8,208 matches
-
cuvânt! Pe cruce, Tu să pui al meu păcat, Să-l țintuiești acolo cu răbdare, Să-așezi deasupra lui orice oftat, Ce am scăpat cât am trăit sub soare... În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Vom bea în doi o cană cu răbdare, Tu , Doamne, să mă cerți de vei voi, Eu pentru toate am să-Ți cer iertare... Căci Mi-ai menit destinul mult prea greu, Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
bineînțeles. Însă, totuși, niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
poate așa se percepe, vreau doar să vezi ce am eu, ce mi-a dat mie Dumnezeu, chiar și pentru o clipă. - Ce poate fi o clipă în eternitate? - Poate fi o eternitate, depinde de tine. Ne căutăm liniștile în cănile cu cafea, în fiecare dimineață. Ca la cluburile poeților, ne facem dieta artistică, pornind de la ultimul tablou al lui, până la umilele mele rânduri scrise în gând la vremea nopții albe. Așa se sfârșesc nevralgiile, așa ni se îndepărtează înțepăturile din
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
în cont o sumă bunișoară, doar pentru sufletul său. Chestia este c-o irosea prea repede. În fine, îl avea pe Gabi salvator! Oricum, de când beau, dar nu beau, mergeau la Ceainărie. Se drogau acolo, șuguiau ei. Luau câte două căni cu ceai din floarea pasiunii, alias Passiflora incarnata, care, vorbite, erau grozave! Ronțăiau ba o alună, ba o confiată și trecea vremea făcând causerie. Efectul se-amplifica de-aveau norocul s-admire în peisaj vreun chip meritoriu. După ce-l analizau
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
între Dumnezeu și oameni este împlinită definitiv prin întruparea lui Iisus Hristos. El este darul suprem al iubirii lui Dumnezeu către noi. Dumnezeu, însumând natura noastră umană, a descoperit pentru noi adevărul originar al căsătoriei. Prin participarea la nunta din Cana Galileii, Iisus Hristos întărește legătura căsătoriei dintre bărbat și femeie făcându-l pe om capabil să se realizeze deplin după voia lui Dumnezeu. Între Familia creștină și Biserică există o legătură indisolubilă, de susținere reciprocă. Harul lui Hristos îi face
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
florile. Vârfurile petalelor au încept să se ofilească. Florian: Este doar începutul. Bolnavul X: Cred că nu sunt așezate bine. Locul lor preferat este nord-est. Nici pământul nu mai este umed. Florian: Nu mai au mult. Bolnavul X: Ia o cana dintr-un dulăpior și părăsește o clipă salonul. Florian: Încă nu au observat mușcatele. De zece minute au început să-și scuture petalele. Nimeni nu mă crede. Toți îmi întorc spatele când le vorbesc de problema vieții mele considerându-mă
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E zi de mare sărbătoare, Când capul sfânt a fost aflat. Cu toții fără pregetare, Merg în biserici la-nchinat. Fetele au luat de dimineață, Zăpadă proaspătă în cană. Și s-au spălat pe păr,pe față, Ca-n datina pelasgiană. Apoi în grupuri tinerești, Spre dealuri,crânguri și păduri, Pornesc ca-n datini strămoșești, În cântece și strigături. Fetele mândre care strâng, În buchețele tămâioare. Pleacă cântând voios
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
-Da, și vom merge și noi la munte, după ce ieșim de aici. -Să mergem, mă simt mult mai bine! Și puiul ei se ridică. Și mi-e așa de foame! Bradul sclipea din multele lui globuri, iar copilul sorbea din cană cu laptele cald, privind recunoscător spre copacul vindecător. Copilul ei, puiul ei mic își deschidea ochișorii și, văzând micul brad, zâmbea: -Cine l-a adus, mama? Un mecanic de locomotivă care a fost la munte? -Da, și vom merge și
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
-Da, și vom merge și noi la munte, după ce ieșim de aici. -Să mergem, mă simt mult mai bine! Și puiul ei se ridică. Și mi-e așa de foame! Bradul sclipea din multele lui globuri, iar copilul sorbea din cană cu laptele cald, privind recunoscător spre copacul vindecător. Diana își pierduse iar foile, abia terminase povestea numită ,,Copilul și brăduțul'' cu care obținuse primii bani pentru o creație litarara, un premiu de la o revistă, era iar ea, cea cu mintea
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
tot îi iubeam și încă îi mai iubesc, cred că nu pot să spun multe din cauza iubirii, când un om vorbește de rău un alt om el nu îl iubește deajuns... S-a oprit din povestit, a luat de pe noptiera cană, a băut și apoi a spus: -Vă rog să mă iertați, nu mai pot să spun nimic, mă podidesc lacrimile și nu mai vreau să plâng, dar șiroaiele curgeau pe fața ei trasă, înnodându-se în bărbie. -Socrate, iti amintește
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Până să se decidă și să cumpere ceva, a trecut în revistă o gamă uriașă de vase de tot felul, așezate cu gust pe direcții de folosință, mărimi, culori ori materie primă de prelucrare: farfurii și farfurioare, castroane și castronașe, căni și cănițe, ulcioare, vaze și multe altele. Ei, dar să nu credeți că a uitat să se plimbe și să privească atent tarabele pline de podoabe de argint și de ouă încondeiate. Era în stare să cumpere totul ori din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
scaunele, așezate la perete în acea sală cu plafonul susținut de traverse fixate prin bare încastrate în patru stâlpi de lemn. Pe mese, ce să vă povestesc, nu mai era loc de altceva. În ordine desăvârșită fuseseră așezate platouri, farfurii, căni, tacâmuri, coșulețe cu pâine, boluri mari din ceramică. Nu mai rețin exact ce am mâncat, chiar dacă a fost ceva cu specific bucovinean, dar vă asigur că unele persoane au solicitat supliment, în timp ce altele nu au făcut față la tot ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
