788 matches
-
copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau sufletul pe caldarîm. Dacă săracii de la oraș, unde există atîtea resurse, se găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
redacției și până în momentul unic în care te poți așeza pe un scaun să vezi la televizor cum ți-a ieșit materialul. Sau, în cazul nostru, până în momentul fericit în care îți scoți casca din ureche și te așezi pe caldarâm pentru un minut ca să îți tragi sufletul înainte de a porni mai departe. Iar dacă ajungi să te așezi pe bordură pentru un minut.... fii fericit! De nenumărate ori vei descoperi că nu ai acel minut, pentru că îți scoți casca din
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
unu și cinci minute am ajuns la San Pietro in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de vagabond. M-am așezat pe caldarîm cu fața în soare, cred că am și ațipit cîteva minute... În fața bisericii era o tarabă cu amintiri Moise din ghips, Moise din lemn, Moise din material plastic, Moise în ilustrate de 6/9, de 9/12, de 24/36
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
populație și de ce povestea cu răsăditul florilor; până unde acțiunea minerilor și de unde a securității și altor grupuri și servicii secrete aservite și datoare noii puteri; de ce foc la sediul Poliției Capitalei În plină zi dar și la autobuzele de pe caldarâm și a cui a fost comandă pârjolului; de ce, atât de intempestiv, decretul de eliberare a criminalului și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poate acceptate. Deocamdată, sugerez autorului să nu se oprească aici. Generozitatea Iașului și pasiunea lui, armonizate, pot aduce noi și substanțiale satisfacții intelectuale. De câte ori străbat ulițele Iașilor, mă trezesc adesea visând la vremurile când acei oameni minunați - junimiștii - călcau pe caldarâmul bătrânei cetăți purtând cu ei aura omului făcător de cultură. La fiecare colț de uliță, mă aștept să-i întâlnesc. De multă vreme, însă, visez să vă invit - imagunar, se înțelege - prin Iașii de odinioară, cu gândul ascuns că zâna
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Caragiale”. Dincolo de casa lui Missir ar fi trebuit să găsim casele lui P.P.Carp. Din stânga străzii, de la numărul 11, ne privește un palat beldimănesc. În timp ce Ducipalul lui Mișa sforăie acompaniindu-și țăcănitul monoton al potcoavelor care scot scântei pe pietrele caldarâmului, eu îmi port privirea prin frunzișul teilor de pe marginea trotuarului. Printr-o spărtură a frunzișului zăresc frontonul cu monogramă al casei lui Gheorghe Racoviță. Tot privind visător în lungul uliței, nici n-am băgat de seamă când trăsura s-a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
o prelungească sau s-o evacueze; își compunea cântecele negre flecărind cu prietenii, așteptând autobuzul sau bărbierindu-se; nu-și lua niciodată vacanță de la frenezia poetică. Curând, nu se mai despărți de Margareta, ca și de chitara lui. Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oglinzi oarbe. "E el!", spuse Arcadi. "Cine?" "Țarul modernizator, reformatorul Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
onoarea. În spatele lor, studenții râd și se împing. Se vede silit să treacă pragul. Chiar atunci cineva iese în trombă, ca propulsat de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
reiau viața de la cap. Înainte opțiunile erau așa de limitate, iar acum sunt excesiv de multe. Cred că aș avea probleme cu alegerea. Uitați-vă în jur, la obiecte și la fețele oamenilor, la noutatea umbrelor copacilor pe case și pe caldarâm, admirați mișcările violente ale furtunii, grafia instantanee a fulgerului pe cer, imaginați-vă că n-ați fi și că n-ați vedea aceste lucruri. Trăim într-o lume pe care n-o cunoaștem. Pe care n-avem disponibilitate s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe vremea Inchiziției. Acum, piața este invadată de turiști - cumpără suvenire din magazinele care împrejmuiesc piața și chefuiesc în barurile de la parterul clădirilor. Doamnele, cu fizionomii asiatice, toropite de căldură, flutură evantaie. O bere consumată la o masă scoasă pe caldarâm este de două ori mai scumpă decât aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și istorie”, cum a spus, enervat, poetul spaniol Alberto, care mă însoțea. VITALIE CIOBANU: Am o primă intervenție în cadrul unui colocviu, la Circulo des Bellas Artes - situat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un „sufleu” artistic. E vorba de cabaretul-literar La Transcontinentale. O locomotivă cu aburi, de la începutul secolului - o parodie la Expresul nostru Literar - constituie decorul unui spectacol burlesc, care începe, fără un anunț prealabil, odată cu instalarea noastră la măsuțele scoase pe caldarâm. Acompaniați de acorduri muzicale, o trupă de actori tineri recită poeme ale scriitorilor prezenți în Tren, concepute ca piese ale unui timp suspendat, oferit lecturii, gestului, muzicii și dansului. Deasupra locomotivei, o hartă a Europei marchează traseul Expresului Literar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
