6,191 matches
-
genunchi, s-a apropiat de fereastră, a privit coșerul cu porumb, lacătul, lanțul, centură de castitate pusă îngerului păzitor: "E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a vrut să spună și el ceva sau poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Gagarin și n-am mai zis nimic. CÎnd l-au Întins pe Zoli pe masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei, cartea nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape la fel de bătrîn ca Weisz, dar mai mic și mai slab, Îmbrăcat Întotdeauna În niște haine groase, țepene, maronii. Locuia Într-o casă mică, la colțul uneia dintre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
undeva, de jos. Parcă tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd am sărit din căruță, m-am auzit țipînd: „Roșu, ce roșu!“ Balta purpurie se lățea În jurul roții căruței. Vedeam pentru prima oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd am sărit din căruță, m-am auzit țipînd: „Roșu, ce roșu!“ Balta purpurie se lățea În jurul roții căruței. Vedeam pentru prima oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede ca focul, strălucitor, scurgîndu-se pe pămînt și În pămînt. Zoli
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui Zoli, mă temeam că, În locul lui, se va ivi Într-o bună zi un picior de lemn ca al lui Weisz bácsi. O fi căzut și tatăl lui din vreo căruță cînd era mic... Dar, către sfîrșitul verii, i-au scos prietenului meu ghipsul și l-am văzut mergînd din nou singur. Descria la Început cu piciorul drept un arc de cerc, iar noi ziceam că voia să cosească. Și astfel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comercianți, alții cîrciumari sau proprietari de terenuri agricole. Li se ordonă ca În ziua cutare, la ora cutare, să fie pregătiți cu Întreaga familie și numai cu ce poate duce fiecare cu sine, fiindcă vor veni, Însoțite de jandarmi, niște căruțe care Îi vor prelua și-i vor duce pentru anume verificări În capitala comitatului. Nu se admite a se lua nimic În plus. Decret semnat de Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar, Horthy Miklós. Căruțele au sosit la Rătești pe la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veni, Însoțite de jandarmi, niște căruțe care Îi vor prelua și-i vor duce pentru anume verificări În capitala comitatului. Nu se admite a se lua nimic În plus. Decret semnat de Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar, Horthy Miklós. Căruțele au sosit la Rătești pe la Începutul lui mai, jandarmii cu pană de cocoș la clop de asemenea, iar familia Weisz cu bagajele ei strict numărate și cîntărite din ochi, compusă din doi adulți, fiica lor de nouăsprezece ani și trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imediat pe frontul sîrbesc, apoi cu con tin gentele maghiare pe cel rusesc. Weisz a dat la iveală și un săculeț camuflat, numai el știa cum, plin cu o sumă mare de bani. Era pe la cinci ale după amiezii cînd căruța a ajuns la marginea satu lui Moftinu Mare despre care militarii știau că e locuit de șvabi. S-au sfătuit mult Între ei, apoi unul a Îndrăznit să bată la o poartă. După un răstimp destul de lung, s-a Întors
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chef de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima oară, vorbea mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu, cu Ioana Radu și cu unul, Zavaidoc, de care ea, pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îi vînduse ori de cîte ori găsise cu cale să o facă. La scurtă vreme după ce se Întorsese din primul război, de la Vladimir Volînski din Galiția, tatăl lui, cu numele tot de Ștefan Ruba, Îl luase și-l dusese cu căruța, alături de alte zeci de oameni, pînă la Alba Iulia. — Atîta Românie cîtă am văzut acolo, mă tem că n-oi mai vedea niciodată, Îmi mărturisea moșu’, tulburat pînă la lacrimi cînd Își amintea de neaua ce căzuse atunci din cer
