1,672 matches
-
cu ochii de profesor, mai palid ca oricînd. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu o privire Îngrozită. HÎrtia Încă era călduță și cerneala proaspătă. — Ediția de dimineață, bîigui don Anacleto. Pagina șase. Primul lucru care mi-a sărit În ochi au fost cele două fotografii ce susțineau titlul. Prima Înfățișa un Fermín mai bine acoperit cu carne și păr, probabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga În dreptul strîmtorii În care se transformase strada Tallers și am cumpărat prima ediție a zilei, care Încă mai mirosea a tuș călduț. Am străbătut paginile În graba mare, pînă ce am dat de secțiunea cu anunțuri mortuare. Numele Nuriei Monfort zăcea sub o cruce de tipar și am simțit cum Îmi tremură privirea. M-am Îndepărtat cu ziarul Îndoit sub braț, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să ajungă la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masă din spate, departe de intrare și de ferestre. Doi clienți vegheau la tejghea, stînd la o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ploii, dis-de-dimineață. Patul era gol, iar camera - prinsă Într-o Întunecime cenușie. L-am găsit pe Julián așezat În fața fostului birou al lui Miquel, mîngîind clapele mașinii sale de scris. Și-a ridicat privirea și mi-a oferit zîmbetul acela călduț și Îndepărtat, care spunea că nu va fi niciodată al meu. Am simțit nevoia să-i arunc În față adevărul, să-l rănesc. Ar fi fost atît de ușor. Să-i dezvălui că Penélope era moartă. Că trăia din amăgiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridicat În genunchi, implorînd o secundă, o șansă ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și mi-am dus mîna la cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce părea să dea spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ar fi ieșit din nou În fața ochilor costumul bej și atunci n-ar fi avut scăpare. Drumul până la Corso ar fi fost ca și făcut. ...Tot meditând la agenda zilei care abia Începea, Noimann se Împiedică de ceva moale și călduț, trăgându-și Înspăimântat piciorul Înapoi. Mai Întâi i se făcu teamă să nu fi călcat vreun șoarece sau șobolan, apoi se gândi că poate nimerise Într-un rahat de câine sau În vomă... Casa lui era curată. Nu aveau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce gândeau era, deocamdată, pentru masterand o enigmă, pe care el Își propuse să o descifreze Într-un viitor apropiat... Scoarța lui Oliver era Încrețită de atâtea gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te puteai juca cu ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și pentru lamentații și pantaloni aproape identici de culoarea somonului. Oare relația mea cu Cameron ar fi putut inspira un bun roman sentimental? Ei bine, nu prea cred. Dar această variantă nespectaculoasă, călduță, de conviețuire părea perfect adecvată În anii aceia ciudați de după facultate. —Nu mă Îndoiesc că e un câine foarte deosebit, Cameron, am spus eu rar, de parcă aș fi vorbit cu un copil de clasa a treia. Problema e că Sunt-Alergică-La-Toți-Câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rupe repede! Trebuie să faci cinste, ce mai! ― Bine, dom'le! răspunse Noica Dan încîntat. La ieșire mergem la cofetăria "Zamfirescu"! Gata! Dar lucrurile s-au petrecut în așa fel, că li s-a tăiat tuturor cheful de cinste. Vremea călduță îl hotărâse pe Ionescu-Cioc, de Gimnastică, să-și scoată băieții afară și să joace oina cu ei în curtea interioară a liceului, în mijlocul căreia se răsfăța bătrânul castan sălbatic. Avea oră cu a VII-a reală, care dăruise liceului pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu prea țineau seama de dorința lui este altceva. Dar clasa a VII-a reală, care era condusă din punct de vedere sportiv de Glagore, juca fără să se simtă, spre marea satisfacție a lui Cioc. În această frumoasă și călduță zi de iarnă, îndată după sunarea de intrare în clasă, a VII-a reală ieșise cu pași ușori din sala de gimnastică, și, fără să fie simțită, pătrunsese în curte și-ncepuse oina. Noi, cei dintr-a VI-a modernă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era decât un curier. Străjile anunțată miezul nopții. Abia miezul nopții... era imposibil, trecuseră parcă opt sau nouă ceasuri de când se Înserase. Și totuși, nu, cerul iernii era plin de stele și afară se făcea tot mai frig. După zile călduțe și noroioase, venea gerul. Dar era, Într-adevăr, miezul nopții. Și cetatea părea pustie. Parcă niciodată nu fusese aici zarva pregătirilor de război, parcă de atunci trecuseră veacuri și nu mai rămăseseră decât zidurile, mâncate de timp și de ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
abia pot să-mi controlez agitația. Dorm cu intermitențe și mă trezesc din vise plină de spaimă. Apoi așteptarea ia sfârșit: mâine voi intra în Orașul Interzis să concurez la selecție. Norii stau atârnați sus pe cer și briza e călduță, în timp ce eu și sora mea mergem cu pași mari pe străzile Pekingului. — Am sentimentul că vei fi una dintre cele două sute de concubine, dacă nu chiar una dintre cele șapte soții, zice Rong. Frumusețea ta este inegalabilă, Orhideea. — Disperarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce s-a-ncăpățânat de mii de ani să nu-și nască taina. Un alt Urmaș, mult mai Încoace, căpetenie, și el, a satului a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la Târgul care, Între timp, devenise un fel de buric al lumii. Cu el Îl luase, ca să-l deprindă cu meșteșugul negoțului și al tocmelii, și pe unul dintre mulții săi fii. Nu ne batem acuma capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unui general și că marele grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu omenirea de rând: nu aveau casă, masă, munceau cu ziua pentru mâncare și bani puțini, iar când se apropia iarna, Ion Înfăptuia aproape la vedere câte un furtișag, ca să fie prins și condamnat și ca să-și rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv, mic și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
glas nefiresc de puternic Foiște. ― N-am zis nimica... Căutau din ochi locuri unde să se așeze. Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic vine din latinescul dianaticus? Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după ziua zbuciumată. Maidanul era invadat de o iarbă grasă, moale și avea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]