971 matches
-
a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și primejdiile sale, fiind ca o inimă puternică care trece peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lung interval dintre nouă și zece ani mi se pare a fi unul extrem de periculos, trebuie să știu de ce anume este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că toate făpturile acelea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucrurile ciudate văzute de mine în metropolă a fost Capela Capucinilor. Coborâtă într-o subterană intenționat lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar o apoteoză a morții și despre o lecție privitoare la cum moartea poate fi instrumentată și utilizată... după moarte. Nu mi-a fost frică, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
știut asta de la bun început. —Cum? Am oftat. Trebuia să explic totul amănunțit încă o dată. — Am pus lanțul pe instalație și l-am atârnat chiar eu, am spus răbdătoare. Pe balcon era deja un cârlig în formă de opt, de la candelabrul care atârnase acolo, și firește că am testat întâi cârligul. E ca acela de la galeria unei draperii, doar că mai mare. Răsucești lanțul în jurul lui într-un model în formă de opt și apoi îi faci o buclă peste vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de fapt sunt doar foi subțiri de aluminiu sudate împreună. Plasă de sârmă pe deasupra și tuburi goale prinse în inele în jurul ei. De aia am putut să-l car până sus singură. Nu cântărea atât de mult. Nu ca un candelabru; ai ținut vreodată în mână un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie, putea să-i zboare capul. M-am cocoțat pe brațul unui scaun. —Candelabrul era ținut acolo de un sistem întreg de pârghii și scripeți. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie, putea să-i zboare capul. M-am cocoțat pe brațul unui scaun. —Candelabrul era ținut acolo de un sistem întreg de pârghii și scripeți. Ai văzut cumva Războiul rozelor? Dar nu avea rost să folosesc asta pentru Planeta plutitoare, cântărea prea puțin, iar, pe lângă asta, ideea era să atârne acolo ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu o să ne ducem acasă. Adam, se pare, a rezervat deja o cameră. Când îl întreb de ce nu a spus mai devreme, zice că voia să fie o surpriză. Sunt emoționată. E o cameră superbă, în stil victorian, cu un candelabru și un imens pat cu baldachin. Ca scoasă din revistele de decorațiuni interioare. O altă sticlă de șampanie se răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie, zâmbește Adam și-și scoate haina în care a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
exista ceva mai nedemn pentru un domn german decât să se Îmbrace În haine de femeie și să se fardeze? Ca gest de protest, o persoană sus-pusă - un consilier economic, cred - găsit cu o vânătă turcească În gură, atârnând de candelabru, În dresuri, Îmbrăcat Într-o tunică pe care o cumpărase mai demult nevestei sale din bazarul de la Constantinopol. Degetele de la picioare erau date cu ojă asortată la culoarea vinetei și atingeau o pereche de papuci cu toc, pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu suveniruri prăfuite. Cu un etaj mai sus, pe scările late din marmură - cu stucaturi Într-o parte și un candelabru suspendat Într-un punct Înalt În spațiu, ca un fulg de nea uriaș - muzeul Împarte același spațiu cu apartamentele private ale Cancelarului Sănătății, Martin Froehlich. Într-o clădire adiacentă, donată de către fostul director Însărcinat cu echipamentele de război, Adam Hatz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca un reproș, nici ca un avertisment, Însă, nu se știe cum, a avut ambele aceste efecte asupra tuturor celor din Încăpere. Noaptea luase deja locul amurgului, iar lumina dinăuntru scăzuse Încet. Bunica Shushan s-a ridicat și a aprins candelabrul de cristal. — Trebuie să o salvăm pe Armanoush de toate relele, ăsta e singurul lucru care contează, a spus moale Shushan Tchakhmakhchian, cu ridurile de pe fața ei și vinișoarele subțiri, vineții de pe mâini și mai evidente În lumina albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din esențe rare de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o debara barosană. P-un birău dă stejar stă Olivetti, și mai sunt niște foteluri dă mai mare dragu, care matale v-ați afunda până-n ceafă, o pipă turcă aproape putredă, care tre că face un munte dă parai, un candelabru cu clopoței, un covor persan, futurist, un bust a lu Napoleon, o bibliotecă cu buchi serioase: Istoria universală de Cesare Cantú, Minunile lumii și ale omului, Biblioteca internațională a cărților vestite, Anuarul „La Razón“, Grădinarul ilustrat de Peluffo, Comoara tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se încuiase ca de obicei, probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta a intrării. Îi cunoștea, erau doi băieți de prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce într-un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: "De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?" Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe cine? În afară de mine nu era nimeni acolo, iar după plecarea mea rămânea în același loc, cu brațele încrucișate. Intrând în sală, mă miram din ce în ce mai rar de absența Bătrânului. Uneori, în prag, înainte de a mă obișnui cu lumina scânteietoare a candelabrului reverberată în oglinzi, mă așteptam să aud o voce uscată întîmpinîndu-mă: "Ei, domnule sculptor, ce-ai mai născocit pe seama mea?" Dar asta dura numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]