1,915 matches
-
a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia și-a cătat liniștit de treburile lui. Astăzi a stat toată ziua Poliția prin sat, a făcut cercetări, l-a căutat pe Enin de sânge pe haine și pe sub unghii, omul se jură că e nevinovat, dar tot l-au Închis pentru cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind‐ o‐n mintea mea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
E vremea rozelor ce mor. Al. Mateevici (1888 - 1917) Poetul preot Al Mateevici s‐a născut în Cainar, sat vecin cu Căușenii. Ca poet el s‐a impus prin poezia „Limba noastră”, cu care începe volumul „Poezii”, București, 1926. Publi cate cu o prefață de Petre V.Haneș, acesta crede că prin poezia cita tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică în picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el, neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la fugă într-acolo, pentru a confirma raportul. Nu peste mult, o unitate de patru sau cinci sute de oameni se alătură armatei de aproape șase sute de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să lovească două alune una de alta. Apoi mi-a întins și mie câteva. Am făcut și eu la fel, dar veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că așa se cuvine să se poarte un voievod cu slujitorii destoinici, fără să ia seama din ce seminție se trag. Și eu gândesc la fel, părinte. Privesc la bătrân cu băgare de seamă și văd că își mijește ochii cătând ceva în lungul uliții, către podul lui Ștefan Vodă de peste pârâul Cacaina. Când probabil s-a dumirit asupra lucurilor, a grăit: Îți amintești cred că suntem într-un loc unde dughenele și casele nu stau în mâinile unui anume stăpân
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o să intrăm și noi măcar într-una din cele dugheni, să vedem cum arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”... M-am așezat cuminte la locul meu și am cătat în jur... Într-o vârșă se zbăteau o mulțime de chitici... Călugărul a tăcut oarecare timp și până la urmă m-a făcut atent: Chiticii aiștia ne-or aștepta până mâine la prânz, pentru că îi zi de slobozenie la pește. Cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
părinte? Acestea sunt: credința, nădejdea, dragostea, înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria sau bărbăția. Ele se numesc virtuți teologice sau Dumnezeiești... Aș adăuga că: umilința, dărnicia, blândețea și sârguința fac parte tot din rândul virtuților. În cele din urmă, călugărul a cătat în jur și, simțind răcoarea serii, m-a făcut atent: Timpul nu așteaptă, dragule. Ar cam trebui să luăm calea codrului, cum se spune. Asta însemnând pentru noi păcătoșii calea spre casă. Am privit spre soare-apune. Bătrânul avea dreptate. Iepurașul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu noi, așadar către corul antic: — ...Nu-i mai turnați, bă, lui Mihnea, nu vedeți că-i matol? le-am spus. Din păcate Însă, era deja târziu, Mihnea dădea să deschidă ușa dinspre balcon, așa că prima rundă a Încheiat-o Cătă: — Închide-o dracului! Nu ți s-a luat de atâta frig? i-a zis și l-a Întors prompt pe colțul său de pat, așa cum va face de mai multe ori În cursul serii, până se va lăsa la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors de Cătă, cel cu ochiul ager și reacția promptă. Din acel moment conștiinciosul cronicar Daniel, asupra căruia căzuseră sorții să plece după țigări, iese din scenă, nu Înainte de a da În dreapta și În stânga asigurări că nu va Întârzia mult, că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În dreapta și În stânga asigurări că nu va Întârzia mult, că nu va merge decât până la prima bombă, că are bani suficienți, chiar și pentru un Golf. Și ultima frază pe care o mai aude, atunci când Închide ușa, o rostește tot Cătă: — Hai, Mihnea, las-o moartă! Nu vezi că Dani a plecat după țigări? Mergi mai bine și Îți vâră capul sub robinetul cu apă rece! * Ultima parte a acestei cronici nu va mai fi redactată pe baza unor impresii proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nasolule, că toată seara nu mi-a tihnit de tine! Altădată o să am grijă și coniacul Callypso o să ți-l dau cu pipeta! * Mă Întorceam, strângând triumfător țigările În pumnul umed, când tu, dragă Mihnea Încă mai așteptai să vină Cătă să te ia de guler și să te arunce În patul tău ocrotitor, dar nu ți-a fost dat să auzi decât râsul lui Gimmi, care iar se dădea mare șmecher: — Lăsați-l, bă, să degere puțin afară, că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte pă spinare. Aude și Înălțimea Sa și, în sfârșit, oprește calu’. Poruncește la o cătană proastă din coadă să cate cum stă treaba. Omu’ să duse, intră în prima casă și numai ce-l auzim că începe să strige: „Morți, fraților! Numa’ morți! Maică Precistă!”