1,224 matches
-
statui bucureștene, îndemnîndu-le la revoltă, și o formațiune noroasă (nimbus?) pe care Maria n-avusese timp s-o privească în ziua-n care-l întîlnise pe Costel la Govora, și pe Mircea {care Mircea?) scriind o carte dementă, nesfârșită, în cămăruța lui de pe Uranus, și pe Fulcanelli urlând în fundul infernului, gol în mijlocul limbilor de foc, și Voila, și Montevideo, și New Orleans și ghețurile Antarcticii, și mărgelele universurilor înșirate pe un string metafizic, și fractalii, și istoria națională cu eroi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de Duhul Sfânt. La sfârșitul a câteva săptămâni, un mare cub de pluș moale, înțesat de arabescuri, curcubee, aurore polare ocupa aproape în întregime odaia noastră. Patul îl ridicaseră părinții la perete și dormiserăm iarăși toți trei la mine în cămăruță. Până când s-a prăbușit și patul ăsta cu noi, la fel ca și cel din Silistra, de care abia dacă-mi mai aduceam aminte. Ieșeam acum mai des pe afară, pentru că mama, înflorită deodată altfel decât înainte, aproape că nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîte-o mână chircită, ieșeau să vadă cine trece, erau altfel de oameni decât cei de la bloc. Mahalagii, zicea mama lui. Ajunseseră-n fine în fața casei ciudate a lui tanti nașa, casă cu etaj, sau mai curând cu un fel de cămăruță pătrată suită peste altă clădire și lăsând în față o terasă plină de ierburi. Casa era zugrăvită complet în albastru deschis, leșios, încît părea un fel de abur cu ferestre când cerul era senin, și se vedea bine mai ales
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tremurau, ușor, la capete. Cei trei rămaseră mult timp nemișcați, apoi mama, care oficiase pîn-atunci în picioare, apucă aripile și, cu ele-n mână, deschise-n perete o ușă pe care Herman abia atunci o observă și pătrunse-ntr-o cămăruță puternic luminată. După o clipă se auzi zgomotul apei trase. Se-ntoarse fără aripi, scuturîndu-și degetele de solzișori. În seara aceea cu o geană de lumină trandafirie tivind acoperișurile și crengile la orizont, pe când restul bolții era deja un amestec
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
coborâră. O luară pe o străduță care ducea pe cheiul Herrengracht-ului și intra-ră-ntr-una dintre casele strâns lipite una de alta, cu fațadele luminate acum de felinare electrice. Suiră la mansardă, bocănind pe o scară-n spirală, și intrară într-o cămăruță cu tavanul oblic, în care se aflau un pat de fier, o măsuță la fereastră (pe care se afla deschisă, cu paginile-n jos, o carte cu titlul scris auriu pe cotor: Malpertuis) și-o masă de machiaj cu oglindă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după câteva săptămâni ajunsese un mic schelet albăstrui, care nu mai dormea decât când obosea de țipat și nu mai mânca decât când era prea slăbit ca să mai refuze tetina. Până la urmă mama lăsă baltă serviciul și rămase acasă, în cămăruța cu ciment pe jos din curtea lui Ma'am Catana, ca să stea toată ziua cu băiatul ei, să-i deseneze și să-i arate pe poze, să-i spună "Un pitic tare mic" și "Păsărică albă-n cioc" și să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-n vânt, încremenit pe piedestalul său), Coca nu mai găsi drumul către casă. Era de data aceasta la revărsarea dimineții când fata, într-o rochie mai curând anonimă, ieși în aerul încă foarte rece și încuie lacătul de la ușa cămăruței sale. Strada era plină acum de mizeriile turmei de bărbați ce se perindaseră pe-acolo toată noaptea. Dar mai ales era tăcută și răuvoitoare, căci, ca toate străzile de felul ei din lume, ca revistele și filmele obscene, care n-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încă de mai multe ori. Dar nu primise niciodată vreun răspuns. Știa doar că el nu o putea căuta niciodată, că legătura dintre ei funcționa doar într-o singura direcție. Xtyn auzi o bătaie în ușa. Mormăi ceva și, în cămăruța lui, intrară Insa și Lonis, un bărbat cu umeri firavi, cu ochi spălăciți și părul rar. Alăturarea celor doi nu îl uimi. În timpul luptei, Lonis fusese acela care se dăduse de gol în vocea ly că nu vrea ca Insa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i ajute și așa se face că a început din nou munca. A amânat puțin planul. Dar, din păcate, în drum spre muncă s-a trezit în mijoclul atacului cu gaz sarin. Am discutat timp de o oră într-o cămăruță din depozitul magazinului de șuruburi, care se află pe un pod. La sfârșit mi-a zis oftând: „În ultima vreme, multe lucruri îmi devin brusc nesuferite. Nu înțeleg de ce...“ A murmurat de parcă nu vorbea cu nimeni. În fiecare zi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oftase mama Andreei, când coborâseră din troleibuz. Cu puțin noroc au trecut și de recepția hotelului, de numai trei stele ce și l-au putut permite, biletele fiind luate prin sindicat, iar după puțin timp erau deja instalate Într-o cămăruță cu două paturi, destul de cochetă și cu toate utilitățile. Chiar dacă nu era cu fereastra spre mare, puteau să vadă aleile din jur și parcul. După despachetarea bagajelor s-au pregătit pentru masă, apoi program lejer, fiecare putea face ce-i
