1,435 matches
-
a nu lua În seamă intrarea lui Mitruț, căpitanul spuse deodată, cu un glas liniștit: - Pune șaua pe calul cel negru. - Dar, căpitane... domnița Erina a poruncit să mă duc degrabă să o anunț când te trezești domnia ta! Iar de călărit... - Pe calul negru, am spus! Și iute, căci timp nu avem! Mitruț se retrase uimit, căci era prima oară când căpitanul Îi vorbea cu glasul acela. Era glasul lui de demult, când se pregătea de plecare sau când o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei. Deci, totuși, se apropia cineva. Dădu pinteni ca să iasă din luminișul de pe malul apei și abia atunci Îl văzu, uluită, pe Oană călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cadă de pe cal și să-și rupă gâtul, când Îi văzu privirea și Înțelese că se Întâmplă ceva grav. - Erina! strigă căpitanul apropiind-și calul de al ei. Trebuie să ne pregătim de plecare! - N-avem de ce și nu poți călări mai mult de cinci minute fără să leșini de durere! spuse Erina. Ce se Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adâncă acoperi, parcă, Întreaga câmpie a Nistrului. O liniște neagră, ca un abis. Erina Închise ochii și Încercă să nu se clatine. Trăia cu această spaimă de ani Întregi. De la Început, de când era doar o fetiță zvăpăiată care Învăța să călărească și să lupte cu sabia de lemn sub privirile bucuroase ale tatălui ei. De când făcea șotii prin casă și de când Îl certa pe fratele ei, Bogdan, că stă prea mult cu cărțile și nu știe ce minune de vară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la fel. Daniel Sihastrul Îi puse mâna pe umărul drept și Îi spuse: - Iar tu, Alexandru, nu te pripi. Tânărul Încălecă și el și se grăbi să-l ajungă pe Ștefan. O vreme călăriră, amândoi În tăcere. Alexandru era tulburat de repetarea cuvintelor din scrisoarea lui Ștefănel. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce Îți spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În dispozitiv de apărare În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit de mulți. Călăreau ridicați În șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să-și facă griji. La două lungimi de cal În stânga, Midhat fulgera cu iataganul În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și retezând trupurile ienicerilor de la mijloc, apoi ridicându-se În scări și lansând săgeți În adâncime. Alexandru văzu trecând peste capetele lor prima linie de săgeți aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Au fost un semnal așteptat de Întreaga armată. Atunci l-am văzut pe căpitanul Oană, alături de cei doi fii ai săi. Aflasem totul. Întreaga poveste, extraordinară, incredibilă, a familiei sale. Aflase Întreaga țară. Alessandro mi-a făcut un semn amical. Călărea alături de fratele său, Stefano. Un tânăr pe care doar atunci l-am văzut, ținându-se drept În șa, cu pletele castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar la fel de strălucitoare. Se făceau strugurii În podgoriile de la Cotnari și se strângeau recoltele din Țara de Jos. Alexandru Încălecă și așteptă ca fratele său să-și dezlipească privirile de pârâul jucăuș al Jijiei. Se apropia ora prânzului. Cei doi călăriseră până la malul apei, În locurile În care se jucau, toamna, când erau copii. Ajunseseră la Albești abia de două zile, iar Ștefănel era Însetat de tot ce Însemna prima lui copilărie. Ca și cum ar fi vrut să-și imagineze că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
casa, care nu se schimbase din copilăria lor, apoi dealul care urca ușor spre marginea pădurii. - Gata? Întrebă Alexandru deodată. Își amintiră Întrecerile pe care le făceau după ce tatăl lor de adusese doi mânji micuți, pe care Îi Învățase să călărească. Porneau de la marginea pârâului și alergau până la pădure, trecând pe lângă curtea unde moș Onofrei Îi urmărea, sprijinit În gard, cu un zâmbet șugubăț. - Gata! spuse Ștefănel. Dădură pinteni deodată și se lansară la galop. Tropotele cailor se apropiară de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vină în sud la vremea asta. Dacă l-ar fi întrebat cineva, i-ar fi fost greu să spună pentru ce venise. Poate din încăpățânare, tocmai în sezonul în care lumea pleacă spre nord, căutând răcoarea. Petrecuse trei săptămâni aici, călărind de colo-colo, căutând ceva. Nu era prea sigur că știe ce anume. Ceva cu care să umple un gol. Până de curând, viața pe dealuri i se păruse de ajuns. Viață de singuratic, desigur. Spre deosebire de alții, Forrester discuta mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit, expiră, se oprește brusc și se întoarce pentru o nouă rundă, poate mai incitantă. Dar, ah! Dacă ar fi fost unul dintr-ăia mari...! Iar aici, numai să audă strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dar, ah! Dacă ar fi fost unul dintr-ăia mari...! Iar aici, numai să audă strigătele de încurajare și ar lua-o de la capăt.) Dar iată ca le și aude, „Haide! Haide!