11,186 matches
-
acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un mic gentleman? Din toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
termină, te rog, că doar nu inventez. Am citit în Cosmo! O să-ți arăt articolul! — Ei, hai, le bagă și ei ca să vândă revista... Măicuță! Tăicuțule! Există lucruri și mai rele - sunt unii care fut găini! Sunt unii care cordesc cadavre! Nu vă închipuiți ce reacții au unii care au făcut cincisprezece-douăzeci de ani de pârnaie, condamnați pe baza ideii de „bine“ a vreunui nemernic! Așa că, dacă ți-am dat la țurloaie, ma-mă, dacă mi-am înfipt dinții până la os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dat la țurloaie, ma-mă, dacă mi-am înfipt dinții până la os în încheietura ta, zi mersi. Fiindcă, dacă țineam totul în mine, crede-mă, s-ar fi putut întâmpla ca, întorcându-te într-un rând acasă, să dai peste cadavrul unui adolescent cu coșuri, bălăbănindu-se deasupra căzii, atârnat de cureaua lui taică-su. Ba mai rău chiar, astă-vară, în loc să stai șiva pentru fecior-tu care a șters-o în îndepărtata Europă, te-ai fi trezit luând cina pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu nas coroiat, pe tipul la fel de plicticos și găunos ca propriul ei frate, ci să fii aidoma unchiului tău, aidoma tatălui tău, să fii tu însuți, în loc să maimuțărești, ca un pui de ovreiaș, pe vreun pulifrici șeigheț, rece ca gheața, cadavru ambulant, pe-alde Jim, Johnny sau Tod, care arată, care gândesc, care simt, care vorbesc ca piloții de pe bombardiere! Ia-o, de pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-a făcut să se simtă cât se poate de OK În legătură cu cheltuirea a peste 100.000 $ pe două bucăți de smalț galben care măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște, șopti Robert, cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale și urlete în pod. Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights, are ferestre în ogivă, vinotecă, verandă cu vitralii și un cadavru care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul de la Levee Place, numărul 248 - cinci dormitoare, patru băi și toaletă de serviciu, cu curte interioară pavată cu cărămidă -, unde, în baia principală, apare sângele expectorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
l-au format? Și Nash zice: — N-aveam cum. De la hotel nu merge. Eu vreau mai mult în schimbul celor cincizeci de dolari pe care i-i dau, zic, decât să mă uit la el cum îi curg balele după un cadavru. — Și ție ți-ar fi curs, zice. Frate, ce bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă o dată. Gagica se uită în sus, la Nash și la mine, cu fața lucindu-i de lacrimi, și zice: — Știe cineva să facă masaj cardiac? Nash își bagă din nou degetele în sosul de ceapă, iar eu pășesc peste cadavru, pe lângă gagică, îmi pun haina și mă îndrept spre ușă. Capitolul 13 În redacția de știri, Wilson, de la departamentul internațional, vrea să știe dacă l-am văzut azi pe Henderson. Baker, de la cărți, zice că Henderson n-a sunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
galben de Sèvres. Este verde ca postavul verde al unei mese de biliard sub bila galbenă cu numărul unu, nu sub bila roșie cu numărul trei. O întreb pe Helen Hoover Boyle ce-i codul 914. Și ea zice: — Un cadavru. Și eu zic că așa mă gândeam și eu. Zice în telefon: — Acuma trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice vocea. Gustave Brennan, în vârstă de 39 de ani, este considerat capul unei rețele de trafic de cocaină al cărei profit anual se ridică la aproape trei miliarde de dolari. Poliția nu cunoaște cauza morții, însă intenționează să autopsieze cadavrul... Și Helen se uită la radio și zice: — Ați auzit? E absolut ridicol. Ia ascultați, zice, și dă radioul mai tare. — ...Brennan, zice vocea, care era apărat zi și noapte de o armată de bodyguarzi, s-a aflat permanent sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
masa lui Nash este singura lumină din încăpere. Și Nash își ridică privirea, roșu de chili pe la gură, și zice: M-am gândit că pentru treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eu sunt bucuros. Capitolul 41 Acum suntem după ce poliția îmi citește drepturile. După ce-mi încătușează mâinile la spate și mă duc cu mașina la secție. Acum suntem după ce primul polițist a ajuns la fața locului, s-a uitat la cadavre și a zis „Iisuse Hristoase și Măiculița Domnului“. După ce medicii de pe ambulanță l-au rostogolit de pe grătar pe bucătarul mort, s-au uitat o clipă la fața lui friptă și au borât în mâinile făcute căuș. Acum suntem după ce poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a nevoiașilor, poetul a exprimat indignarea sa în versurile următoare: "Pe când dincolo de porțile vopsite în roșu miros delicatese și vinuri alese, pe drumurile din afara cetății zac cadavrele neajutoraților morți de foame". După neșansa din cariera politică și viața sa trăită în mizerie, Du Fu realizează cât de coruptă era clasa dominantă și cât de mult suferea poporul. Astfel, el devine treptat poetul frământat permanent de viitorul țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
furate, monseniorul Bienvenu, preotul din Digne, i-a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fără știri și imagini „negre”, telejurnalul care vorbește de „lucrurile bune ce se mai întâmplă totuși în țara asta”. Într-o săptămână, prăbușirea de rating și share a fost dramatică. A trebuit ca știriștii să revină de urgență la niscai cadavre ca să nu dea faliment. Deci: de ce sunt românii fascinați de imaginile morții? Mai întâi pentru că sunt săraci. Jumătate din populația României trăiește de pe o zi pe alta - o viață cenușie, mizeră, lipsită de perspectivă atât pentru sine, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un nemernic? Oricum, peste o sută de ani nu mai e nimic din ființa autorului, rămâne opera, dacă rămâne, zice Criticul. E o afirmație reconfortantă, mai ales pentru un critic. Căci, ia să ne gândim, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare problemă selecția fragmentelor umane pentru a recompune cadavrele. Singura justificare: luați la întâmplare, ni se spune că plătesc pentru păcatele altora. Fiecare dintre ei este un Iisus Hristos mut și orb, fără față și nume. Suferința și moartea lor sunt lipsite de orice morală și sens. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
om este transformat într-o împrăștiere de carne și oase greu de identificat, dincolo de orice considerent de rasă, religie, sex, vârstă, orientare politică. Este ucis pur și simplu pentru că e om și trebuie să se adune la un număr de cadavre previzionat. Mergând în această direcție, vom ajunge în curând să trăim cu toții cu moartea alături în fiecare clipă a vieții, ne vom oferi unul altuia poze nu numai cu ursul fotografului sau lângă statui și pomi, ci și în coșciug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie să iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a devenit pur și simplu alt om, ales absolut la întâmplare. Fiecare mort în atentate este un Iisus fără voie. „Ochi pentru ochi” ar duce la o lume întreagă de orbi, spunea Gandhi. Așa este, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din înaltul universului, și, după toată chestia asta, nimic. Dacă n-ar exista blestemăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați ce-și Întindeau brațele scheletice printre șipcile vagoanelor de animale, și mormane de cadavre În putrefacție - aveau chipuri de șobolan - și Jerry a zis că, privindu-le, i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același timp Îmi era rușine că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase clipe ale vieții mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cineva care ți-e drag decît să-ți iei viața. 2 Organizația Mamelor libere Își avea sediul Într-un birou gol dintr-un imobil modern, nu departe de Strand. Clădirea albă și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]