2,791 matches
-
să-l cunosc la venerabila vârstă de un secol de viață. Rămăsese doar o pâlpâire de viață, care pe măsură ce vorbea despre Neamul său se întețea ca o flacără ce scapără într-o mare vălvătaie de iubire pentru Dumnezeu și pentru camarazii săi. În Altarul celulei se împărtășea în comuniune de suferință și har, părintele cu eroul doljean, cutezând în mrejele cunoașterii spirituale, ortodoxe privind cauzele, efectele, evidența și finalitatea lucrurilor, ființelor și esențelor. Alteori ofițerul se întorcea la atmosfera de apocalips
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
acesta, dar rușii pot aduna o armată și să facă un efort la fel sau și mai mare, deci, logic, nemții au pierdut războiul. În aceste lupte-mi-a spus Ion Dumitru-unii aviatori români necăsătoriți, voind să cruțe viața unor camarazi ai lor căsătoriți, i-au rugat ca în locul lor, al celor căsătoriți, să se ducă ei la atac, ceea ce de multe ori s-a și întâmplat.” (Preot Nicolae Grebenea, Amintiri din Întuneric. Ed. Scara, București-2000, p. 216-217) Grigore Vieru (1935-2009
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Român și Creștin ortodox, Ioan Ianolide a ajuns alături de o scrisoare a autorului adresată doamnei Doctor Ana Maria Marin Van Saanen, prin care o ruga să trimită textul scris sub nasul securității după anii ’85, în SUA la părintele prieten, camarad de suferință și biruință Gheorghe Calciu-Dumitreasa spre publicare, dar fără să dezvăluie numele autorului. Părintele nu l-a putut publica la timp, așa că Bunul Dumnezeu l-a ținut sub obroc până la plinirea vremii. Surprinzător profetul nostru ne avertizează că: „Mulți
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
trecuse de inima focului. Acum alerga mai ușor, la vale . Nicolae își dovedește cu acest prilej spiritul de eroism, de camaraderie și sacrificiu și, deși scăpat de tirurile de artilerie dușmane, aleargă înapoi să-l ajute pe Ghera Bojincă, un camarad, bănățean cumsecade - care se afla într-un tranșeu, cu picioarele retezate. Scena e deosebit de dură. Scene și imagini cutremurătoare ne duc iarăși pe cîmpul de luptă, printre trupuri sfârtecate, obuze, branduri, tancuri, soldați alergând bezmetic și mult sânge. Un adevărat
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
amintesc cu plăcere. La tradiționalele melodii se mai adăugau texte noi, specifice mediului carceral, compuse de poeții închisorilor: „Și în lagăr la Cavnic, de Crăciunul din anul 1952, am avut parte de același teatru: alarmă, percheziție, mâncare proastă, izolarea câtorva camarazi. Când am intrat însă în mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
că în condițiile unui Parteneriat Strategic dintre SUA și România, pus în operă începând cu anul 2004, unul dintre băieții mei, strănepoții lucrătorului cefepevist ar fi putut fi, pe unul din teatrele de operațiuni din Afganistan sau Irak sau oriunde, camarad de arme cu vreunul dintre nepoții aviatorilor americani din Grupul de Bombardament 645 al Flotilei a 15-a a USA Air Force, care cel mai probabil au bombardat în acea zi perimetrul rafinăriei Vega din Ploiești la orele 14,00. Pentru
„- Chiar lu’ domnu’ Obama vreți să i-o trimiteți?!” Într-o dimineață ploioasă, la oficiul poștal dintr-un cartier de la marginea Bucureștiului și a lumii () [Corola-blog/BlogPost/337998_a_339327]
-
Chris, tot felul de lucruri din ce se poate găsi. Niciunul nu e băutor, nu consumă droguri, sunt economi, îngrijiți și se înțeleg foarte bine. Copilăria grea prin care au trecut împreună i-a legat puternic, cum îi leagă pe camarazi frontul sau trecerea prin mari dezastre. Rezultatele școlare la copiii fără părinți sunt foarte slabe: sub 40% din ei termină liceul, numai 6% ajung să intre la universitate și dintre aceștia numai 1,89% ajung la absolvire. Unul dintre acești
Sindromul de inimă frântă. „Unii dintre părinții mei au fost buni și miloși. Alții au fost reci și nedrepți” () [Corola-blog/BlogPost/338155_a_339484]
-
lângă mașinăria de primit contracte am gasit un medic, un preot și un profesor de istorie. În ultimul an de facultate citisem „Jurnalul Fericirii” al lui N. Steinhardt și - păstrând proporțiile - mă bucuram de fiecare moment petrecut alături de noii mei camarazi de „cubical”. Știam că mai devreme sau mai târziu cineva va observa că ceea ce făceam noi puteau la fel de bine să facă alții, fără atâta școală. Și așteptam să ni se dea șansa să gândim și să implementăm lucruri mai interesante
6 angajați supracalificați în jurul unui fax, șefii toxici și managerii schimbării. Cum am trecut prin prima restructurare, în zorii corporatismului din România () [Corola-blog/BlogPost/337936_a_339265]