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bătea inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zilele de lucru. De huse nu mai aveau nevoie, spunea mama lui Felix, plănuiau și așa să cumpere o nouă garnitură de fotolii. Mama lui Felix își făcea acum permanent ca mama; mă conduse într-o după-amiază la spălătorie, o cămăruță mică lângă garaj, unde se construia, și unde acum se afla pe un soclu de beton o mașină albă cu hublou. Mama lui Felix spăla mai nou, după cum zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
notarea factorilor de civilizație materială. (Nicolae Manolescu) În noaptea aia n-am ajuns decât până la Verdun. Am văzut focuri de artificii. Mai erau 200 de km până la Paris. Am găsit un hotel pentru camionagii și ne-am cazat acolo. O cămăruță lângă hipodrom A doua zi, era duminică. Noi vorbiserăm cu madam Gabi că o luăm înainte și când întâlnim Sena, oprim mașina, îi dăm telefon să vină ea să ne ia. Intrăm în Paris, o ploicică măruntă, băltoci. Dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
semipreparate de-ale lor. Le-a dat la copii câte 50 de franci. Pe urmă ne-am întors la madam Gabi, care venise din Germania. Ne-a dus într-o garsonieră în buricul târgului, vizavi de hipodromul din Paris. O cămăruță, dar într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
târgului, vizavi de hipodromul din Paris. O cămăruță, dar într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că ne apuca două-trei noaptea prin centru. Cât stați? 10 zile! Când terminați, veniți să-mi dați cheile. Milo din Venus și Casa fantomelor Prima zi s-au stricat ăștia mici la stomac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
actor începea să se definească. Când nu m-au mai ținut curelele din punct de vedere financiar, am renunțat, dar eram deja îndrăgostit de idee, mi se părea din ce în ce mai clar că știu încotro trebuie să merg. În teatru, chiar lângă cămăruța noastră, era sala de sport. Mereu goală, căci actorii, cărora le era de fapt destinată, nu se arătau interesați de ea. Am petrecut acolo niște clipe grozave, dar mai ales una îmi este dragă peste poate. Mă caută într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de alții? Mulțumirile le păstrăm pentru altă dată, nu vezi cît sîntem acum de ocupate, cu acomodarea asta care durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît în cămăruța asta mică, îmi pare rău, dar deocamdată asta-i tot ce vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
degeaba, dezvăluie. — Aha, face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aveți chef, se întoarce în direcția grupului format din Croitoraș, Bulgar, și Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul, așezîndu-se și el la masa din mijlocul cămăruței. Prin minte încep să i se plimbe din nou aceleași imagini rătăcite pe care de cinci zile tot încearcă să le pună cap la cap, de un singur lucru puteți fi siguri, adaugă ciupindu-se de cîteva ori pe dosul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde avea să stea. — De fapt, nu e chiar așa de rău, dacă lăsați deschisă ușa spre anticameră, i-am explicat eu și apoi i-am arătat baia de pe coridor, cerându-mi scuze pentru bucățelele de săpun și prosoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu sulul». Bolnavii care se târau, În cârje, În cărucioare, cu mâinile pe pereți, și nu meritau hârtie igienică, erau În schimb scutiți de grija spălatului zilnic, pentru că nu aveau unde s-o facă, decât În chiuveta de metal din cămăruța closetului. Totuși o femeie tânără a ieșit de acolo cu apa șiroind pe hainele ude, pentru că după o săptămână de nespălare nu a mai putut să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus pe noptiera din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum și-ar fi găsit un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu vrea. Nu vrea nici măcar să-i spună soluția la întrebarea cu gemenele. Zice că s-o anunțe dacă-i vine vreo idee. Întrebarea e un căcat atât de absolut că-l ține treaz noaptea. Se gândește la ea, în cămăruța lui din Casa Schilozilor. Zace pur și simplu acolo, în patul pe care i l-au pregătit ei, gândindu-se la gemenele care pretind că nu-s gemene. Gândindu-se la Karin, pe unde ar putea fi, la adevărul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]