“... se apropie de clipa în care trebuie să călărească ca vântul și scheletul patului suportă o zgâlțâială feroce, și ce ar fi dacă tovarășii lui de arme și-ar băga capul pe ușă cum fac uneori, gândindu-se că altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un păr blond, zburlit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se trezește dis-de-dimineață, dornică să călărească devreme, înainte de a începe treburile zilei. Îl ia pe Bradywine la o plimbare rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri, înainte ca bucătarul să-și fi făcut apariția în bucătărie. Este o întârziere temporară. Imediat au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jelea, a jurat să nu-și trimită niciodată fiul la școală în Anglia, adică să nu lase Singurul Lucru Care I-a Mai Rămas, să plece de lângă el. Așa se face că la vârsta de zece ani, Jonathan știa să călărească, să vâneze și să facă un cocteil excelent din gin și tonic, dar nu știa să scrie și să citească. Asta nu l-a deranjat pe tatăl lui. Știința de carte, credea el, fusese cauza morții soției sale, care alunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fapt o mașinărie menită să formeze caracterele. Diferența este destul de subtilă. Caracterul nu presupune inteligență. De cele mai multe ori, sportul are un rol mai important în formarea individului decât cărțile, iar sportivii (care pot face alte lucruri, cum ar fi să călărească, să se îndrepte încet spre un tun, să-i țină în ascultare pe nativi) au un statut social mai bun decât cei care dau citate din poeți enumeră multiplii lui x. Înghesuită în spatele dulapului lui Bridgeman se poate găsi ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rău până ajungi la locurile unde temperatura este foarte scăzută, unde oamenii se înghesuie unii în alții, iar morții zac pe câmpuri. Cine vine de pe alte tărâmuri ca să-i ia pe oamenii Fotse? Ale cui sunt spiritele supărătoare care le călăresc femeile în fața marii tobe și le face ca din disperare să danseze în fața peșterii morților, de unde străbunii nu pot ieși să le dea ce vor ele și le lasă în stăpânirea lui Sahjat și Massa Missi, să bată pământul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la discuția lor și vor auzi tot ce se va spune. Se ridică și bea un pic de apă, apoi tac împreună și ascultă în tăcere respirația stâncii. Apoi bătrânul îi vorbește despre strămoși, cum n-au mai venit să călărească femeile în timpul ceremoniei, cum timpul s-a împărțit între înainte și acum și asta doar din vina vrăjitorilor. Îi spune cât de frumoasă ar fi lumea fără ei, cei care distrug viețile oamenilor pașnici și cum și-au imaginat bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere, și un teodolit fără luciu încorporat într-un altar dintr-o fermă. Deși spiritele europenilor au fost alungate pe alte tărâmuri și încă o dată strămoșii au ieșit să le călărească femeile în timpul dansului, se pare că rana din timp nu s-a vindecat și mai există încă timpul dinainte și cel viitor. Înțelepții arată spre cer, spre Lizard’s Back și-l văd plin de nori albi, iar câinii sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fr.). Knight Commander of the Order of the Indian Empire (Comandantul ordinului cavalerilor al Imperiului Indian) Micul dejun. Lectică purtată pe spatele cămilei sau un baldachin transportat pe spatele elefantului. Îngrijitorul unui elefant, cel care îl dresează să poată fi călărit Hârtie creponată sau șervețele (din fr.). Locuri de pândă, seamănă cu construcțiile improvizate la înălțime pentru punctele militare de observație. Functionar guvernamental indian. Un fel de car, tras de cai Golani. Secretar personal. All right there, mate? Oh, you don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?" 7. Și Haman a răspuns împăratului: "Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească, 8. trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, și calul pe care călărește împăratul, și să i se pună cununa împărătească pe cap. 9. Să se dea haina și calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Era proprietara unei moșii de mii de hectare, aflată la trei ore de Buenos Aires unde locuiam eu. Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei, care avea pe atunci vreo 16 ani, și cu gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]