1,546 matches
-
Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai privi un timp, după care Își Întinse mîna cu cătușa după ceașca de cafea, trăgÎnd peste masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
masă mîna dreaptă a micuțului. Ridică ceașca și cînd o duse la gură să bea, o smucitură făcu să i se verse peste tot ce era pe masă. FĂră să-l privească, sergentul plesni de două ori fața micuțului cu cătușa. Era plin de sînge pe față și-și sugea buza uitîndu-se la masă. — Mai vrei? Întrebă sergentul. — Nu, a fost de-ajuns. — Te-ai mai liniștit puțin? — Da, sînt foarte liniștit. Tu cum te simți? — Șterge-te pe față. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Moegast, Îmi spuse tata. — Aha. — Ai văzut ce s-a-ntîmplat la masă? — Da. — Ai văzut tot? — Nu știu. — De ce crezi că o fi vrut micuțul să-l enerveze? — Poate c-a vrut să-l deranjeze, ca să-l facă să-i dea cătușele jos. Și altceva ai mai văzut? — Am văzut că l-a lovit În față de trei ori. — La ce te-ai uitat cînd l-a lovit? — La fața lui. Am văzut cum Îl lovea sergentul. — Ei, spuse tata, cît Îl lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altceva ai mai văzut? — Am văzut că l-a lovit În față de trei ori. — La ce te-ai uitat cînd l-a lovit? — La fața lui. Am văzut cum Îl lovea sergentul. — Ei, spuse tata, cît Îl lovea sergentul cu cătușele, a luat cu stînga un cuțit de pe masă și l-a băgat În buzunar. — Asta n-am văzut. — Nu, n-ai văzut. Jimmy, toți oamenii au două mîini. Sau măcar cînd se nasc le au. Dacă vrei să vezi unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îți zbor creierii. Dar ce s-a Întîmplat, Excelență? — Hai dracu’, cretinule! — ĂĂĂ, hai să nu ne jignim. Mergeau pe culoar - detectivul o luase Înainte, ținînd un pistol În mîna dreaptă, și-l trăgea după el pe prizonierul prins cu cătușe. — Stai aici, Îmi spuse tata apucîndu-mă de braț. Detectivul văzu dîra de sînge care se scurgea pe sub ușă. Se uită la prizonier. Observînd asta, prizonierul Încremeni. — Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea, cu capul băgat În piept. Cu ochii pe ușă, detectivul așeză revolverul pe podea și, aplecîndu-se, desfăcu cătușele. Apoi luă revolverul Înapoi și se ridică. Ținînd În continuare pistolul cu dreapta, trase cu mîna stîngă semnalul de alarmă. Apoi dădu să pună mîna pe clanță. Trenul Începuse să Încetinească. — DĂ-te din ușă, auzirăm o voce din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se oprea În sergentul Întins pe podea. Fereastra era deschisă pe jumătate. Sergentul mai respira Încă. Îl ridicară și-l traseră În vagon, după care Îl ridicară și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
părerea mea. Polițiștii au avut o tentativă pasageră de a-l aresta și pe Finn, dar Charlotte a dus tratative cu ei pe niște tonuri atât de energice și de stridente, că la sfârșit nu mai știau cum să ascundă cătușele și să iasă mai repede pe ușă, târând-o și pe doamna Jim, care plângea. Nervii ei s-au făcut țăndări după ce i-a turnat Charlotte apă în cap; după aceea, se tot văicărea s-o ierte Jim. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și peste cele două fișete metalice, de pe latura din stânga ușii, cunoscându-le acestora, pe dinafară, conținutul: în primul fișet, stivele de imprimate necesare muncii, câteva coduri, monitoare împrăfoșate și colecții de legi, gârbacele (patru pulane de cauciuc), șase perechi de cătușe, două centiroane precum și un mic rastel, pentru pistoale și pentru muniția aferentă; în cel de-al doilea fișet, în jumătatea de sus, erau vrăfuite dosarele care se puteau, totuși, soluționa, în nu contează ce mod și în ce interval de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe podea. Prostii! strigă iute agentul Mânecuță, congestionându-se în obrajii lui seboreici și bucălați. Prostii! O căruță de prostii și de minciuni! Vă previn! Sunteți în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ascunde sub o înfățișare atât de atrăgătoare!“. Alții, deși dezaprobau faptul în sine, îl vedeau pe George sub altă lumină. Ar fi o exagerare să afirmăm că aproape fiecare bărbat din Ennistone îl invidia pe George pentru că se eliberase din cătușele moralei, în timp ce aproape fiecare femeie din Ennistone se gândea că poate ea ar fi făptura potrivită pentru a-l salva pe George de el însuși. Ar fi o exagerare, dar lucrul e vrednic de a fi înregistrat. Oricum, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi uluit-o pe Gabriel, dacă ar fi bănuit măcar; dar se dovedea în stare să țină sub control acest aspect al fragilității lui. Unii spuneau că în Brian zace un George care nu așteaptă decât să scape din cătușe, dar până acum prezența ipotetică nu se manifestase. Gabriel era conștientă de necazurile ei, fără să se lase însă obsedată de ele. Cea mare dintre supărările ei, în afară de egoismul lui Brian căruia i se supunea în tăcere, iertând, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa cum arătam la început, Daniel Corbu este, cu siguranță, un poet a cărui operă îl situează în nucleul postmodernismului românesc, scrisul său având, între alte caracteristici, o profunzime și o gravitate, care îl fac sinonim cu Poezia, fără a supralicita cătuși de puțin termenul, situându-l deasupra curentului. O observație însă, care se impune de la început, este că Daniel Corbu se abate oarecum de la acest curent, la nivel formal, fiindcă, încă din titlu și apoi de-a lungul volumului, respectă normele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mă chinui." 29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mîini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii. 30. Isus l-a întrebat: "Cum îți este numele?" "Legiune", a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. 31. Și dracii rugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trotuarului și în care se aflau o măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca stând să chicotească pe seama noastră. Părea că situația îl amuza. Dar mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
carnea cenușie. Mormintele ni-s de acum goale pe vecie. Morți, răstigniți pe cruci îmbrățișate Sărutăm darul vieții de după moarte. Asini în veșminte ne-nveselesc în piei de om, Gheare din scoarțe ne trezesc același dor. Rămânem tot supuși în cătușe unui păcat, căci Om muri, om iubi și-om muri iar... Dintr-altă viață, într-altă moarte, Pentru o altă eternitate.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93426]
-
menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea unei lumi fără cătușe și căluș. Ei s-au legat să cheme dreptatea peste acest pământ însângerat. Și...câte n-ar mai fi de spus despre acest volumaș, dar mă opresc la poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă jefuiască, după care mă puteau omorî fără să vadă cineva. M-am trezit tremurând. 26. Mă gândesc la scena povestită de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând capul, a zărit un prieten, care-l saluta ridicîndu-și pălăria. Uneori, un gest, aparent minor, poate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ta. Se așează pe mintea ta, pe inima ta, pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]