. Iese, scuipă și-și face o mie dă cruci. Înălțimea Sa nu să sperie d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mult decât În oricare ținut românesc aflat, ținut, căzut sub jug străin: dorul frumos, acel dor special care te prinde, cuprinde, străprinde; te năpădește, te copleșește; bate, răzbate, străbate - atunci când (de sus, din calidor), cu privirea aburită de duroare, cați Încolo, -spre-Asfințit, unde bănuiești Prutul, râu blăstămat, care-n două ne-a tăiat, despărțind frați de surori, ciuntind grădina de flori - de când procleții de moscali, afurisiții de ruși, păgânii de provoslavnici ne-au sfârtecat Țara, furând jumătate din Moldova, botezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
numele bolii (scleroză În plăci), chiar după ce a Înțeles că așa ceva nu are vindecare, spunea, cu ciudă: - Dacă tot trebuie să-mi prindă ceva, să-mi fi prins mâinile, să-mi lase picioarele, ca să pot, și eu... - aici se oprea, căta În jur, ridica din umeri, adăugând, repede-repede, ca să se știe că ea glumește: Ca să pot merge! - privea Însă la noi cu o asemenea, În ochi, lumină tulbure transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când luptă, băiețălu moș’lui, Îmi explică Moș Iacob. Ieri ne-o’ cătat pe noi - pe tine, pe doamna, pe mine și ne-o găsââât... Azi Îi cată pe cei din satele de mai Încolo ș-a’ să-i găsaaască... Poimâine, dacă-i bun Dumnezeu, a’ să-l găsască și pe domțători’! - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că ce-ai să raportezi tu, mâne, când te-or căta, de să le raportezi? Ce-ai să dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne, acuma-i noapte neagră și mi s-o făcut și mie de-un crăpcean la tigai’; ș’ de-o știuculiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la mama și Încă ceva, numai al ei, al devușcăi, nu ceva rău, urât, dar necunoscut, parcă a sălbăticiune, dar mie-mi plac sălbăticiunile cum ’die ’vușca: uite-o, pe scaun, dinaintea mea, cu ochii ei, piezișați și-nspăimântați (și cătând ajutor la mine - dar eu nu i l-am dat...); o fac, fie din fum de mirozne, fie din aluatul alb și greu și sălbatic - asta-i o devușcă; a doua e din goluri: scobesc eu, cu - bine, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care, ca prin farmec, clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
necăjeală, nervi sau vreo altă mizerie! Omule, sub cuvânt sfânt, de onoare, după prima senzație, e chiar foarte ca lumea și mă bucur, c-am murit! Să-i spui, dom'ne, din partea mea, lu' Iulică, să stea cumințel, să-și cate de treabă și să nu mai plângă după mine, ca un idiot, că nu e cazul. N-are rost, înțelegi? Și să-i spui lu' Luluța... Nu! Nu-i mai zice nimica, că nu vreau să-mi stric liniștea, pentr-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iar voi dă-i, și dă-i cu prostia! Apoi așa nu ne împăcăm, fraților! Marin Stan, cu o privire galeșă, caraghioasă, întrebă deodată: ― Don' primar, eu poate c-am băut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ați cătat azi-noapte la boierul cel bătrân, ai? ― Dar ce, tu crezi că noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripostă Pravilă semeț. Ce, mi-e rușine că m-a chemat boierul Miron? Nu-s eu primarul comunei? Apoi?... Și ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de injurii la adresa politicienilor în general, a intelectualilor lui Băsescu, a elitelor, a acestei întregi „generații expirate”. Dar oare nu ceva similar s-a întîmplat - și se continuă în mare măsură - și cu generația mea și revolta ei anti-comunistă, la fel de cate gorică și integrală ? Motivele sînt altele, oamenii sînt diferiți, modurile de respingere nu sînt aceleași, dar ceva profund pare să traverseze generațiile : predecesorii au distrus țara și ne-au furat viitorul, care trebuie să (re)înceapă cu noi. Să mergem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]