lor. Cumpăna nr. 1 Mă aflam prin anul 1955 când eram elev în clasa a V- a. Se terminase anul școlar și mergeam doar să ne luăm diplomele de merit. Mama de dimineață mi-a dat la micul dejun o cană din lut smălțuit, plină cu cafea cu lapte și un coltuc de pâine de casă . Locuința noastră avea șase camere, astfel repatizate: cele din față, dinspre stradă, erau două dormitoare și o sală din care se intra în ele, iar
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
însă mai târziu când au avut bani, părinții au dărâmat-o și au construit una din teracotă în care ardeau ciocănei de la știuleții de porumb sau lemne. În polatră aveam o firidă în peretele exterior, ca un dulăpior unde lăsam cănile pentru băut apă, sau farfuriile folosite zilnic și ulcica în care țineam tacâmurile. Încă nu se introdusese apă curentă în comună, lucru întâmplat vreo zece ani mai târziu, așa că în ciuda faptului că aveam fântână în curte, apa fiind sălcie, bună
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
în anul 1957 când eu deja intram în clasa a VII - a, așa că iluminatul era pe bază de lampă cu petrol, sau gaz cum se numea la cooperativa de consum de unde îl procuram. Așa cum am spus, dimineața după ce am mâncat cana cu lapte cu cafea (Unica din orz), am plecat la școală să aflu rezultatele sfârșitului de an și să particip la ce activități pionerești se mai organizau pe atunci. Întorcându-mă acasă flămând, încă de la intrare am început să țip
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
se prepară clisa din toată șunca, indiferent cât este ea de groasă. Cum își luase alt vas nou pentru untură, acesta fiind mai mic, îl utiliza la depozitatul leșiei de la săpun. În ziua respectivă își scosese din garniță într-o cană din faianță rămasă fără de coadă și turnase din ea în apa din albie în care spălase rufele, apoi a pus cana cu leșie în firida din peretele polatrei, închizând gemulețul cu foraibărul , fără să se gândească că cineva ar putea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
fiind mai mic, îl utiliza la depozitatul leșiei de la săpun. În ziua respectivă își scosese din garniță într-o cană din faianță rămasă fără de coadă și turnase din ea în apa din albie în care spălase rufele, apoi a pus cana cu leșie în firida din peretele polatrei, închizând gemulețul cu foraibărul , fără să se gândească că cineva ar putea umbla acolo și să folosească cana în alte scopuri. Am căutat eu prin toate oalele de pe plită, dar nu am găsit
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
și turnase din ea în apa din albie în care spălase rufele, apoi a pus cana cu leșie în firida din peretele polatrei, închizând gemulețul cu foraibărul , fără să se gândească că cineva ar putea umbla acolo și să folosească cana în alte scopuri. Am căutat eu prin toate oalele de pe plită, dar nu am găsit nimic de mâncare. Era doar covățica cu pâinea făcută cu o zi înainte, în cuptorul din curte. Caut eu și în firidă și descopăr o
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
în alte scopuri. Am căutat eu prin toate oalele de pe plită, dar nu am găsit nimic de mâncare. Era doar covățica cu pâinea făcută cu o zi înainte, în cuptorul din curte. Caut eu și în firidă și descopăr o cană aproape plină cu un lichid care semăna perfect cu laptele consumat de dimineață, mai ales că pe afară era murdară de o dâră care tare semănă cu o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să verific ce conținut are cana, convins fiind că este meniul de dimineață, așa că am dus cana la gură și mi-am umplut-o cu ce conținea. Poate, că lăcomia mea de a înghiți dintr-o dată cât mai mult lichid m-a salvat de la moartea sigură
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să verific ce conținut are cana, convins fiind că este meniul de dimineață, așa că am dus cana la gură și mi-am umplut-o cu ce conținea. Poate, că lăcomia mea de a înghiți dintr-o dată cât mai mult lichid m-a salvat de la moartea sigură și chinuitoare. Am simțit dintr-o dată că mi-a luat gura
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
cu ce conținea. Poate, că lăcomia mea de a înghiți dintr-o dată cât mai mult lichid m-a salvat de la moartea sigură și chinuitoare. Am simțit dintr-o dată că mi-a luat gura foc și, imediat am returnat lichidul în cană. Nu am apucat să înghit nimic. Am început să urlu de durere și usturime. Țipam continuu și, cum mama și-a dat seama ce s-a întâmplat, văzându-mă lângă dulăpior ținând cana cu leșie în mână, s-a precipitat
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
foc și, imediat am returnat lichidul în cană. Nu am apucat să înghit nimic. Am început să urlu de durere și usturime. Țipam continuu și, cum mama și-a dat seama ce s-a întâmplat, văzându-mă lângă dulăpior ținând cana cu leșie în mână, s-a precipitat și ea, a abandonat spălatul țipând mai tare ca mine, că i s-a otrăvit copilul. Neștiind ce să facă, a luat un pahar cu apă din găleată și m-a pus să
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind cana mea... De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi da Să mai picuri iubire din inima mea... De va fi
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind cana mea... De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi da Să mai picuri iubire din inima mea... De va fi poate rece, să mi-o dai s-o-ncălzesc Lângă sufletul meu ce-a rămas omenesc! De va
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]