1,168 matches
-
drum pe care aș vrea să-l fac. Pe loc a spus că vrea să meargă, ulterior a mai vorbit cu alte două persoane pe nume Valentina Căldare, inginer la Fabrica de țigarete din Chișinău și soțul acesteia, pictorul Eugen Căldare, care au vrut să formăm un grup și să facem acest drum de suflet, în memoria regretaților artiști, la un an de la “nelămurita moarte”, așa cum a numit-o tatăl Doinei. Am obținut aprobări de la unitățile de grăniceri din Iași și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Acest drum de suflet făcut de noi, pe jos, de la Iași la Chișinău, a fost plin de o mare încărcătură sufletească, pentru noi, cei patru călători. Pe tot parcursul aveam să constat o continuă neliniște a soților Valentina și Eugen Căldare. Ei ne-au mărturisit că spaima o au din copilărie, de când au fost deportați, împreună cu părinții lor, în Siberia, de către Stalin și slugile lui, pentru vina de a fi români. SIMPOZIONUL „ILIE ILAȘCU” -18-19, iulie 1998, Iași În vara anului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai impunătoare deasupra valurilor. Precum prorocul Daniel a scăpat teafăr din groapa leilor iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese neatinsă, ba încă triumfătoare din orice persecuție. Mulți au fost cei ce i-au prorocit un sfârșit apropiat. Prorociile lor însă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
conținut. De două ori am cumpărat flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-a întrebat: „De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
două obiecte. Un băț la capătul căruia se bătea o bucată de scândură de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi cârpa și o introducea din nou în căldare, o punea pe teu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruia se bătea o bucată de scândură de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi cârpa și o introducea din nou în căldare, o punea pe teu și tot așa. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi cârpa și o introducea din nou în căldare, o punea pe teu și tot așa. Dar nu era tocmai ușor. Fiecare îndoitură de șale impunea noi și noi eforturi care-i blocau mușchii dorsali atât de dureros încât cu greu își revenea la poziția verticală. Era foarte obositor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit și o liniște stranie, amenințătoare pusese stăpânire pe spațiul în care o familie de deportați fusese îngropată de vie sub un munte de zăpadă. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încerca să vă imaginați un asemenea decor, aș considera cu tact , delicatețe și deosebită gingășie că imaginația dumneavoastră manifestă grave disfuncționalități și v-aș recomanda necesitatea urgentă a consultării unui specialist în materie. Nu. "Baia" noastră se reducea la o căldare de tablă deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit? Cu ce-au greșit copiii noștri, Vasilică? Ce i-am făcut noi bunului Dumnezeu de ne pedepsește atât de aspru? Pe noi aici, în ghetou, iar pe tine, acolo, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în camera obscură, acum răcită de tot și încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama, săraca, asaltată de întrebările noastre insistente, se blocase neștiind cui să-i răspundă și ce anume. Căldarea de apă era răsturnată lângă piciorul mesei, insinuând pregnant ideea de obiect perimat, nefolositor și inutil, atâta vreme cât funcțiunea de bază încetase. În camera slab luminată de lampa nr. 8 în care se făcea simțită lipsa de gaz, cu fitilul fumegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ieșirea din casă. "Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc..." (Apocalipsa: 39) Vai, ce iubire înflăcărată, Doamne! Dar n-ai putea să-ți manifești această dragoste mai puțin brutal, fără conotații ucigașe??? Mircea și Lică au luat căldarea și s-au dus la fântână în speranța că vor putea aduce apă. Acolo, la capătul grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge la puț. Ce-ați făcut băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au îndepărtat cercurile de la orificiul central și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând la temperatura camerei. În felul acesta topind zăpada ne procuram apă pentru băut, pentru gătit și pentru celelalte nevoi. Și cum toate în viață au un sfârșit, s-a isprăvit și cu prăpădenia asta de crivăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum să ieșim? Cum?? Eram sechestrați, blocați, închiși, condamnați... Cine să ne salveze? Cine? Apa de băut din căldare era pe terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească un alt vas în care să golească din preaplinul căldării care dădea pe afară. Aspectul și mirosul pestilențial ne demoralizau și ne făceau viața un chin. Însă acum, problema stringentă era mâncarea. Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne căutam culcușurile în patul cu saltele de paie, iar noi, cei patru frați, ne lipeam strâns trupurile unul de altul în vederea obținerii unui plus de căldură într-o cameră ce se răcea tot mai mult, încât până dimineața în căldarea de apă se forma o pojghiță de gheață. Nu se auzea nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
venea timpul culcării când, în același pat, pe aceeași saltea de paie, cei patru frați ne strângeam unul într-altul pentru a câștiga un plus de căldură într-o cameră cu temperatura sub zero grade, unde găseam dimineața apa din căldare înghețată. Eram bucuroși de ceea ce făcuserăm, dar atât de obosiți, încât nu ne mai ardea de nici un fel de mâncare și doar de dragul mamei luam în gură câteva boabe de porumb. Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de boabe din care ne ținem amărâtele de zile. S-au obișnuit copiii mei cu boabele?? Ce păcat vă faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lumânarea, căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și vrei să-ți aduci familia aici, nu? Într-adevăr moș Danilov. Soția și copiii. Mă gândeam eu. Hai cu mine, Văsălie. Au intrat în cămăruță. Un pat și o masă cu două scaune. O cană pe un taburet alături de căldarea cu apă. Sărăcia pământului... Șezi, Văsălie. Io nu mi-s bogat, din contră. Da' ce mânc io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în lumea asta ticăloșită, dând dovadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]