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîteva bancnote verzi și un bilet scris de unul dintre meșteri: „Mă duc la Gheorghe peste apa cea mare. Sfînta Fecioară să se Îndure de noi toți.“ Au luat trenuțul Suzi, apoi trenul cel mare, au mers pe jos, cu căruța, din nou cu trenul și călare pe catîri peste munții Dalmației, pînă În portul Fiume. Azurul Adriaticii era totuna cu cerul, iar Floare, cînd a aflat că de cealaltă parte a mării se găsește Roma cu Sfîntul Părinte Papa, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nemți aduși de el să se stabilească pe noile sale latifundii. Lădoaiele din Ulm i-au coborît cumva pe oameni pe Dunăre pînă la Pesta. De aici i-au preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele. Apa nepotabilă din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar tot Partidul ar putea să constate că, În comună, se cer lucrări agricole de mare urgență și că pentru efectuarea lor e nevoie de muncă suplimentară, de exemplu, duminică dimineața, cînd toți bărbații, membri cooperatori, vor fi trimiși cu căruțele și cu animalele În prestație. La liturghie, cîteva duminici la rînd, nu vor putea ajunge decît femei, dar și dintre ele, numai cele În vîrstă. În aceste condiții, cum credeți că ar fi mai bine să procedăm? — Laudetur, răspunse fața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul carului Încărcat de vase. Hai la oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cam chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
negreșite, nu știu. — Mamă, spune Zoli, o Îndemnam eu. Voi spuneți-i cum vreți că io tăt cum știu Îi zîc! De mine, vasăzică, și-a amintit În acea ultimă povestire de martie, cum m-am dus cu Doli cu căruța și cu bătrînul Schimpf după lut și cum a căzut Doli frîngîndu-și piciorul și cum „bine că n-o pățit nimica Radu, oare cum de n-o pățit, că el săracu’...“ Cu aceste vorbe, s-a lăsat pe spate peste
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sale. Astfel, știu că În Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Biserica Capra din Pantelimon, ale cărei clopote au fost făcute să răsune atît de viu de Nicolae Steinhardt În Jurnalul fericirii. Un vecin rămas mai la urmă se aude chemat conspirativ: — Pssst! Vino-ncoa, frățioare! Îl sîsÎia un țigan cu căruța cu sticle goale oprită la mar ginea trotuarului. — Ce e, bre? Întreabă vecinul. — Păi, ce fel de nuntă e asta cu patru lumînări? Ce, are ăștia două perechi de nași? Păi da, explică amicul, că ăștia-s din Ardeal, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva uite, laptele e fierbinte, poate vă încălziți. Dacă cel mic nu se scoală din pat până mâine dimineață, îl sui în căruță și-l ducem la spital; o fi făcut aprindere la plămâni, că frig e, lemne nu-s, iar de mâncare, ce am eu, asta vă dau și vouă și (spune cu fața la public, ca și cum ar vorbi pentru ea ) Dumnezeu știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă, o femeie îmbrăcată ca Maica Domnului; nu spune nimic, deschide brațele. Copilul aleargă spre ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de slab și mic, e așa de frig afară, el nu poate răsufla nici în casă, darămite afară, în ger ! Cum o să meargă la spital în căruță ?! O să se ducă după mama ! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de slab și mic, e așa de frig afară, el nu poate răsufla nici în casă, darămite afară, în ger ! Cum o să meargă la spital în căruță ?! O să se ducă după mama ! Eu îi zic lu' frate-miu că mama a plecat în cer, da' eu știu că a murit! Și nu vreau să moară și el ! Mama noastră ne-a spus că tu ai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un abdomen chirurgical acut... ― Și atunci cum ai rezolvat cazul? Cum ai procedat? ― Le-am spus: “Dacă Într-un ceas mama voastră nu ajunge la spitalul din târg, ca să fie operată... Adio mamă!” ― Și? ― “Aveți cai buni. Urcați-o În căruță și... galop la spitalul din Dorohoi, cu biletul acesta...” Să știți că m-au ascultat dumnezeiește... Peste vreo două săptămâni, Însă, m-am trezit din nou cu toată cimotia la dispensar... De această dată erau pașnice... Ei, da’ povestea-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atâta vreme, aici, În plin Iași? ― Dragule, aici, lângă Iași, este un sat care se cheamă Grajduri. Acolo li s-a dat foștilor nomazi locuri de casă, iar ei au devenit stabili. Cum se desprimăvărează, Însă, Își pun coviltirul pe căruțe și pornesc la drum... Și... din sat În sat, pot să ajungă oriunde. Așa se face că i-ai Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici, ci pe cine știe ce meleaguri! Acum vezi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat ceva mai Înviorat Petrică - În fața noastră era câmp deschis. Cel din urma șirului aproape că alerga, fiindcă altfel rămânea de căruță. La o vreme, au Început să apară pâlcuri de copaci. În cele din urmă, am intrat Într-o pădurice. Nu după multă vreme, ne-a Întâmpinat un ofițer de la divizie. „Bine ați venit, domnule căpitan. O să-mi permiteți să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]