durata meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu cât mai multe „exemplare” din acestea pitorești. Sunt tineri și adulți între 20 și 40 de ani, dar englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc ce vor face grupurile acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
caute un local mai vesel, unde să stea până la ziuă, căci nu vrea să se culce în seara aceasta. VITALIE CIOBANU: Hell Hunt, în estonă, înseamnă „Lupul gentilom”. Data trecută când vizitasem localul, citez: „era un frig afară de trosneau pietrele caldarâmului, dar în localul pustiu, căldura însuflețea pereții. De undeva de la subsol, răzbăteau valuri de muzică violentă amestecate cu hohotele de râs ale clientelei... Pe o scară, aproape de ușa de la intrare, dispar la subsol chelnerii aferați, cu câte șase halbe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai benign și mai simpatic la Tallin decât la Chișinău, unde e mult mai greu să ascunzi „gropile” din caldarâmul statalității, iar rusticul are iz de bălegar. VITALIE CIOBANU: Presupun că întâlnirea cu președintele Lennart Meri, scriitor și el, la reședința prezidențială, a fost gândită ca o nestemată a sejurului nostru, așa cum se obișnuiește în țările mai mici sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
torid mă așteaptă un pat moale. Ies de la recepție prin spațiul îngust dintre perete și gard, și, din viteză, mă agăț de gard cu rucsacul și cad cu fața în jos, lovindu-mă pe frunte, nas și toată fața de caldarâm. Din fericire, pălăria cu boruri largi îmi protejează cât de cât fruntea și ochii. Anesteziat de oboseala drumului nu prea simt durerea, ci doar o hemoragie puternică din nas mă umple de sânge. încerc să realizez ce s-a întâmplat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
frumosul oraș Astorga. Pe străzi felinarele sunt încă aprinse. Nu s-a trezit nimeni în afară de silențioșii pelerini ce merg hotarâți în grupuri mici, câte doi sau alții singuri. Drumul este clar indicat de săgeata galbenă și scoica ce strălucește în caldarâmul străzii. Pe traseu, barurile sunt deja deschise îmbiindu-i pe toți pelerinii cu nenumărate bunătați, dar deocamdată rezist tentațiilor. Am servit deja o jumătate de litru de lapte, așa că îmi este de ajuns până la următorul sat, Murias de Rechivaldo. Este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu știm toți decât să murim./ infinitul n-a intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o fi asta să fii cineast?“ Spirit metodic, mi-am cumpărat din librării vreo zece diverse volume care, îmi ziceam, ar putea să-mi deschidă niscaiva noi și nebănuite orizonturi. Dar, vai! Bunele mele intenții nu erau decât piatră de caldarâm pentru pavarea a tot felul de infernuri... Căci anul 1953 nu a fost numai anul morții lui Stalin, ci mai cu seamă anul celui de-al treilea Festival Mondial al Tineretului care urma să se desfășoare la București! Anul revărsării
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
glezne. Nu mai privesc două televiziuni diferite, ci două lumi antagonice, ireconciliabile à jamais. 29 mai 2005 Franța spune un NU hotărât, cu accente proletare, proiectului de Constituție europeană. În celebra Place de la Bastille, matca tuturor revoluțiilor, este ars pe caldarâm textul acesteia și nimeni nu pare a critica gestul în sine. Agențiile de presă transmit că francezii par a se fi pronunțat împotriva unei Europa prea "liberale" după gustul lor, și a celebrului de acum instalator polonez, prototipul esticului venit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Aurel Baranga (nota V. I.) „Trăiesc zilele de încordare de dinaintea lui 6 Martie, când nimeni și nimic nu putea stăvili avântul de luptă al mulțimilor conduse de Partid. ...Îmi țiuie în urechi gloanțele trase de legionari împotriva conducătorilor noștri; văd caldarâmul roșit de sângele oamenilor tineri, culcați la pământ de salvele trase din palat și din ministerul de Interne, la porunca sângerosului călău Rădescu. ...Cât a trecut de la 6 Martie 1945 și până azi? Un secol? Un mileniu? Uneori am sentimentul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îmbrăcăminte e deajuns a semnala că va curge în 1965 o cataractă de mătăsuri, un miliard jumătate de metri. În același an, la produsele agricole sunt prevăzute zece miliarde de ouă care ar părea întinse unul lângă altul un nemaiîntâlnit caldarâm din bucăți de fildeș sau marmură.“ („Un plan grandios“, Contemporanul, 4 decembrie 1958) Urarea optimistului (nota V. I.) „Nu poate fi urare mai adâncă pe anul 1959 decât ca mărețele proiecte expuse de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej în ședința plenară a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-n Porunca vremii, și-n Bunavestire, până când am văzut cu ochii mei că, de fapt, eroii și martirii erau acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dănuț stătea pironit în continuare în mijlo cul curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de pionier zăcea uitat pe caldarîm lîngă zidul alb al școlii, iar soarele scălda, ca totdeauna, lumea cu lumina lui aurie, precum spicele patriei. /Serghei Luminița a fost prima dintr-o serie de colege de care m-am îndrăgostit. După experiența cu ea, m-am limitat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]