Prin aceasta, Sf. Toma vrea să spună că această căință pe care penitentul o trăiește în interiorul său este deja o mărturisire interioară pe care o face înaintea lui Dumnezeu. În schimb, mărturisirea propriu-zisă se realizează prin exprimarea exterioară a căinței. Întâlnirea penitentului cu preotul confesor este deja concluzia unui comportament anterior și interior deja maturizat. În acest fel, procesul dialogic este recunoscut atât ca o acțiune interioară înfăptuită între om și Dumnezeu, cât și ca o acțiune exterioară a penitentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
iar acest fapt va da naștere conceptului de „confesor propriu” sau de „ghid spiritual”, la care un credincios se putea spovedi frecvent, fiind ajutat într-un mod mai eficient. Sacramentul reconcilierii începe să fie văzut atât ca o manifestare a căinței, modalitate de a obține iertarea, cât și ca loc de direcțiune spirituală, rolul preotului fiind uneori cel de judecător, alteori de medic, alteori de ghid spiritual. Procesul dialogic sacramental este influențat de aceste roluri, pe care confesorul și le însușește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Procesul dialogic sacramental este influențat de aceste roluri, pe care confesorul și le însușește, dar și de structura pe care o conține ritul sacramentului prin elementele sale componente. Ordinea etapelor celebrării sacramentului reconcilierii este stabilită acum în mod mai clar: căință, mărturisire, dezlegare și îndestulare. Sacramentul penitenței este recunoscut atât ca un act juridic, fapt ce impune credinciosului obligativitatea de a-și mărturisi păcatele cel puțin o dată pe an, cât și ca un moment de har, fapt care amintește că iertarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în timp de război sau de eventuale pericole. În secolele următoare, atenția nu mai este îndreptată atât asupra formei de celebrare a sacramentului, cât mai degrabă asupra doctrinei, a analizei dogmatice cu privire la conținutul acestuia. O preocupare aparte se naște cu privire la căința interioară pentru păcatele comise, condiție sine qua non a primirii iertării. În timp ce unii considerau necesară o căință intensă și neîntreruptă, mișcată de caritate, alții susțineau suficientă existența unei căințe care să nu fie în mod necesar izvorâtă din caritate, ci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
asupra formei de celebrare a sacramentului, cât mai degrabă asupra doctrinei, a analizei dogmatice cu privire la conținutul acestuia. O preocupare aparte se naște cu privire la căința interioară pentru păcatele comise, condiție sine qua non a primirii iertării. În timp ce unii considerau necesară o căință intensă și neîntreruptă, mișcată de caritate, alții susțineau suficientă existența unei căințe care să nu fie în mod necesar izvorâtă din caritate, ci care putea să provină doar din dorința de dreptate, de adevăr, sau de corectitudine. Alții, în schimb
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
analizei dogmatice cu privire la conținutul acestuia. O preocupare aparte se naște cu privire la căința interioară pentru păcatele comise, condiție sine qua non a primirii iertării. În timp ce unii considerau necesară o căință intensă și neîntreruptă, mișcată de caritate, alții susțineau suficientă existența unei căințe care să nu fie în mod necesar izvorâtă din caritate, ci care putea să provină doar din dorința de dreptate, de adevăr, sau de corectitudine. Alții, în schimb, se situau pe o poziție intermediară. Totuși, se constată profilarea a două
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
din rândul cărora se vor desprinde trei orientări reprezentative: a) cei care susțineau ca fiind suficientă doar existența unei iubiri profunde a lui Dumnezeu pentru om, pentru ca acesta să primească dezlegarea; b) cei care susțineau ca fiind necesară doar o căință blândă, o iubire binevoitoare, prietenoasă a omului față de Dumnezeu, pentru a primi aceeași dezlegare; c) cei care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
profunde a lui Dumnezeu pentru om, pentru ca acesta să primească dezlegarea; b) cei care susțineau ca fiind necesară doar o căință blândă, o iubire binevoitoare, prietenoasă a omului față de Dumnezeu, pentru a primi aceeași dezlegare; c) cei care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă doar o căință imperfectă pentru a obține iertarea, deoarece acest tip de căință elimina deja voința