-
în biroul primăriței jucându-se cu o armă încărcată, dar nesupravegheată de un soldat din dispozitivul de apărare. Un alt militar în termen care asculta muzică la casetofon, altă vechitură comică pentru generația Britney Spears, a fost împușcat de un camarad ce, dansând pe muzică cu arma în mână, a tras din greșeală. O adolescentă a fost împușcată pe balcon în timp ce urmărea spectacolul coșmaresc de jos. Numele lor și ale altora sunt gravate încă pe o cruce de pe platoul primăriei. Crucea
Vă doresc să nu aveți parte de război sau de revoluție () [Corola-blog/BlogPost/337947_a_339276]
-
ieși în stradă, noi am construit o țară, plătind cu viața noastră ridicarea ei. Împotriva noastră, când am ieșit în stradă, erau tancurile, mitralierele cu glonț pe țeavă și kalașnikoavele care chiar trăgeau. Strigam "libertate sau moarte!" Și unii dintre camarazi chiar au murit, străpunși de gloanțele trase de soldați români . Am ieșit în stradă, cu mâinile goale împotriva blindatelor, pentru ca voi să vă puteți plimba liberi, cu flori în mâini, prin Piața Victoriei, strigând cum și ce voiți. Vă privim
Nu, dragii mei, nu! Nu suntem ca voi. [Corola-blog/BlogPost/100111_a_101403]
-
originalului, dar nu pot să neg că m-a străbătut un fior existențial văzând un actor reconstruit digital printr-o muncă titanică, doar fiindcă scenariul cerea să fie și el prin peisaj. În rest, este vorba despre o bandă de camarazi, cu poante și tipare fumate, care trebuie să execute un plan sinucigaș. Dacă firul asta narativ va mai excită și a suta oară, atunci va felicit, sunt invidios. Desigur, fiindcă suntem în 2016 și Hollywood-ul este Mecca progresivismului, avem un
Star Wars – Apare și Moare () [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
în care, îmi doresc să mă regăsesc cândva, pot să primesc și să ofer ( dacă e cazul ) un sfat”. În planurile sale de viitor se regăsește poezia de care nu vrea să se despartă niciodată. Îi este cel mai fidel camarad în călătoria sa. Prin muncă, perserverență și ambiție știe că va reuși în tot ce își propune. “Am luat întotdeauna lucrurile așa cum au venit. Nu îmi fac planuri dinainte. Ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla oricum, dacă nu
IOANA BURGHEL, DIN DRAGOSTE PENTRU POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344391_a_345720]
-
Toate Articolele Autorului 6 Soldatul Tobit se înroșise tot și transpirase povestind. Seara se lăsase ca o cortină peste sat. Femeile și mulțimea aia tot nu plecau acasă. Ascultau la balivernele lui. Măi, oameni buni, le răspundea Tobit, de unii camarazi mai auzeam, de alți nici nu mai știam nimic. Eu am luat-o de unul singur prin stepa rusească să vin mai repede acasă. Dar era să mă pună jos iarna. Nici nu știți voi ce e iarna rusească, un
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
plece el prin acel iad să meargă sute de chilometri până acasă. Nu, va rămâne aici cu femeia lui, dar dacă-l prind rușii ce-o să mai facă, ăia îl prind și-l duc în Siberia, așa cum auzise el de la camarazii lui... Apoi apare generalul Antonescu care gustă din cazanul de mâncare, frați români, treceți Prutul, zdrobiți dușmanul din răsărit... Îl decorează, pentru fapte deosebite pe frontul din răsărit... Da, era Antonescu, dăduse mâna cu el, îi simțise mâna caldă care
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
răsărit... Îl decorează, pentru fapte deosebite pe frontul din răsărit... Da, era Antonescu, dăduse mâna cu el, îi simțise mâna caldă care-l strânsese cu putere. Apoi îi pusese decorația pe piept...De odată se trezi la Tiraspol, erau toți camarazii care mai scăpaseră din încleștarea luptelor de la Odesa, cânta o dizoză o muzică populară de rămăseseră toți cu gurile căscate, nu mai auziseră vorbă românească de ani buni, era îmbrăcată într-un costul național și cânta, Ionele, pui băiat, te
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
profă! Cât despre ultima lui remarcă... nu zise nimic, dar un fior de emoție îi aduse aminte surpriza pregătită pentru toți în seara ce urma... prima ei carte de versuri... Americanul, sfătos, își așeză mâinile pe umerii celor doi războinici camarazi și decise: -Părerile sunt împărțite, există studii sau numai presupuneri, ce contează asta?! Credem ori nu, important e să ne ascultăm pașnici unii pe alții, să nu facem din țânțar armăsar pentru orice! Până una-alta, haideți să ne bucurăm
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
