824 matches
-
iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vârste diferite. Se ridicau, priveau mirați în jur și o luau la fugă care încotro. Alții cădeau ca bolovanii: în cap, pe spate, în picioare sau pe burtă, unii nimereau în copaci, alții în tufele de trandafiri, mulți pe caldarâm sau acoperișuri. Ploua cu oameni goi, bușiți de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări, în subsoluri sau în apele Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar a pus-o pe seama urechilor sale de afon. În cele din urmă, eliminând la o corectură râgâielile, mugetele de vacă mulsă, râsul de cârciumăreasă, trepidațiile Pământului călcat hotărât de tocurile metalice ca la trecerea unui tanc cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aș face Fântânar !”. Recomandările poetului G.G. Ursu din fiecare primăvara se adresează tinerilor eminenți,speranțe ale orașului de mâine: „ Au înflorit salcâmii la Bârlad\Orașul e-o legenda de ninsoare\ Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare\Cât florile pe caldarâm nu cad”. In aceasta vară capricioasă versurile poetului B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mă visez noaptea În orașul acela patriarhal cu duzi, uite cât de groși. Duzii sunt prea puțin băgați În seamă aici, dar acolo mergi pe stradă și dudele, niște fructe sămânțoase, cu mare trecere În copilăria mea săracă, umpleau tot caldarâmul, cădeau În pălăriile domnilor ce coborau, puși la punct, din mașină. Mă visam În camerele comode de atunci, cu mobile amestecate, ca și stilurile caselor, ca și limbile de conversație. Cu cât trecea timpul, cu atât mai clar Îmi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o mașină. Conform spuselor șoferiței, îi sărisem direct în față și nu mai avusese cum să mă evite. în raportul poliției se spunea că fusesem „nebună“. Cei care erau cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puroi emite și venin, buboi care se afla de data asta, nu în centrul capitalei, ci în centrul țării și purta numele de problema maghiarilor din România. În acel îndepărtat 15 martie, românul Mihăilă Cofariu a fost bătut nemilos pe caldarâmul de la Târgu Mureș de către maghiari iar filmul bătăii a fost transmis în toată lumea ca să se vadă pretutindeni cum românii îi bat în plină stradă pe blânzii și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină chiar dacă dreptatea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era doar puțin trecut de zece. Când oare se scursese timpul? După părerea lui, toată aventura lor nu durase mai mult de câteva zeci de minute. În liniștea nopții, singurul zgomot ce se auzea era cel al pașilor lor pe caldarâm. Intraseră pe strada lor și se apropiau de casă. La ferestre nu se vedea nici o lumină aprinsă. Ai mei încă nu s-au întors acasă. Poate s-au culcat deja, spuse Cristian Toma. Nu, nici vorbă! Cunosc bine familia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat. Și, ce facem? O ademenim înapoi în pădure. Putem? -îl privi, plin de curiozitate, inspectorul. No, sigur că putem. Atunci de ce am așteptat până acum? Calistrat nu-i răspunse. Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-n Porunca vremii, și-n Bunavestire, până când am văzut cu ochii mei că, de fapt, eroii și martirii erau acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
m-a invadat o descurajare vecină cu moartea. Picioarele mi s-au muiat din genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își târau picioarele în zornăit de lanțuri. Nu i-am pus mamei nicio întrebare. Mi-i amintesc îndepărtându-se, cu mersul lor încet și anevoios și îmi amintesc lanțurile târându-se pe caldarâm. Dacă ar fi dat cel mai mic semn că ne observă, dacă măcar unul din ei m-ar fi privit pentru o secundă în ochi, poate că aș fi acceptat că erau oameni răi și că era bine să te
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai suport scamatoriile? Cât o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care voi, grecii - surâse - îl numiți pharaon. Dar din locul de trecere dintre imenșii piloni, a căror bază era acum îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt suprastimulat, Catherine m-a urcat repede în lift. Perspectivele vizuale deschise de apartamentul nostru fuseseră transformate. Am împins-o în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera de zi, cu o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe ei milițienii, deghizați în civili; era razie și se urmăreau infractorii care se legau de greci, fetele etc. Îi bagă într-un IMS împreună cu ceilalți borfași. Mașina arhiplină demarează în trombă pe Valea Portului, hurducăindu-se pe șoseaua de caldarâm, aruncând pasagerii unii peste alții pentru ca în sfârșit să ajungă la sediul miliției de pe strada Mangaliei. Au fost duși la subsol unde a început ancheta. Le-au luat datele de identificare numele, profesia, adresa. Erau printre ei cunoscuți mai vechi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]