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omului față de Dumnezeu, pentru a primi aceeași dezlegare; c) cei care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă doar o căință imperfectă pentru a obține iertarea, deoarece acest tip de căință elimina deja voința omului de a păcătui din nou, fiind unită cu speranța iertării și predispunându-l spre a primi harul sacramental. În aceeași perioadă, se remarcă în special intervențiile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă doar o căință imperfectă pentru a obține iertarea, deoarece acest tip de căință elimina deja voința omului de a păcătui din nou, fiind unită cu speranța iertării și predispunându-l spre a primi harul sacramental. În aceeași perioadă, se remarcă în special intervențiile Sf. Alfons Maria de Liguori, care, prin tratatele sale de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la puterea sa de a ierta păcatele în mod legitim și valid, chiar și în această formă. Fiecare din aceste forme este prevăzută cu o descriere clară a modului de celebrare, fiind prezentate noi formule de mărturisire a actului de căință, dar mai ales fiind introduse diverse texte biblice, care să favorizeze o raportare a vieții creștinului la voința lui Dumnezeu. Despre aceste aspecte vom trata pe larg în capitolul următor. Amintim însă că documentul Ordo Paenitentiae menține cele patru părți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să favorizeze o raportare a vieții creștinului la voința lui Dumnezeu. Despre aceste aspecte vom trata pe larg în capitolul următor. Amintim însă că documentul Ordo Paenitentiae menține cele patru părți ale celebrării reconcilierii, deja stabilite la Conciliul din Trento: căința, mărturisirea, pocăința și dezlegarea. Alături de aceste sublinieri pastorale inițiale, atenția actuală a Bisericii asupra sacramentului reconcilierii vrea să accentueze mai mult aprofundarea trăsăturilor sale interne, prin recunoașterea dimensiunilor acestuia: pascală, trinitară, eclezială, liturgică și personală. Ele sunt rodul reflecțiilor istorice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
reconcilierea este o acțiune personală. El se găsește, până la urmă, în mod personal cu momentele sale proprii în celebrarea acestui sacrament. Pentru eficacitatea acestui sacrament, trăirile individuale ale penitentului trec prin etapele de referință ale structurii de celebrare a sacramentului: căința, mărturisirea și pocăința, în timp ce actul dezlegării aparține doar confesorului. Căința este acțiunea esențială a penitentului. Ea comportă o dublă atitudine: de refuzare a trecutului păcătos și de orientare în viitor către Dumnezeu și către ceilalți. Își are eficacitatea atunci când este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod personal cu momentele sale proprii în celebrarea acestui sacrament. Pentru eficacitatea acestui sacrament, trăirile individuale ale penitentului trec prin etapele de referință ale structurii de celebrare a sacramentului: căința, mărturisirea și pocăința, în timp ce actul dezlegării aparține doar confesorului. Căința este acțiunea esențială a penitentului. Ea comportă o dublă atitudine: de refuzare a trecutului păcătos și de orientare în viitor către Dumnezeu și către ceilalți. Își are eficacitatea atunci când este mișcată de caritate, pentru că doar aceasta conduce creștinul spre însușirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu Dumnezeu. În jurul acestor binoame, penitent-confesor și penitent-Dumnezeu, se află comunitatea, cu care penitentul, confesorul și Dumnezeu se află într-un raport semnificativ. Sacramentul reconcilierii vrea să fie, în aceste condiții, expresia unei „metanoia” postbaptismale, care să se celebreze prin căință, mărturisire și îndestulare, organizate într-un ritual bine stabilit. El este un „eveniment salvific major” în avantajul omului. În tot acest parcurs este prezentă acțiunea Sfintei Treimi, totul fiind înlănțuit într-un proces dialogic, care alimentează relația fundamentală dintre om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu voința acestuia ca omenirea să fie mântuită, descoperă momentele prin care el însuși s-a pus în neconcordanță cu această iubire, prin comiterea păcatelor. Acest fapt face ca în inima sa să se trezească o părere de rău, o căință adâncă și o dorință de a se apropia de Dumnezeu. Se naște o voință profundă de a-și schimba viața și de a-și dori un altfel de viitor. Există trei elemente care conduc la formarea unei astfel de atitudini
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitent în pregătirea pentru spovadă nu este nicidecum autocontemplarea, ci contemplarea lui Dumnezeu, a Paternității sale, a jertfei lui Cristos, a acțiunii Duhului Sfânt. Aceste lucruri îl fac să se simtă rușinat pentru păcatele comise și să caute posibilitatea împăcării. Căința este elementul declanșator. Ea este necesară ca o cauzalitate a ulterioarelor acțiuni penitențiale, fiind „principiul și sufletul convertirii”. „Detectarea” păcatului nu vine pur și simplu din natura conștiinței umane, ci din raportarea sa la cuvântul lui Dumnezeu. Contemplarea mântuirii înfăptuită
