1,177 matches
-
BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa nici să caligrafieze ca lumea, o zbârcea la socoteli și, peste toate, nu învățase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa nici să caligrafieze ca lumea, o zbârcea la socoteli și, peste toate, nu învățase toată viața lui o poezie. M-am apucat și l-am învățat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu pe mine. Știu eu cum e inima ta? Pot eu ști? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde - aș vrea să locuiesc eu... numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara .................................................................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit, mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
duse pân la un hățiș și-l zvârli afară din grădină... apoi se-ntoarse și îmbrățișînd un trunchi de copac, zise încet și cu-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac, apoi se duse-n odaie, se dezbrăca iute, lepădând tot de pe ea și, rămâind în hainele Evei, un instinct natural când o persoană
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
femeie de defăimat; dar cugetă un lucru, că aș fi un miel, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu. Știu eu cum e inima ta? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde aș vrea să locuiesc eu, numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara ............................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar ferici, mă face
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
miel, că n-aș vorbi un cuvânt, că aș tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi și tu pe mine. Știu cu cum e inima ta? Pot eu ști? Vin de-mi spune cum este... ce se petrece în acea cămăruță unde - aș vrea să locuiesc eu... numai eu. Și știi tu cum mă cheamă? Cezara .................................................................................................................................................... Ieronim cătră Cezara Că ești frumoasă, cred; că mă iubești, îți mulțămesc; că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit [ferici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aveam emoții când am coborât scările ce duceau la postul de comandă. Acolo, jos, Încăperile erau ca de pe timpul războiului: camera de coordonare a luptei, cu hărți și locații ale vaselor, camera comunicațiilor secrete, de unde Churchill a vorbit cu Roosevelt, cămăruțele unde dormea personalul și dormitorul ceva mai mare al primului-ministru Churchill. Muzeul era o capodoperă vizuală. În timp ce vizitam expoziția, ghidul nostru ne-a rugat să ne oprim și să ascultăm chiar cuvintele „marelui om”. Stând acolo, În camera slab luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care își netezi mustățile și încuviință. Atunci fetița închise cartea și i-o întinse. — Te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți, cu etajere pline de tot felul de lucruri vechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marxiste, publicarea unor lucrări originale neortodoxe și a unui impresionant număr de traduceri din operele presocraticilor, ale lui Platon, Plotin, Hume, Berkeley, Kant, Schelling, Freud, Frege, Carnap, Heidegger. În 1975, scurtă vreme după pensionarea sa, Constantin Noica a închiriat o cămăruță mizeră de 8 m2 într-o cabană dintr-o stațiune de munte din preajma Sibiului, numită Păltiniș, situată la 1 400 m altitudine și la 330 km de București, și s-a mutat acolo. Din acel moment a început partea cea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libere, ne repezeam, cei trei-patru elevi ai lui, la Păltiniș și, în izolarea totală a muntelui, "la 4 000 de picioare deasupra omenirii", cum îi plăcea lui Noica să spună, în plimbări care durau ore și, în orele serii, în cămăruța încălzită cu lemne, aveau loc cele mai fascinante discuții la care am luat parte vreodată, cele mai pasionante înfruntări de idei, se făceau cele mai subtile, aprige și prietenești observații pe marginea textelor proprii, supuse judecății celorlalți. Aceste câteva zeci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-am invocat, întrebîndu-ne cum va arăta după Germania -, totul s-a repetat pentru a pregăti din timp reântâlnirea cea bună cu un loc pe care încă de pe-acum îl simt așezat definitiv în mine. După cină, urcăm la cămăruța lui Noica să facem focul. Eu eșuez, spre satisfacția lui, care preia totul și desfășoară cu voluptate lecția despre aprinderea "focului-stăpînului". Are pe el paltonul și căciula, patul pe care stă e în fața sobei la un pas distanță și, aplecîndu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Victor Stoichiță la pictura lui Kandinsky și Mondrian, treabă excelent făcută, dar tristă în demersurile ei metodologic-structuraliste. Ce junglă terminologică într-un domeniu care aspiră la univocitate și pozitiv! După masa de prânz, proiectăm seara despărțirii și a bilanțului în cămăruța lui Noica. Andrei are ideea unui mic Abschiedsduett vesperal și îmi arată - o adevărată performanță - opt strofe în marginea triadei născute în aceste zece zile, o "baladă" despre aventura spiritului petrecută în "locul Păltiniș". Eu am să citesc pagini din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Andrei, Cel nebun întru mistere. Călători ca un colind Printr-o iarnă-mpărătească, Amândoi se-ntrecuprind În uitarea românească, În Ardealul plin de dealuri, Ca doi brazi crescuți pieziș Între vremuri fără maluri, Între văi, la Păltiniș. După cină, urcăm deci în cămăruța lui Noica; în cameră miroase a coajă de măr și a tutun de pipă. Îi vorbim de surpriza pregătită, de "sărbătoarea cu versuri și proză". Se așază pe scaun, își aprinde pipa și ne roagă să-i citim. Îi citesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
