2,573 matches
-
o parte, vlăguit. Nu i-a fost greu pădurarului să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn în brațe și să-l descâlcească dintre răzlogii în care se încurcase mica vietate a pădurii. Se văzu, deci, cu puiul de căprioară în brațe. Acesta încă mai încerca să se zbată un pic, dar fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase în zăpadă, să devină pradă sigură pentru fiarele din
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
mai încerca să se zbată un pic, dar fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase în zăpadă, să devină pradă sigură pentru fiarele din pădure. Luă puiul de căprioară cu el, acasă. Drumul era greu. Puiul, vlăguit, se lăsă blând în brațele pădurarului, nu mai încerca vreo mișcare pentru a scăpa. Era cam grăsuț, crescuse bine pe timp de vară. Mergând greu prin zăpezi, cam după două ceasuri, pădurarul
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
bucuria copiilor săi când îl vor vedea aducându-i plocon un copil al pădurii. Închipuiți-vă ce chiote de bucurie s-au auzit în casa pădurarului când copii săi văzură pe tatăl lor intrând în odaie cu un pui de căprioară în brațe. Cât ai bate din palme, în jurul vătuiului s-au adunat toți cei patru copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
un pui de căprioară în brațe. Cât ai bate din palme, în jurul vătuiului s-au adunat toți cei patru copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
văd ce vrea și o să îi ofer.” Cu gândurile acestea în minte , Lara deschide ușa cazinoului. Este dimineață, iar dimineața, viața cazinoului zace în acalmie ca după orice noapte de dezmăț. Bate cu forță în ușa capitonată cu piele de căprioare tinere,sacrificate prea devreme. - Entre ! se aude dinăuntru vocea baritonală a managerului. Pătrunde cu siguranța pe care ți-o dă hotărârea unui plan ce trebuie dus la îndeplinire. - Ahhh ! Miss Lara Smith ! Quelle honore ! Sunt încântat că diva cea mai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
iarna celor șapte copii ai săi. Primăvara era departe și greul pusese stăpânire pe casa lui. La stână însă, nu găsise pe nimeni și, atunci, și-a luat băiatul de mână și a pornit spre casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după gâze, își fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca niște ființe fericite ale cerului... Într-o astfel
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Nor Alb, cu ceata sa de voinici, și pe Rază de Vis, cu mantia sa strălucitoare în mii de nuanțe. Ca de obicei, alaiul Primăverii era urmat de o mulțime uriașă de păsări, fluturi, roiuri de albine, milioane de gângănii, căprioare, iepuri și multe alte vietăți. Era o revărsare în iureș de cântec și de dans. Pe unde trecea, prin câmpii, păduri și lunci, prin sate și orașe, alaiul era întâmpinat cu urale și aplauze: -A sosit Primăvara! A sosit Primăvara
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
ce vrei, mă? - Vleau și eu mălsisoale! - Ce să faci cu ele? - Să le duc la pădule! Primăvara îi umplu lăbuțele și urechile cu mărțișoare. Iepurașul o zbughi, strigând: - Ia mălsisoale! Ia mălsisoale! Ia Noloșelu’! Ia Ghioselu’! Se îmbulzeau iepurașii, căprioarele, mieii. Toți voiau mărțișoare: - Dă-mi și mie!... Dă-mi și mie!... Dă-mi și mie!... Dar iepurașul le-a spus: -Nu vă dau dezeaba. Mălsisolul costă doi molcovi, Ghioselul tlei molcovi și Noloselul patlu! Eee! Toți făcură ochii mari
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
vânătoare pe aceste locuri. În drumul lui s-a îndrăgostit de o frumusețe de fată, Dorina pe numele ei. Era frumoasă ca o zână. Cu gândul la ea și-a continuat vânătoarea. La un moment dat, Dragoș a zărit o căprioară. A urmărit-o, și a urmărit-o, dar căprioara, iute de picior, scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
îndrăgostit de o frumusețe de fată, Dorina pe numele ei. Era frumoasă ca o zână. Cu gândul la ea și-a continuat vânătoarea. La un moment dat, Dragoș a zărit o căprioară. A urmărit-o, și a urmărit-o, dar căprioara, iute de picior, scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
ca o zână. Cu gândul la ea și-a continuat vânătoarea. La un moment dat, Dragoș a zărit o căprioară. A urmărit-o, și a urmărit-o, dar căprioara, iute de picior, scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt și s-a pierdut în pădurea deasă. Lângă trunchiul bradului semeț, Dragoș și-a găsit iubita la care visa zi și noapte, străpunsă de săgeata sa. Durerea i-a fost nemărginită și a îngropat el însuși trupul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Hei, ștrengărițo, stai că mă dărâmi, o apostrofă el. De unde veniți? - Cum de unde? Nu tu i-ai dat Fordul lui Cris? - Ba da, dar nu mi-a spus unde merge și nici eu nu l-am întrebat. - Am fost la Căprioara în pădurea Gârboavele să ne plimbăm în aer curat și în natură, să culegem brândușe. Nu vezi ce frumos este afară? Mai este vreme de stat între betoane? - Bravo, sunteți tineri și vă arde de plimbare. Eu mă mulțumesc cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește. Oftează, apoi: da' de nevastă-sa ce să mai zic; femeie tînără, rămasă văduvă. Apoi rîde. Nenorocitul. Nici văduvă n-a reușit