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
însuși, ci de la ceea ce și cât a făcut Dumnezeu pentru el. Nu va vedea păcatul ca pe o tragedie iremediabilă, ca pe un sfârșit pe care nu îl mai poate schimba, ci, dimpotrivă, deși va simți o durere și o căință semnificativă pentru acesta, va privi cu speranță și curaj, pentru că, totuși, se va apropia de Dumnezeul milostiv. Se va simți întărit de identitatea neschimbătoare și de iubirea infinită a lui Dumnezeu, fapt pentru care își va formula propunerea de a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la Dumnezeu, care îi oferă modalitatea cea mai „securizată” și eficace pentru ca dialogul să continue în manieră deschisă, fără ca omul să își piardă din valoarea și demnitatea sa. Mărturisirea verbală a păcatelor este o condiție esențială a sacramentului reconcilierii, alături de căință și propunere. Ea este o formă concretă de dialog. Este modalitatea de a continua în plan extern, atât verbal cât și nonverbal, același dialog, care deja fusese inițiat înainte, în plan intern. Acum, penitentul își recunoaște deschis păcatele și îndepărtarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
perceput de către penitent ca fiindu-i în mod real mai util. Pregătirea în vederea primirii reconcilierii sacramentale este un alt rol al penitentului. El se va ruga și își va împlini cu responsabilitate momentul de cercetare a cugetului, favorizând trezirea unei căințe adevărate și decizia unei propuneri adecvate. Recunoscându-se atât confesorului, cât și penitentului rolul specific fiecăruia, dialogul din cadrul sacramentului reconcilierii devine mai eficient, fiecare fiind chemat să fie fidel identității sale. Dialogul însă este eficient, în măsura în care se respectă și anumite
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necesare prin care să se vindece. În acest fel, ea devine un mod de a recunoaște nevoia omului de prietenie cu Dumnezeu și de experimentare a iubirii sale. 3) Exprimarea dispoziției. Dispoziția necesară se exprimă și se recunoaște printr-o căință autentică, ce are următoarele trăsături: adevărată, internă, convinsă, trăită, virtuoasă, inspirată de caritate și condamnând propriile aberații făcute împotriva iubirii. Căința trebuie să fie explicită, fermă și universală (adică pentru toate păcatele de moarte). Acest lucru poate fi realizat și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu și de experimentare a iubirii sale. 3) Exprimarea dispoziției. Dispoziția necesară se exprimă și se recunoaște printr-o căință autentică, ce are următoarele trăsături: adevărată, internă, convinsă, trăită, virtuoasă, inspirată de caritate și condamnând propriile aberații făcute împotriva iubirii. Căința trebuie să fie explicită, fermă și universală (adică pentru toate păcatele de moarte). Acest lucru poate fi realizat și cu ajutorul unui dialog sacramental cu confesorul, care, prin experiența sa, poate conduce penitentul la însușirea unei dispoziții adecvate. 4) Exprimarea propunerii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în practica sa penitențială. Însă, apar și unele aspecte particulare, adaptate cerințelor socio-culturale actuale, în mijlocul cărora penitentul își trăiește viața de credință. În principiu, Ritualul prezintă patru părți ale sacramentul reconcilierii, dintre care trei aparțin penitentului, iar una confesorului: 1) căința sau „contritio cordis”: exprimarea durerii din partea penitentului din cauza păcatelor și dorința de schimbare; 2) mărturisirea sau „confessio oris”: mărturisirea verbală a păcatelor de către penitent; 3) pocăința sau „satisfactio operis”: manifestarea practică a convertirii din partea penitentului; 4) dezlegarea sau „absolutio ministri
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
scurtă, pentru că puține cuvinte, dar ponderate și adaptate, sunt mai utile. Totuși, indiferent de durată, dialogul dintre confesor și penitent trebuie să urmărească realizarea unei adevărate mărturisiri. Aceasta are loc atunci când se înfăptuiește trecerea de la simpla remușcare pentru păcate la căința adevărată. Dacă penitentul simte doar o simplă remușcare, înseamnă că el este încă pasiv, pentru că remușcarea este doar ceva automatic, nefiind orientată spre viitor, ci oferind o stare de „veșnic prezent”, fără speranță și fără șansa de a fi vindecat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]