784 matches
-
specii, În mod tipic au pielea verde-cenușie sau pestriță, cu capul și abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, subțiată spre vârf, regenerabilă. Șopârla are o piele cărnoasă, îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are numeroși dinți conici, concrescuți cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic. Fructul conține: Dintre acizii esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
au izbutit să creeze o agricultură performantă de deșert, care necesită cantități reduse de apă, respectiv, de apa locală deosebit de „dură” (900-1.400 mg/litru sulfați) și cu salinitatea ridicată (1.000-1.500 mg/litru NaCl). Specii locale de roșii "cărnoase" de iarnă, fructe exotice, flori care inundă piețele Europei în lunile de iarnă etc. În chibuțul Iotvata se produce cel mai bun lapte din Israel. În deșertul Negev, la aproximativ 13 kilometri de orașul Dimona, se află "Centrul de Cercetări
Negev () [Corola-website/Science/307983_a_309312]
-
ovulul este solitar. Amenții pistilului, fertilizați, se numesc strobil și sunt alcătuiți din două mici semințe cu aripi, îmbrăcate într-o coajă de protecție de culoare maro și cu consistență aproape lemnoasă. Semințele cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate și cărnoase. Toate speciile cresc ușor din semințe. Mesteacanul se scutura de polen primavara iar de frunze toamna. Speciile de mesteceni din America de Nord sunt: Speciile de mesteceni din Europa și Asia sunt: Mestecenii sunt copaci multilaterali. Sucul, coaja, frunzele, lemnul, crenguțele și
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale. Sămânța de ginkgo biloba este un fel de sâmbure pietros, învelit într-o materie vegetală cărnoasă. Pulpa fructelor degajă un miros dezagreabil datorat acidului butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit. are o compoziție chimică foarte variată reprezentată prin : Majoritatea principiilor active se găsesc în mugurii foliari. Ginkgo biloba este o plantă de referință în
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
genul "Acorus", familia Acoraceae (L.). Este cunoscută în limbaj comun, în afară de "obligeană", și ca "trestie mirositoare", "spetează", "pestriță", "calm", "speribană", buciumașă, calamar, calin, calmena, colm, crin de apa, paporontec, papură roșie, spiribana, tartarachi. Rădăcina este sub formă de rizom articulat, cărnos, spongios, târâtor, puternic înrădăcinat. Este lungă de 50 - 150 cm și are o culoare gălbuie. Rizomii ("calamii rhizoma") se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
poartă o singură frunză, lungă de 20-80 cm. Frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri. Spadicele (cocean, știulete) este tubulos, lung de până la 22 cm. Florile sunt hermafrodite, de culoare galbenă. Apar într-o inflorescență cărnoasă, de formă cilindrică. Perigonul este cu 6 foliole verzui și androceul cu 6 stamine. Fructele sunt sub formă de bace alungite, de culoare roșiatică, de obicei sterile. Înmulțirea plantelor se face pe cale vegetativă, prin despărțire. Datorită proprietății rădăcinilor și frunzelor
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
și pâraie, izvoare, mlaștini, șanțuri, canale și apele de maree) din regiunile atât temperate, cât și tropicale. Familia cuprinde 6 genuri: "Barclaya", "Euryale", "Nuphar", "Nymphaea", "Ondinea" și "Victoria". Sunt fixate de substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Rizomul este gros, cărnos, de la el pleacă frunzele. Frunzele sunt mai adesea întregi, rar sectate, ele pot fi submerse sau emerse (natante), plutind la suprafața apei. Frunzele de formă cordată, ovată până la subrotundă sau peltată, cu sinus bazal profund, sunt lung pețiolate. Pețiolul cu
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
lung-pedicelate, sunt susținute de foile externe ale periantului în formă de bărcuțe și sunt frecventate de muște și de coleoptere. Sepale în număr de 4-5, petale numeroase, dispuse în spirală. Stamine numeroase. Fructele în formă de capsulă falsă, cu pereți cărnoși, se maturizează sub apă. Semințele sunt numeroase și au o substanță cleioasă care servește la diseminare 3. "Nymphaea candida" — nufărul alb ca neaua. O plantă mai rară în România, răspândită în apele stagnante sau lin-curgătoare din Delta Dunării și șesul
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
Apocinaceele () este o familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului "Gentianales". Familia "" cuprinde 480 de genuri, cu cca 4800 de specii de plante perene entomofile, erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate), tetra-
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
simplu (achenă sau drupă) sau compus, format prin dezvoltarea receptaculului, a perigonului și a axului inflorescenței. Genul "Morus" (dudul) este reprezentat prin arbori cu florile mascule și femele grupate în amenți scurți, iar fructul este o drupă falsă, cu înveliș cărnos provenit prin îngroșarea perigonului, întreaga inflorescență alcătuind un fruct multiplu, numit soroză (dudă, agudă). Frunzele de "M. alba" L. și "M. nigra" L. reprezintă furajul de bază pentru hrănirea viermilor de mătase. Genul " Ficus" cuprinde specii cu latex abundent, care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m, cu flori roze și ramuri spinoase. Fructul (măceașa) este comestibil și cu valoare medicinală. Datorită