cu ranițele pline de pietre și nu mică ne-a fost surpriză când după 10km alergați în patrulă, 500m cu masca pe figură, după aruncările cu grenadă, și după fb-urile câștigate după tragerea la diferite ținte am luat locul întâi. Camarazii ce-i aveam, maistrul cu ale lui idei și multe alte lucruri favorizante a făcut posibil acest lucru. Cum să nu fac transfer, când foarte puțini știau că după programul cadrelor aveam cheile de la cabinetul maistrului unde citeam în deplină
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
nu ne-a dat nici o atenție nimic. -N-am! N-am nimic! Cereți dracului odată să muriți! De ce vă mai chinuiți? De ce vă mai chinuiți să trăiți ? Când rușii vor ataca totul va deveni istorie ! Istorie ! Zbiară cuprins de febră iar camarazii îl doboară la pământ potolindu-l.Are dizinterie, dinții i-au căzut unul câte unul cum cad toamna frunzele.. Vom muri aici.. E clar ! Dumnezeu a plecat în vacanță vreo 4 sau 5 ani și noi ?.. Noi cui rămânem? -Să
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
băieți încă se țineau pe poziția de cocoși neînvinși în ring...Totuși, în zadar, atmosfera gravă îi subjuga încet-încet și pe ei. După momente bune de tăcere, privirile tuturor se odihneau pe chipul Americanului, implorând scăpare. Îmboldit inconștient de speranțele camarazilor, acesta se trezi din letargie, nedezmințindu-și firea dominantă, recunoscută de toți. -Aș vrea să spun că am soluția salvatoare, dar nu o am! Mi s-a golit mintea și abia mă abțin să nu urlu de spaimă, se lansă el
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
în ghearele ei... căci ajungem să murim puțin câte puțin! continuă năvalnic Diplomatul. -Ce zici, Americanule, ai vreo idee? îl încurajă Patriarhul pe liderul lor să treacă de momentul greu de slăbiciune. Americanul, privind în oglinda de dincolo la siluetele camarazilor, spuse cu glas pierit: -Eu știu... Să vă spun gândul meu ascuns în spatele acestei mici vacanțe cu drag plănuite... Departe de voi, mi-am dorit nespus să aflu cum v-ați trăit viața, să vă cunosc pe de-a-ntregul, să
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
încurajată de îndată să lanseze versurile lămuritore: -Sunt unii dintre semeni scăldați în plin de soare,/ ce dă lumină minții și faptelor grandoare./ Sunt alții, mulți la număr, zălog în noapte grea,/ adâncă, fără lună și fără de vreo stea! În timp ce camarazii își regăsiseră, surprinzător, buna dispoziție, Americanul își aruncă ochii spre peretele-oglindă. Acolo, aceiași, cu cincizeci de ani mai târziu, repetau gestica adolescenților de lângă el. În schimb, rămase aproape cu gura deschisă de uimire când zări un miraculos capăt de pod
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Miramoț, punând mâna pe baston. -Mergem în aceeași formație ca la urcuș, da?! tatonă Diplomatul grijuliu. -Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de tăcuți, fiecare simțindu-se puțin vinovat de neînțelegerea timpului pierdut, dar jenat să ceară lămuriri celorlalți. Americanul își verifică ceasul reapărut pe mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta că trecuseră trei zile din momentul în care începuseră urcușul. Probabil că cei de la Hotelul Royal erau mai mult decât alarmați! Se pare că nici unul dintre camarazi nu-și mai amintea cutremurul, căderea, toată aventura... Doar el... Se muncea cum să le înfățișeze tuturor o explicație plauzibilă... măcar cu ei să cadă la învoială vis-à-vis de ce urmau să le spună celor de la hotel, eventual autorităților, căci era
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
se pregătea să lovescă ușa din lemn de stejar de la intrarea în casă. -Cum te numești? continuă el. -Retimus Martinus, mărite! -Ce cauți aici? Ceata mea va intra îndată aici. Pleacă imediat! spuse centurionul. Legionarul se întoarse și plecă către camarazii lui. Dintr-un anumit loc se auziră câteva țipete scurte iar centurionul plecă într-acolo. Intră într-o casă mică unde doi sodați culcaseră la podea un iudeu care stătea cu fața în jos cu mâinile la ceafă. O femeie
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
a rătăcit dolari și trei batiste, dar în picioare nimeni nu-l calcă, privești la umbra sa înaltă, andrade mii, frumoase și mai și, o multitudine de gâște guralii, ah, Galaad, ah, dor de Galaad, acolo mi-am lăsat un camarad, el îmi striga dintr-un Mirage X paralel, o să învingem, frate Brabanel. Era un ultim, falnic exemplar, Un fel de leu antic cu părul rar, Acum, bătrân, Leone, u nul spuse, Poetu-n limba sa se duse, Poate și cel din
FLORI DE MUCIGAI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379889_a_381218]