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
ființă. 3-Primele Ore În sângele învolburat frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură culoarea. Se aud primele sirene, iarba va răsări prin ciment. 4-Aripipile noastre Sânul tău gust al piersicii plânge în epava unui vis răstignit expus zborului neterminat nu-ți fie frică
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
au trezit din amorțeală toate vietățile pădurii: -Mor, mor! Cine m-a trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieșind agale din bârlogul său, amețit de razele jucăușe, care îi încălziseră cojocul. -Ce se-ntâmplă, ce se-ntâmplă? Se-ntrebau căprioarele mirate, când razele le sărutau boticul delicat și ochișorii umezi. Și iepurii, și veverițele și bursucii se uitau în jur speriați, dar veseli, când poznașele raze se jucau cu ochișorii, codițele sau urechiușele lor. Toți și toate vietățile au intrat
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa Pădurarului (3) Eliza veni pe înserate de la școală. Cum intră în casă, aruncă pe pat ghiozdanul și se duse întins să vadă ce face micul ei pui de căprioară. Puiul dormea în colțul camerei, hrănit deja bine de Mugurel. Dar, urechile-i fine, deslușind glasul fetei în cameră, îl făcură să deschidă ochii mari și să întindă gâtul lui lung și subțire spre ea. Eliza îi dădu un pupic
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]
-
Pasărea Cardinal pictată în roșu - simbolul statului Carolina de Nord -, alte păsări colorate în albastru și galben, fluturi de toate culorile, câte o broască țestoasă rătăcită își găsește loc printre ulucile gardului, veverițele escaladează copacii în căutarea hranei, câte o căprioară sau cerb se culcușește în spatele curții, seara broscuțele din copaci își încep concertul, alteori licuricii străbat spațiul grădinii... Este frumos, pentru cine are timp să privească și să se bucure. Frumusețea acestui anotimp, toamna, este cu adevărat a pădurii. Lanțul
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
m la partea de sus, mai mică la bază cu vreo 5-6 m, înaltă de vreo 12 m și de vreo 8 m lățime. În capătul ei este un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii sunt blânzi, vin lângă tine și-ți ciugulesc pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie, zbura toată
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
celest și cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri niște hiene care își adulmecă prada până o căpiază și apoi o înghit fără s-o mai îngurciteze cu gurile lor flămânde noi fumăm pipă cu leurdă tăcuți și privim la primăvara asta
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > MARIN VOICAN-GHIOROIU - VREAU LUMINĂ, LĂSAȚI SĂ INTRE SOARELE... Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului „Mărie și Mărioară, Ochișori de căprioară...” Peste muscele Argeșului sufla vântul toamnei cu armonii nostalgice... aducând aminte oamenilor că peste puțin timp multe păsări își vor lua zborul spre țările calde. Gospodarii satelor se pregăteau de strânsul recoltei care nu prea era așa de bogată ca
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
un pic de răcoare peste pământul încins din timpul zilei. În momentul câd părintele Murărescu ieșa din curtrea bisericii a văzut un băițel care cânta în urma câtorva mioare (pe care le aducea de la păscut): „Mărie și Mărioară,/ Ochii tăi de căprioară”. A doua zi când a mers la primărie s-o declare la starea civilă, i-au sunat în minte versurile pe care le ascultase de la ciobănașul care-și mâna oițele spre casă: „Mărie, Mărioară, ochișori de căprioară”. A surâs fericit
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Ochii tăi de căprioară”. A doua zi când a mers la primărie s-o declare la starea civilă, i-au sunat în minte versurile pe care le ascultase de la ciobănașul care-și mâna oițele spre casă: „Mărie, Mărioară, ochișori de căprioară”. A surâs fericit: „Da, acesta e numele ce-l va purta, MARIA, la fel cu al Fecioarei Maria.” *** Fetița cu obrăjorii de culoarea piersicii, fiica preotului Murărescu a crescut într-n climat de dragoste și pioșenie creștinească. Fiind bucuria părinților
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
și au rămas cu ale lor cântece printre ele... și adaug eu românul este „născut poet”. Era 30 ianuarie 2014 când, în curtea spitalului, un brancardier, care-ndepărta zăpada de pe aleea de la intrare, fredona melodia „Mărie și Mărioară,/ Ochișori de căprioară...” au fost ultimile cuvinte pe care le-a mai auzit fata preotului Murărescu și, cu un ultim efort a reușit să mai spună unei asistente medicale: „Vreu lumină! Lăsați să intre Soarele...” și umbra veșniciei s-a lăsat peste chipul
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]