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinelor și a uterului. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt consumate seara). Crataegus monogyna Jacq. (păducel) este un arbust cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau 4. Sepale mici, unite prin baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au între bazele lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de vie) este una dintre
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
hrănesc cu ajutorul unor haustori, care extrag seva brută din vasele lemnoase ale plantei gazdă. Are frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu (partea cărnoasă provine din receptaculul florii). Semințele nu au cotiledoane și sunt înconjurate de o substanță vîscoasă ce ajută la diseminare. Loranthus europaeus Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare, flori pedicelate grupate în raceme laxe, iar fructul este o bacă galbenă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și orificiile urechilor se închid în apă. Văzul îi ajută pe crocodili la depistarea hranei. Gura este largă, iar pe maxilare se află dinți conici, inegali, fixați în scobituri ale maxilarelor numite alveole. Corpul este turtit dorso-ventral, acoperit cu plăci cărnoase, dublate de plăci osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală. Coada este și ea comprimată lateral. Are 5 degete libere la membrele anterioare și 4 degete unite prin membrană la membrele posterioare. Ele servesc la deplasarea în apă și pe
Crocodil () [Corola-website/Science/304220_a_305549]
-
ul (denumire științifică: "us domestica") este un arbore fructifer din familia rozaceelor. Fructele sale cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui, își găsesc multiple întrebuințări în industria alimentară, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate și în stare proaspătă. Dar cea mai cunoscută utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind și depozitat în butoaie fabricate din
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
o coroană feminină. Florile unisexuate, cele mascule sunt cilindrice, iar cele femele - oblonge. Înflorește în luna mai. Planta rodește numai de la vârsta de 7-9 ani. Fructul (duda) este compus din numeroase drupe false, mici, dispuse pe axul inflorescenței, care devine cărnos. Din multele specii de dud, cele mai răspândite sunt "dudul alb", originar din Japonia și China și "dudul negru", originar din Persia. În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește în stare sălbatică
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
dispus terminal la vârful axului, în interiorul ovulului se află un număr de 5-8 arhegoane, dar după fecundație se dezvoltă o singură oosferă devenind embrion cu două cotiledoane. Sămânța este înconjurată la bază de un aril roșu, în formă de cupă cărnoasă. Acesta servește la diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu. După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
5-8 arhegoane, dar după fecundație se dezvoltă o singură oosferă devenind embrion cu două cotiledoane. Sămânța este înconjurată la bază de un aril roșu, în formă de cupă cărnoasă. Acesta servește la diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu. După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din sămânță și cu dicotiledonatele. Lemnul de tisă, foarte greu și dur, elastic
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
fotomodelului Simone, care nu are decât 18 ani, este impresionantă și sunt convins că încă nu a dat totul din ea. Are o voce frumoasă, dar încă nu mă înfioară de emoție pentru că timbrul nu mi se pare suficient de „cărnos”. Epica este în prezent un spin care are abilitatea de a deveni o floare frumoasă în viitor. [...] The Phantom Agony pare a fi creația lui Mark Jansen. Aș vrea ca pe viitor să văd și influențe ale celorlalți membrii asupra
The Phantom Agony () [Corola-website/Science/312344_a_313673]
-
prin forma frunzelor, a florilor și prin culoarea lor. Plantele din genul "Saintpaulia" sunt originare din Tanzania (munții Nguru) și Kenya (zona tropicală a Africii de Est). Genul Saintpaulia cuprinde plante erbacee, aproape fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cărnoase, pubescente, vivace. Alte specii: Saintpaulia se înmulțește atât pe cale vegetativă prin despărțirea tufelor și butași de frunze cât și prin semințe. Înmulțirea prin despărțire se face atunci când frunzele s-au îndesit foarte mult. Se scot plantele din ghivece și se
Saintpaulia () [Corola-website/Science/309097_a_310426]
-
confecționează nasturi. .Cochilia are 2 vâlve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Vâlvele sunt secretate de mantă, sunt calcaroase și căptușite de mantă. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic și unul mare. Corpul este moale, gălbui, cărnos și învelit de mantă. Între corp și mantă se gaseste Cameră Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lama de topor. Scoică nu are cap.In cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]