niște copii obosiți. Peste o jumătate de oră avem la hotel două camere calde. Lumea din care veneam ne-a cedat după un scurt protest; trecerea "dincoace" s-a făcut convulsiv. Duminică, 18 februarie 1979 La ora 12 urcăm în cămăruța lui Noica. Ne trece în revistă corespondența primită, în primul rând scrisoarea lui E.C. din 30 ianuarie 1979, care pune capăt unei bosumflări de câteva luni și amenințării de a întrerupe suita celor mai strălucite pagini epistolare, poate, din cultura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la cantitate. Peratologia este vastă. Nu zic să faci ca Iorga, care trecea prin 30 de cărți pe zi, dar trebuie să lași în spate măcar câte o carte zilnic." Duminică, 30 septembrie 1979 De dimineață m-am dus în cămăruța lui Noica pentru notele pe care le-a făcut în marginea textului meu. "M-a întrebat de curând cineva - mă întîmpină el - de ce, făcând filozofie, am orgoliul gândului propriu. De ce nu îmi e de ajuns Platon; sau Hegel. Vreau să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și a precarităților sale împotriva oricărei ascensio spiritualis. Păltinișul l-am descoperit și de astă dată ca pe un "celălalt tărîm": este o senzație unică, de intimitate în spirit, aceea pe care o am ori de câte ori la sosire apuc drumul către cămăruța mansardată a vilei 23. Pe Noica îl descopăr de fiecare dată treptat, mai întîi prin fereastra luminată, îngropată în acoperișul de șindrilă, prin merele din geam sau prin cheia lăsată pe dinafară în ușă. În cameră este întotdeauna cald și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Trakl. Plutim amândoi într-un pios étourdissement. "Vedeți, dragii mei, ne spune Noica la despărțire, pesemne că acum, în Franța, se cunoaște deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred că adevărata istorie nu s-a petrecut acolo, ci mai degrabă în cămăruța noastră de mansardă, unde l-am judecat pe Sorel, unde am arătat că limitele lui sânt limitele instrumentelor lui și unde ne-am rugat pentru mântuirea "sufletului lui logic"." Luni, 11 mai 1981 Astăzi de dimineață, excursie spre Cisnădie și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
precum un perete care se dă deoparte mutând din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă existența celuilalt spațiu. Citindu-i scrisorile, am aflat că Sorin trăia, ca să zic așa, doar de ochii lumii într-o cămăruță inaparentă și că atunci când zgomotele zilei amuțeau, când ceilalți, care nu aveau nimic de ascuns, mergeau la culcare, băiatul acesta cu privirea ațintită niciunde, cu mersul obosit și cu umerii puțin curbați, își punea hainele de gală, apăsa pe butonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
țăran scăpătat, deci codaș, scoasă la licitație ca urmare a neachitării unei datorii de 260 lei către primarul comunei, Neculcea Sobieschi. În Ordonanța de adjudecare a imobilului se arată componența și starea casei astfel: „...compusă din o odae și o cămăruță, construită de nuiele cu lut, acoperită cu stuf, având și un chiler, cu locul ei aproximativ de 12 prăjini, pe care se află câțiva copaci, înconjurată cu gard de nuiele”. Țăranul datornic care își pierdea casa se numea Neculai Lupu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-și pună mereu iubirea lor pentru aproape, la curent cu evenimentele. Când pot să aduc un ajutor, atunci în camera inimii mele intră o bucurie. Și atunci când nici unul dintre oameni nu are nevoie de ajutorul mâinilor mele harnice, stau în cămăruța mea și sunt nefericită. Nu-mi place să stau în cameră, de asta nu am nevoie decât de o cămăruță așa de mică, pentru că nu-mi place să stau într-o cameră. Din fericire e nevoie peste tot în lume
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
inimii mele intră o bucurie. Și atunci când nici unul dintre oameni nu are nevoie de ajutorul mâinilor mele harnice, stau în cămăruța mea și sunt nefericită. Nu-mi place să stau în cameră, de asta nu am nevoie decât de o cămăruță așa de mică, pentru că nu-mi place să stau într-o cameră. Din fericire e nevoie peste tot în lume de mâini harnice, care pe dinăuntru sunt pătrunse de iubirea aproapelui. Copiii mei sunt oamenii pe care mi se cere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt patroni ! (MERIDIANUL, An IX, nr.38 (716), joi, 27septembrie 2007, Editorial) " Vine iarna, bine mi pare, Mama are de mâncare..." ! După cum se știe, bl. 32, populat de țigani în cea mai mare parte, are mulți copii, îngrămădiți în numeroasele cămăruțe care-s "garsoniere". E o hărmălaie mai ceva ca la școală, în fiecare seară cu bătăi, expresii nesărate, mici drame între copiii de diferite vârste, careși caută locul într-o ierarhie bazată pe pumn și fugă. Asta când nu se
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și pictate, folosindu-se culori din pulberi de pământ amestecate cu apă, care au dispărut în timp. Columna avea să devină și locul de veci al împăratului și al soției sale, Plotina. La baza coloanei, adică în piedestal, în două cămăruțe, au fost așezate urnele de aur cu cenușa celor doi. Traian se odihnea, astfel, în preajma scenelor care povesteau despre marea sa luptă contra dacilor. Urna de aur, ca și statuia de bronz aurit din vârf vor dispărea mai târziu. Monumentul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]